Orbitoare lumină de zi.Tresari rapid. Reacția corpului tău nu întârzie, trezești în tine instinctul de parcă te-ar fi lovit ceva și te ridici cu zgomot.E pustiu, dar tu nu știi.Străzile sunt inundate de lumină.E lumină dar nu soare,și tu nu știi.
Cercetezi împrejurimile, o singură privire și ai cuprins tot universul.Degeaba, tu nu vezi cum văd eu ,nu auzi cum aud eu , nu simți cum simt eu, nu trăiești cum… ar trebui să trăiești.Nu descoperi nimic nealocului,revii în poziția inițială orbit de lumină,te așezi elegant în cutia ta de ciocolată și rămâi nemișcat.și ramâi nemișcat luni întregi,iar eu imi pierd vremea pe langă tine încercând să te scot din cutie.Starea ta de spleen în mod normal mi-ar fi transmisă dar nu și acum.Ești aceeași ființa pe care nu reușesc să o înțeleg, dar în final ești la fel,comun aș putea spune.
Azi plouă.E cea mai mare schimbare de până acum.am doi ani aproape de când stau pe uscat.
Corpul meu a fost secat fizic cât și sentimental .Nu a mai rămas nimic, dar azi e ziua cea mare.Rafale de vânt bat de doua ore, frunze sfașiate cad din copaci și zboară pline de nebunie.Stropi mici și mari de ploaie cad cu rapiditate.Inima mi se umple de ..de tot ce a lipsit până acum.Sunt din nou eu.mă întorc spre tine și cu stupoare aflu că ai plecat.Cutia e goală!
Ai fugit deși sunt tristă în trup, în minte mă gândesc că ți-ai revenit..și nu sunt nesigură.În mod cert ești din nou tu ,cel pe care l-am întâlnit acum doi ani jumate într-o zi de vară.O zi cu lumină caldă cu soare,dar treptat s-a transformat în lumină orbitoare.Ai fost orb atât de mult timp, dar în final sunt fericită că tu ești fericit.O,tu ființă înșelătoare acum știu sigur "Zâmbetul meu nu e ca zâmbetul tău!"