agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-28 | [This text should be read in romana] |
9.
ÃŽn afară de Iancu Lupu doar ovreiul Ruben mai lega moartea lui RoÈ™u de misterioasa dispariÈ›ie a lui Haralambie care nu s-a mai întors, în noaptea Sfântului Dumitru, la «Potcoava de aur», cu toate că lui îi poruncise s-o cheme pe Anna È™i să-i pregătească rață umplută la cuptor. «Mâna lui Haralambie tăiase beregata lui RoÈ™u, aÈ™ paria întreaga avere pe asta. Dracu’ îi mai înÈ›elege pe flăcăii îștia... se aprind din te miri ce È™i ozon-perÈ› îți È™i ia beregata, ca unui berbec», gândi Ruben. Dar de ce să-È™i bată el capul cu problemele altora?... Până acum, cu nici unul din ei nu a intrat în vreo neînÈ›elegere, doar certuri mărunte ca aceea cu huÈ›ulul Kocerha, dar asta nici nu se putea pune la socoteală. ToÈ›i îl respectau È™i aveau încredere în el. Nu avea de ce să-È™i facă probleme în această privință. Dacă cârciumarului Ruben nu prea îi păsa de moartea lui RoÈ™u È™i de dispariÈ›ia hoÈ›ului de cai, Iancu Lupu turba de furie la gândul că Haralambie nu pierise de gloanÈ›ele trase de el ci își revenise în timp ce îl ducea RoÈ™u cu căruÈ›a È™i îi tăiase acestuia gâtlejul, dispărând pe urmă cu tot cu căruÈ›a È™i gloaba de cal. «Acum își linge rănile ca un câine, pe la vreo buleandră de-a lui È™i după ce se pune pe picioare va veni să-mi ceară socoteală. Luar-ar naiba să-l ia! Parcă ar avea È™apte vieÈ›i – îl striveÈ™ti ca pe un È™arpe È™i tot își revine», scuipă nervos Iancu. Era sigur că Haralambie o să-l caute, È™i încă foarte repede. DeÈ™i Iancu nu era dintre aceia care tremură de frică, nici nu putea să aÈ™tepte fluierând liniÈ™tit cu mâinile în buzunare întoarcerea hoÈ›ului de cai. «Poate ar fi bine ca Ruxandra, împreună cu Melinda È™i IonuÈ› să ierneze la tatăl ei în CoÈ™tiui?» gândi Iancu. ÃŽnsă alungă imediat acest gând deoarece toată lumea È™i-ar da seama că se teme de ceva, sau aÈ™teaptă ceva care se va întâmpla acasă la el. Pe urmă se gândi să plece È™i el de acasă. Putea să stea peste iarnă la Hust, dincolo de Tisa, la prietenul său Cilohedi. Dar alungă repede È™i acest gând, deoarece È™tia bine că Haralambie dacă vrea să-l găsească îl va găsi È™i în gaură de È™arpe. Gândurile negre nu-i dădeau pace lui Iancu. NopÈ›ile sale deveniră albe È™i lungi, poate prea albe È™i prea lungi chiar È™i pentru un om ca el. Toate ideile sale care se nășteau de-a lungul acestor nopÈ›i, duceau la un singur rezultat, la o singură soluÈ›ie – moartea lui Haralambie! Trebuia să-l caute È™i să termine odată pentru totdeauna cu acest hoÈ› de cai, dacă nu a reuÈ™it din prima, a doua oară nu va da greÈ™! Iancu cunoÈ™tea pe mulÈ›i care pentru bani ar fi gata să-È™i omoare până È™i propria mamă, dar dacă vreunul dintre ei ar îndrăzni să ridice mâna împotriva lui Haralambie, de asta se cam îndoia. «BestemaÈ›ii îștia È›in unul la altul mai ceva ca fraÈ›ii, gândeÈ™ti că o mumă i-a fătat pe toÈ›i È™i ar răzbuna crunt pe unul de-al lor. Dar ce ar fi dacă?... Cum de nu-mi trecuse până acuma prin cap?» se lovi Iancu peste frunte. Da, va căuta pe unul de-al lor, pentru un preÈ› bun... cine È™tie?... Oare pe Mântuitorul nostru nu-l vânduse unul dintre apostolii săi?... Dacă s-a găsit un trădător printre sfinÈ›ii apostoli, atunci cu siguranță se va găsi unul È™i printre hoÈ›ii de cai! Dar unde să caute un asemenea Iscariotean?... Nu era chiar atât de simplu, deoarece nu putea să meargă la primul hoÈ› de cai care-i va ieÈ™i în cale È™i să-i propună bani pentru sufletul lui Haralambie... Dacă acesta nu-i va tăia beregata, atunci va da fuga la Haralambie È™i îi va da de È™tire «că Iancu Lupu caută să-l omoare». Iar dacă se va învoi, atunci o să ceară ca necuratu’ pe mă-sa È™i oare merită pielea găurită a lui Haralambie un asemenea preÈ›? El a vrut să-l ucidă pentru a nu-i plăti banii pe cinci cai. – Nu a mers, nu a mers, asta e! se trezi Iancu gândind cu voce tare È™i se uită în jur speriat temându-se să nu-i ghicescă cineva gândurile. Era gată să plătească preÈ›ul a cinci cai pentru sufletul lui Haralambie. Atât, nu va da nici un È™vanÈ› mai mult! Până la urmă erau banii lui, aÈ™a că nici nu va pierde nimic, în afară de căruță È™i de calul bătrân pe care-i Luase Haralambie. ÃŽi părea rău, ce-i drept, È™i după RoÈ™u, dar de acesta oricum trebuia să se descotorisească odată, că prea multe È™tia. Mut ne mut, da cine È™tie?... Mai bine se va sfătui cu Radu GembaÈ™ul, acesta îi cunoaÈ™te pe toÈ›i hoÈ›ii de cai, dracuׄ’ È™tie dacă nu fura cai È™i el? Iancu avea mare încredere în Radu È™i îi era drag de acest flăcău chipeÈ™ cu ochii negri ca smoala. «Seamănă cu Mândra, până È™i zâmbeÈ™te la fel, numai caracterul l-a moÈ™tenit de la mine. Tare focoasă a mai fost È›igancă, mai rar aÈ™a femeie!..», oftă cu nostalgie Iancu Lupu. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy