Se crăpa de ziuă și furtuna nu dădea semne c-ar vrea să se potolească. Vântul năpraznic se simțea prin toate cotloanele castelului iar bubuiturile tunetelor se rostogoleau pe holuri în hohote dogite și sinistre. Mersul său târșâit răsuna ciudat pe sub bolțile coșcovite de ani și înnegrite de fumul torțelor și chiar daca încercă să-și îndrepte spinarea și să calce apăsat când trecu prin dreptul străjerilor, ecoul pașilor săi șovăielnici îl însoți până când întră în odaia sa.
În timp ce se așeza greoi pe pat mai blestemă o dată priceperea meșterului genovez care montase vitraliile la cele doua ferestre; era un curent îngrozitor și-l dureau ca naiba cele doua măsele care scăpaseră de îndemanarea bărbierului Pafnutie. Cu suferința piciorului drept se obișnuise, rana o dobândise în tinerețe dar nu în luptă (așa cum consemnaseră cronicarii slugarnici) ci la chermeza de dupa bătalie cand, beat mangă fiind, călcase desculț în harpa abandonată de un menestrel iresponsabil...
Încercă să se acopere cu superba plapumă (capturată din cortul lui Mehmet al II-lea prin 1475 parcă) și gemu incetișor cand șalele-i amintiră de ciomegele încasate de la soțul Vrâncioaiei pentru culpa da a-i fi sedus nevasta. Amintirea întamplarii îl facu să zâmbească stramb și-n timp ce-și îndesa pe cap fesul croșetat primit în dar dela Papa Pius al XI-lea un gând fugar îi trecu pe sub fruntea încununata de pletele cărunte: ”ce-ar fi să-l chem pe logofătul Timpanie să-mi noteze ultimele dorințe și-apoi să mor că-s satul de dureri și de guvernat...''
Desi văzul îi slăbise destul de mult în ultima vreme observă totuși perechea de cizme care se ițeau de sub draperia fâlfâindă a uneia dintre ferestre. Ar fi fost atentatul nr.36 și se cam plictisise și de astea (în decursul atâtor ani de domnie fusese atacat cu halebarde, săbii, sfeșnice, femei ușoare, ceasloave ferecate-n argint, făcălețe, oale Zepter, arbalete, otrăvuri și fel de fel de mâncaruri alterate) așa ca își scoase de sub pernă spada din oțel de Toledo (plocon de la un fin brunet din Făurei). Sprijinindu-se în sabie ca-n baston se apropie de draperie și o trase cu un gest energic. Intrusul îl privi zâmbind și-l salută volubil:
-Sa trăiești mărite voievoade!
Bătranul se-ntoarse șontânc-șontânc spre pat și dădu din mâna parc-ar fi alungat un roi invizibil de Drosophila melanogaster. Aruncă paloșul ruginit sub pat și se adresă cu voce aspră musafirului:
-Ce Doamne iartă-mă vrei Aghiuță? Nu ne-am vaăzut de la teribila încleștare din Codrii Cosminului!- parcă se simțea chiar o mică urmă de afecțiune în vocea bătranului și vizitatorul, încantat de constatare, hohoti drăcește în timp ce sărea sprinten să se așeze-n jilțul bogat ornamentat (kitsch de-a dreptul da'-n timpul ăla nu circula cuvântul).
-Am venit să semnam contractu' Măria Ta, că poate mâine dai ortu' popii și mă cam presează șefu, știi tu, PreaÎntunecitu' Sarsailă.
-Bah, m-am facut io frate cu dracu' înainte de lupta de la Podu' Înalt da' otomanii erau mulți și noi eram în belea pană-n gât. Și-n plus ăla era numa' un precontract.
-Așa-i luminăția ta, da' se pare că numa' noi ne-am respectat ințelegerea și te-am ajutat să câștigi ... Ai intrat în cartea de istorie și-ai făcut bani buni cu cămășile alea brodate cu “Ștefan Atletu' Creștinătății forever”.
-Halal ajutor drace! Alta idee mai bună n-ai avut decat să bagi Salmonela-n baclavalele și pilaful turcilor. Tu știi ce-nseamnă 60.000 de ieniceri și-ncă vreo 40.000 de spahii cu pântecaraie? Ce aia-i victorie ? Să lupți c-o armata cu șalvarii-n vine? Până și caii aveau diaree...
-În cronici va scrie c-ai învins necredincioșii ….
-Ești un drac prost, la șase luni dupa bătălie Moldova mea, dela Vama Sculeni până la cetatea Alba, puțea ca o latrină.
-Lasă asta … Chestia-i că-n loc să respecți înțelegerea te-ai apucat de ctitorit mânăstiri și alte aiureli mistice.
Ștefan își privi aprig vizitatorul impertinent apoi cu un gest care trada nervozitatea își aranjă fesul pe scăfârlie .În fond avea dreptate: nu te poti înhăita cu ăl cu coarne fără să plătesti prețul.
-Cu ce m-aleg din afacerea asta ?
Aghiuță își drese glasul, scoase o bucată de pergament și trase aer în piept. Bătrânul simți nevoia să fie răutăcios și spuse în timp ce un tunet aproape că-i acoperi vocea :
-Hai mai repede ,parc-o văd pe doamna cu coasa și pe deasupra în curând o sa apară paharnicul Gingivită, vistierul AF.M.Iței și logofătul Pustulă și n-aș vrea să dea de dracu'!
Musafirul zâmbi politicos și începu sa turuie:
-Dacă respecți cele din precontractul din 1475 ai urmatoarele facilități :
-nemurirea, adicătelea dreptu’ la 50 de reîncarnări: 25 de meserii și 25 de personalități după cum urmează:
a)meserii- hair stylist, țapinar, chelner, responsabil de aprozar, frigotehnist la morgă, țambalagiu, frizer la maternitate, cioban, balerin, comandant de lagăr, stareț la o manăstire de taici la muntele Athos, mason, chitarist, pițiponc, băiat de bani gata, bucătar pe Titanic, hingher stingher, pirat cu picior de lemn și cârlig metalic în loc de mână și orice-ți mai trece prin cap
b)personalități- Vasile Roaită, Simonel Amotostivuitoriței (cum cine-i ăsta ? un faimos șef de bloc din Fălticeni), Antonio Banderas, Rasputin, Hugh Hefner, mama lu’ Franz Kafka, Jiji (da! ai dreptate Măria Ta, ăsta intră la punctul a) poziția cioban), doctoru’ Ciomu, Florin Salam, Danny de Vito, Ignațiu de Loyola, frații Petreuș și dacă te mai gandești completăm pe parcurs.
-Cam subțire oferta drace, altceva ?
-Uite, noi gândim în perspectivă, vreme de 700 de ani, începand cu anul curent 1504, vei avea jumatate din banii care vor ieși dintr-o chestie care o pun la punct cu vericu’ Ucigă-l Toaca, e o treabă tare cu un conte care vine noaptea și suge sangele domnițelor, o să-i zicem Ștefanula. Gândește-te bine luminate voievoade că noi negociem și cu Vlad Dracul!
-Așa deci.....Altceva, da’ hai mai repede că tre’ sa merg iar la budă, mama ei de prostată.
-Pe vremuri povesteai că vrei drumuri pentru negustori și turiști. Puteți folosi rețeta aia dacă vreți să aveti drumuri bune; apropos ce ai facut cu ea?
-E ascunsă sub al treilea butoi cu busuioacă din crama Cotnarilor.
-Dacă nu semnezi contractul și cineva o a va folosi grav blestem se va abate asupra lui? Auzit-a-i de Sisif, Măria Ta?
-Parcă era un negustor ovrei din cetatea Tiraspolului...
-Știi bine cine-i luminate, era cel condamnat să muncească veșnic cu bolovanu’ ăla și care taman când credea că a terminat cu rostogolitul se trezea că trebuie s-o ia de la capăt ; așa vor păți cei care încearca să folosească ....
-Drace, lasă-mi o zi de gandire, asta-i o decizie grea care va influența și urmașii urmașilor mei, așa că vorbim mâine, hai pa !
Era deja o dimineață proaspătă a verii anului 1504, când pârcălabul Piticanie ciocăni timid și vârâ capul pe ușa dormitorului domnesc. Măria sa Ștefan trecuse (senin, cu fesul pe cap și fară să facă pactul cu Necuratu’) în lumea celor drepți iar undeva în fundul iadului Aghiuță, foarte nervos, se dădea cu capul de un cazan cu smoală.
Dupa 300 de ani un pivnicer din crama Cotnarilor, fiind abțiguit descoperea un pergament sub un butoi și-l dăruia fiului sau. Pe la 1900 nepotul său descifra conținutul : bitum topit , pietriș si o leacă de nisip și a denumit compozitia asfalt. De atunci blestemu’ a intrat în vigoare ; nevolnicii care ajung să se ocupe de drumurile acestui picior de plai plin de varice se chinuie să reinventeze tot timpul rețeta dar de fiecare data ajung de unde au plecat pentru ca asfaltul fie zboară și apar gropane fie se transforma în valuri sub roțile camioanelor (inclusiv turcești). Așadar Aghiuță a învins până la urmă și ghici cu cine a semnat contractu’ ?