O așteptam afară, în stradă. Nu am mai urcat până la ea în garsoniera. Era pe la începutul lui noiembrie, dar nu era așa frig. Știu că aveam un pulover subțire și sacoul pe deasupra și toate frunzele îngălbenite și uscate erau strânse la marginea străzii, lângă bordură. Îmi țineam mâinile în buzunare pentru că era răcoare și îmi înghețau mâinile. Ea mi-a zis să urc, însă eu nu prea aveam chef. Ne certaserăm din cauza a ceva… oricum neimportant, iar eu voiam să ajung odată la petrecere, la care promisesem mai demult că o să venim împreună. Era ziua unei prietene, mai mult era prietenă cu ea, nu cu mine, cu mine așa prin asociere.


Eu ajunsesem cu câteva minute mai devreme însă am mai așteptat încă zece când m-a sunat și mi-a zis iar că ar trebui să urc pentru că nu era încă gata. Nu era atât de frig, încât să mă facă să mă duc la ea. Dar nu puteam să o refuz și a doua oară și am urcat cu liftul, gândindu-mă că vrea să ne împăcăm. Ne împăcaserăm oficial, însă amândoi știam că nu eram cu totul în regulă. Nu era chiar pregătită. Era pe jumătate aranjată și avea multe haine aruncate pe pat. S-a oferit să-mi facă o cafea cât timp ea se hotăra ce să poarte. Am refuzat-o și i-am zis că o să-mi fac eu una și ea să se grăbească dacă nu vrea să întârziem, prea mult. A simțit tonul meu tăios și mi-a aruncat o privire scurtă, nervoasă. M-am dus în bucătărie. Nu a fost nevoie să bâjbâii după ibric, ness, zahăr și linguriță. Mai fusesem de câteva ori la ea, chiar dacă se mutase de curând. În garsoniera lucrurile erau mult mai ușoare. Nu mai era nevoie să-i dau bani fratelui meu să se ducă la un film și să-i ajungă și de o bere după, iar ea nu mă mai strecura în camera ei, într-un apartament cu trei camere, în care trăia alături de două prietene. Puteam să vin cam când voiam, dar în ultima săptămână era prima oară când calcam pragul.

Am umplut ibricul jumătate cu apă de la robinet și l-am pus pe ochiul cel mai mic de la aragaz. Cât timp apa se încălzea eu am aruncat două lingurițe de ness și una de zahăr într-o ceașcă. Am auzit că a pornit televizorul și a dat pe un post de muzică. Eu priveam pe fereastra din bucătărie și așteptam ca apa să clocotească. Vedeam oameni ce mergeau pe trotuar și mașini care schimbau liniile de mers. Mă uitam la oameni îngrămădindu-se în stația de autobuz, când am observat că apa începuse să fiarbă. Am oprit focul și am luat ibricul încins cu un prosop de bucătărie apoi am turnat puțină apă în ceașcă și am amestecat zeama maronie, groasă. Am continuat așa până când s-a umplut ceașcă. Am clătit ibricul cu apă rece de la robinet și l-am lăsat pe grătar să se scurgă. Din ceașcă ieșeau aburi, semn că era prea fierbinte ca să pot să beau, așa că am lăsat-o pe masă, iar eu mă uitam din nou pe fereastră. Atunci am auzit mai tare muzica ce provenea din camera ei. Nu am zis nimic, continuăm să privesc afară și așteptam cafeaua sa se mai răcească. După cinci minute am sorbit puțin din cafeaua încă prea fierbinte și m-am dus la ea în camera să văd ce se întâmplă. Pe pat erau aruncate tot felul de haine, fuste, bluze, ciorapi pe patul dezordonat. Ea stătea în fund pe marginea patului, cu spatele la mine. Muzica era mult prea tare să aud altceva și m-am grăbit să închid televizorul. După ce ecranul televizorului s-a făcut negru, am auzit că ea plângea întrerupt și tot își trăgea nasul. Atunci m-am grăbit lângă ea și am cuprins-o cu mâinile pe după umeri.

- Ce este? Ce s-a întâmplat?

- Nimic, lasă-mă, du-te că vin și eu acum

- Unde să plec așa? Zi-mi care e problema și o să rezolv

- Nu ai ce să faci, am eu ceva, nu ai cum să rezolvi

- Măcar aș putea să te ascult și să vorbim.

- Nu e nimic, nu mă baga în seamă. A spus și s-a ridicat repede de pe pat, ștergându-și lacrimile și a zâmbit scurt apoi a intrat la baie.

- Hai, mă, spune. Știi că am stabilit să ne spunem când avem ceva pe suflet. Credeam că noi suntem altfel, mai buni, mai special. Credeam că puteam evita situații din astea, i-am zis eu prin ușa de la baie.

Nu a zis nimic. Auzeam apa de la chiuveta spărgându-se în palmele ei albe, fine, cu unghiile în roșu. A oprit apă, apoi am auzit cum se ștergea pe mâini. A ieșit zâmbitoare și m-a sărutat pe obraz, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A trecut în dormitor. Am prins-o de mână și am făcut-o să mă privească în ochi.

- Uite ce e, eu nu am chef să mă rog de tine, ori îmi spui ce s-a întâmplat, ori nu. Deci?

S-a așezat pe marginea patului și i-am văzut ochii lăcrimând și bărbia îi tremura ușor. „O să plângă iar”, mi-am zis și aproape mi-am regretat tonul cam dur al vorbelor mele.

- Și eu… credeam că nu suntem ca toți ceilalți. Știi, cum ai zis tu,… eu te iubesc și tu mă iubești. Uite că nu suntem speciali, a spus ea după o pauză prelungită.

- Nu vreau să fac mare lucru din chestia asta, dar nu m-am putut să mă abțin să nu plâng când văd că ești rece și dur cu mine. Am zis că ne-am împăcat și acum simt că nu suntem ok.

- Da, ai dreptate, am spus și m-am așezat și eu pe pat, lângă ea.

- Ne-am certat, dar nu asta e problema. Mă deranjează că ne-am împăcat așa doar de ochii altora, de parcă nu noi am beneficia de fericirea noastră.

- Știu

- Păi și dacă știi de ce nu ai făcut nimic, m-a repezit ea

- Nu puteam să trec chiar atât de ușor peste chestia aia

- Of, de ce nu poți să lași trecutul în spate, unde ar trebui să fie

- Trecutul face parte din noi. Nu poți să-l ignori cum vrei

- Doamne, iar începi cu filozofelile alea, mi-a retezat-o și s-a ridicat în picioare și mi-a întors spatele. Vorbim de lucruri reale, lângă noi, nu de treburi ideale sau teorii.

Atunci eu mi-am întors privirea spre geam și mă gândeam că puteam să tac din gură, aș fi putut să mă prefac ceva mai bine și acum sorbeam dintr-o băutură, în timp ce ascultăm muzică la petrecere și cineva încerca să fie amuzant.

- Da, iartă-mă, am început cu astea, i-am spus și i-am întâlnit ochii

- Hai…, am ajuns să te cunosc și eu cât de cât că să știu că ce ai zis e un căcat

- Bine, da, așa e. Acum orice mi-ai zice eu tot nu pot să fiu un tâmpit care zâmbește și gândește pozitiv tot timpul. Ah, m-ai înșelat cu unu, da, e spre binele meu, înveți și tu să mi-o tragi mie mai bine, mi-am ridicat vocea și m-am dus la fereastră.

- Da’ cine te-a înșelat pe tine? Că eu nu.

- Nu mă refeream la tine, ziceam și eu așa…, îi simțeam privirea pe umerii mei, nu pot să trec peste atât de ușor, am adăugat.

Eu mă uitam la alți oameni care stăteau în stație și așteptau autobuzul. Ea m-a cuprins de mijloc și i-am simțit sânii prin cămașa.

- Hai să uităm de asta, pardon, hai să nu te mai gândești acum la asta și ne bucurăm, mi-a zis șoptit în timp ce-i simțeam buzele pe ceafa mea și mâinile ei îmi treceau peste piept.

- Nu știu, după aia nu vreau să mă mai acuzi iar că sunt prea într-un fel sau altul, i-am zis dar nu credeam în totalitate ce i-am spus. Simțeam că fusesem încăpățânat și voiam să trec peste și să mă bucur de ea și buzele ei.

- Hai, hai, știi că vrei. Vrei să bei ceva și să nu te mai gândești la nimic.

- Da, nu cred, nu, i-am zis dar un zâmbet mi s-a strecurat pe buze și ea l-a sesizat imediat.

M-am întors și ne-am privit. Și eu iar m-am văzut în ochii ei verzi cu pete de căprui ce m-au fascinat încă din prima zi. Și buzele și gâtul limpede și clar că un pahar de șampanie. Fără să-i mai zic ceva am ridicat-o în brațe și ea și-a încolăcit picioarele în jurul brâului meu, apoi ne-am trântit peste hainele aruncate pe pat. Nici nu am apucat să mă dezbrăcat pentru că deja eram unde voiam să ajung. Ca un exces de simț animalic în noi, ea m-a dat într-o parte și acum era deasupra mea. Îi simțeam coapsele calde pe picioarele mele și eu îi priveam părul ondulat și tavanul albastru. Părul ondulat se legăna pe lângă urechi, iar ea avea ochii închiși, gura ușor deschisă și capul dat puțin pe spate. Mi-am închis și eu ochii și priveam cu mâinile ce se plimbau pe picioarele ei apoi urcau ușor pe abdomen și ajungeau pe spatele mic și pe fese.

Mi-am dat pantalonii jos mai târziu pentru că îmi era cald și mi-am desfăcut câțiva nasturi de la cămașă. Așa stăteam întisi pe spate, zâmbitori amândoi. Eu în chiloți și în cămașă și cu o mână în jurul gâtului ei, și ea, lipită de mine, în lenjeria subțire prin care îi vedeam pielea și îi ghiceam forma sânilor.

- Ce idiot mă simt acum. Nu trebuia să fac atât de mare tamtam, i-am spus și am sărutat-o pe frunte la rădăcina părului. Era ușor transpirată, dar avea un gust dulceag.

- Stai liniștit. Cine știe cum o să reacționez eu când o să aud despre o fostă iubită de-a ta, mi-a răspuns și mi-a ciugulit bărbia cu săruturi mici abia simțite. Vreau să-ți spun iar, a fost pur întâmplător că m-am întâlnit el și am băut o cafea. Voiam să-ți zic, dar mă gândeam că te superi degeaba…

- Da, am înțeles. Numai că așa sunt eu, m-am supărat prea tare, din nimic.

Am simțit că mai voia să spună ceva, însă s-a oprit când am schimbat eu subiectul.

- Ce bine stăm aici

- Nu e așa?

- Da, e foarte bine aici la tine acasă

- La noi doi în pat.

- Mai vrei să ajungi cândva la petrecerea la care ne-a tot rugat prietena ta să venim?, mi-am adus aminte și m-am aplecat să văd ceasul de pe noptieră.

- Cât e ceasul?

- Fără zece, i-am spus și m-am ridicat de pat, apoi mi-am tras pantalonii pe mine.

- De ce te îmbraci? Vrei să mergem? Parcă nu erai atât de încântat că trebuie să ajungem acolo

Nu eram, dar parcă voiam să merg undeva, să beau ceva. Simțeam nevoia să ies de acolo și să mă pierd printre oameni la petrecere.

- E prietena ta și mă gândeam că vrei să ajungi la un moment dat. În plus, i-am luat cadou și ar fi frumos să îl dăm în seara asta.

- Bine, bine. Intru la baie repede și apoi plecăm.

Eu m-am trântit în pat și am deschis televizorul. Aveam timp să ascult câteva melodii pe VH1, cât timp ea se pregătea. După două minute îi sună telefonul.

- Vezi și tu cine e, o aud din baie.

- Te sună sărbătorită, mă pregăteam să-i pasez telefonul când îmi spune că o să o sunăm când ieșim pe ușă.

Era al cincilea apel de la ea. Am pus telefonul pe noptieră și m-am așezat pe marginea patului, privind un videoclip, când a ieșit de la baie gata aranjată, îmbrăcată. Și acum eu eram cel nepregătit, cu cămașa scoasă din pantaloni și părul răvășit. Când mă încălțam mi-am adus aminte de cafeaua din bucătărie și m-am gândit că o să beau când ne întoarcem sau a doua zi. Bună pentru mâine, m-am gândit și am încuiat ușa, în timp ce ea s-a dus să cheme liftul, vorbind la telefon cu sărbătorita din aceea seara.