- Adio…
Mi-a mangaiat usor obrazul rece,lasandu-si usor mana sa alunece pe pieptul meu. Apoi a inceput sa se indeparteze de mine cu pasi mici. Dupa cativa metri a intors capul inapoi parca sa-i vad pentru ultima oara corola de minuni din ochii ei.
Nu pot sa-mi dau seama ce, dar ceva s-a intamplat cu mine in aceea clipa. M-am trezit singur pe o alee dintr-un oarecare parc, dintr-un oarecare oras. M-am uitat speriat in stanga si-n dreapta, dar nu era nimeni. Eram doar eu, singur… Acest gand de-a fi singur ma speriase si mai tare. M-am asezat molesit pe o banca de langa mine. Nu ma gandeam la nimic, si era o liniste de ziceai ca esti intr-un cimitir
Tocmai au inceput sa cada timizi cativa fulgi de nea. Parca vroiau sa-mi aduca aminte ca mai sunt doar cateva zile pana la Craciun si nu stiu ce se va alege de cadourile pregatite pentru ea. Ce sa mai fac cu ele acuma …? As putea sa le dau surorii mele, sau… mamei. Nu…Sau, dece nu? Un cadou e un cadou…si gata. Cred ca va fi un Craciun foarte trist. Mai trist chiar ca acela in care nu am avut brad. O da, imi aduc aminte foarte bine. Totusi cadourile primite sub…o crenguta de brad, au facut parca uitata absenta lui. Dar absenta ei, cu ce o voi putea inlocuii? Hm…Nu stiu. As vrea sa-i scriu Mosului sa mi-o aduca inapoi. Dar nu. Anul acesta Mos Craciun la mine nu vine. Si repetandu-mi de mai multe ori in gand fraza asta, m-am ridicat resemnat de pe banca.
Mergand incet spre casa, mi-am mai adus aminte de ceva. Va trebui sa scot din rama toate pozele cu ea. Iar camera mea va ramane asa de trista…mai trista chiar ca in acel Craciun in care nu am avut brad…
È™