Prima oara ti-am sarit in brate din departare, ca un copil alintat si amagit de ochii tai profund albastrii.
Mai tii minte? Purtam un zambet infantil si sprancene dese de fetita.
Ningea tacut si te priveam pierduta printre fulgii mari de vata de zahar. Imbrobodeam pasi mari de elefant ca sa ajung mai repede la tine si sa ne jucam impreuna de-a baba oarba. Ma asteptai plapand in fata cinema-ului, cu cretii tai blonzi si hazlii.
Imi pregatisei o palma calda si pufoasa care sa ma insoteasca ganditoare prin parc la ore tarzii. Era frig dar imi suflai inocent in ureche, ignorand cu buna stiinta coifurile argintii de gheata.
Eram '’craiasa’’ ta de zapada, cu ani putini si mangaiere nesflefuita.Deseori , ma rasfatai cu trandafiri inghetati si perle de margaritar pe care le asezai duioase sa-mi catifeleze asternutul si sa-mi incalzeasca frumusetea fara de trup. Ma priveai captivat ocupandu-mi locul in inima ta albastra, cautand un mister al jocului de pupile caprui.
De curand, am gasit in armoire-ul tau cafeniu si mirosind a epoca, o sticluta cu dop de pluta si strigat infundat de nostalgie. Sincera sa fiu, m-a cam scos din sarite silentiozitatea asta a ei, asa ca am indraznit si i-am scos dopul ca sa respire si sa-mi sopteasca micutul ei neajuns…Imi doream sa-i aud suflul si apoi sa ne zambim tachinate, una de cealalta, in fata unui ceainic fierbinte si a unor doi biscuiti uscati cu vanilie.
Am privit-o atent prin cescuta transparenta urmarindu-i gesturile necontrolate. Se clatina fragila, straina de mine si de tine…de parca ‘’noi’’ i-ar strange pieptul si ar ameti sufocata de scrumul ramas in amintire…