M-am oprit s-o aștept.
-Vreau să-ți vorbesc mai întâi.
- Atunci hai să ne oprim.
-E prea târziu, trebuie să continuăm.
-Dar ce să continuăm când de fapt nici n-am început?
-Nu venisem s-o facem de prima dată. Nu te speria fată frumoasă, nu fugii!
Fuge. Fuge speriată ca o ciută, cu picioarele la spinare. Fuge mâncând pământul. De-abia de se mai zărește de sub norul de praf.
-Pot să te aștept aici zile întregi, am timp berechet de pierdut!