sau
Manifestări ceva mai "ascunse" ale...SCHIZOFRENIEI


Dedublarea personalității

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dedublarea personalității este o tulburare a unității conștiinței de sine, care se caracterizează prin apariția în alternanță, a unei prime personalități și a uneia sau mai multe personalități secundare la același subiect.
Dedublarea de personalitate intervine pe fondul unor tulburări psihice, iar adesea persoana suferindă trăiește cu convingerea că este o altă persoană, de obicei cunoscută ca unul din oamenii celebri ai lumii, sau un personaj religios. În fiecare caz, pacienții trăiesc cu intensitate personajul în care s-au transformat.
Boala a fost descrisă de Alfred Binet (1857–1911) în cartea Le dédoublement de la personnalité et l'amnésie périodique, carte apărută și în România în 1998, ISBN 973-98377-1-9, tradusă fiind de Michaela Brândușa Malcinschi cu titlul Dedublarea personalității și inconștientul.

Acest fenomen psihopatologic de disociere a unității personalității prin dedublarea ființei, duce la apariția a două euri diferite, care evoluează succesiv sau simultan. Cele două euri coexistă, unul fiind normal și conștient iar celălalt patologic și bazat pe o motivație inconștientă. Acest sindrom este întâlnit în isterie, stări maniacale, psihoze alcoolice și schizofrenie.
Afecțiunea intră în categoria Tulburări disociative (de conversie), care cuprinde stările de confuzie și de dedublare psihogenă; personalitate multiplă; sindrom Ganser.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dedublarea_personalit%C4%83%C5%A3ii

...
Psychologies.ro/Definitia "Dedublarii prsonalitatii"
Fenomen psihopatologic de disociere a unitații personalității prin dedublarea ființei, apariția a două euri diferite ce evolueaza succesiv sau simultan și determinind două tipuri de comportament.
Cele două euri coexistă, unul fiind normal si conștient, iar altul patologic și bazat pe o motivație inconștientă.
Sindrom întîlnit în isterie, psihoze alcoolice, stări maniacale și schizofrenie.


http://www.psychologies.ro/Dictionar-de-psihologie/D/DEDUBLAREA-PERSONALITATII.html?a=7543/1249897

...
Semiologia Conștiinței Și Personalitații
Un tratat care dezbate și această temă/simptomatologie, și pe care îl puteți citi online, accesând:

http://www.scribd.com/doc/23335994/Semiologia-Constiintei-Si-Personalitatii

...
Acum, în mod logic, o sa vă întrebați, ce m-a determinat să aleg acest subiect. În primul și în primul rând, gravitatea de netăgăduit a acestor tulburări, faptul că ele se ascund, de f. multe ori sub o aparenta "normalitate" mentală și de conștiința...

Ele se observă, ceva mai greu, e ff. adevărat, și în cazul persoanelor cu un coeficient de inteligența normal sau mult peste media normală(și chiar în cazul...geniilor, din diverse domenii), deci să nu vă gândiți niciodată că am putea declara astfel: "om cu tulburări grave de personalitate = idiot"!

Tocmai asta e partea perfidă a acestor tulburări care "anunță" manifestările schizofrenice, mai ales dacă cei în cauză nu apelează sau nu sunt ajutați să apeleze la un consult medical de specialitate și la un tratament corespunzător și supravegheat) -, și anume că ele debutează, din ce in ce mai frecvent și în cazul celor care au un statut profesional bine-definit, care au poziție socială, familie, un cerc de prieteni etc(cel puți până la un punct, până când manifestările bolii se agravează, scapând de sub control, să spunem așa…).

Cauzele sunt multiple(putând chiar diferi, de la caz la caz): bagajul ereditar al pacientului, traume survenite în diverse etape ale dezvoltării sale, viciile, obsesiile ce se dezvoltă gradual, neputința de a depăși diverse obstacole și evenimente: divorțul, pierderea unei persoane dragi, eșecurile din planul profesional sau personal, tendința de izolare(care poate apărea brusc și aparent "nemotivat", apatie, depresie prelungită… Manifestările agresive sau halucinatorii(când pacienții amestecă realul(adesea distorsionat, disparat)cu imaginarul sau susțin existența unor evenimente care nu s-au petrecut decât în mintea lor... Susținând, de cele mai multe ori, că ei sunt "alții", ori că sunt ei inșiși, dar, în același timp și "altcineva"(un frate sau o soră imaginari sau reali cu care se substitue mental, la un moment dat, un personaj de poveste, creat ad-hoc, un personaj celebru(vedetă) sau unul isoric). Sau un om cu o profesie total nouă și diametral opusă celei de bază... Pe care unii chiar încearcă sau ar încerca sa o exercite.
Prinși deja în "ghearele" invisibile(mai ales pt. ei!) ale bolii, preferă/iubesc din ce în ce mai mult lumea paralelă și ficțională pe care și-o creează(tratând ac. lucru ca pe ceva EXTREM de firesc), alegând ca preferințe, de exemplu cărțile S. F. și/ sau evenimentele cu conotație supranaturală(despre care le povestesc, din când în când și…altora) Iată un exemplu:

Philip K. Dick – Substanta M


http://www.nemirabooks.ro/philip-k-dick-substanta-m.
Și încă unul, ales cu ajutorul cautărilor pe Google:
"Schizofrenia – ești nebun, ești trist și ești singur"
o poveste tulburătoare a unei surori care nu înțelege/a cum de fratele ei drag a căzut pradă acestei boli/acestor tulburări - poveste pe care o puteți citi accesând urm. link:
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/4963/schizofrenia-esti-nebun-esti-trist-si-esti-singur/1
Pacienții se simt încolțiți, nedreptațiți, "urmăriți", bântuiți, chiar dacă unii dintre ei duc o viață aparent ancorată în limitele normalității înșelătoare, reușind chiar să-și continue, ani buni, parcursul profesional...
Izolarea de restul lumii nu e o soluție, dar trebuie să luați seama la pericolul care "pândește din umbră", să spunem așa, fiindcă persoanele cu pricina pot fi periculoase, atât pt. ele însele(prin autopedepsire, automutilare, tentative de suicid) dar și pentru cei din jur, un lucru care nu trebuie deloc neglijat! Mai ales că, de cele mai multe ori, persoanele respective neagă vehement că ceea ce se petrece, EXISTÃ sau e...ANORMAL.

In al II-lea rând, posibilitatea de a întâlni(și précis am/ați întâlnit (observat)!!) oricând asemenea persoane, și cel mai important și indicat este să facem tot ce ne stă în putință ca ele să beneficieze de grija unui medic psihiatru experimentat, oferindu-le șansa, - chiar împotriva voinței lor, - de a-și menține sănătatea mentală și afectivă la parametri cât de cât normali, în limitele posibilităților de vindecare oferite de afecțiunea de care suferă.
Nepăsarea nu ține loc de grijă și de precauție, și nici negarea loc de vindecare! Cu cât tratamentul debutează mai precoce, cu atât șansele de reabilitare pot fi mai reale și mai eficiente, în special pentru cei în cauză, dar și pentru familia și anturajul lor! Și chiar pentru societate…
O societate cu oameni sănătoși e întotdeauna mult mai eficientă decât una populată de persoane debusolate, însingurate, confuze și suferinde.

P. Ionescu
(psiholog)
…
București, 23 aprilie 2010
…