agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2254 .



Păpuși
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Florinel ]

2011-11-26  | [This text should be read in romana]    | 



Mai știi, Dani, aveai două păpuși frumoase. Liliana era mai frumoasă decât Simina. Brunetă, cu ochi albaștri, albastru închis, cu părul lung și cârlionțat, așa cum mi-am dorit și eu și cum nu l-am avut niciodată. Simina era blondă, cu părul scurt și buclat, iar ochii de un albastru deschis. Când veneam la tine, ea era păpușa „mea”. Pe Liliana o atingeam doar când nu te aflai prin preajmă. Le văd și-acum, păpușile-acelea; dac-aș fi fost pictor, le-aș fi redat cu exactitate. Am în imagine chiar și fustițele pe care bunica le tricotase pentru ele. Bineînțeles, tot a „ta” era mai frumoasă: mov, cu margine albă. A „mea” era crem cu maro.

Și totuși, Dani, de păpușile-acelea, nu mi-a fost dor niciodată. Când plecam de la tine, nu luam cu mine niciun regret, nu-mi lăsam sufletul printre ele. Pentru mine, n-au fost niciodată mai mult decât două păpuși frumoase. În schimb, și astăzi mi se face dor uneori de păpușile mele fără chip. N-aveau nici nume. Cum ar fi fost să botezi niște linguri de lemn? Pe care bunica înfășurase, cu dibăcie, cârpe mai mult sau mai puțin colorate. Nu, n-aveau nume, nici chip, nici părul buclat, nici ochi albaștri, nici hăinuțe frumoase păpușile mele. În schimb, erau pline de viață. Căci ele trăiau în imaginația mea, așa cum trăiesc zânele în basme. Fiecare avea o poveste, o poveste, desigur, inventată de mine. Cu câtă resemnare își acceptau poveștile! Și câtă viață clocotea în ele, odată ce le atingeam cu bagheta magică a iubirii. Și-atât de multe aveau să-mi spună!

Sărmanele mele păpuși din cârpe înfășurate pe linguri de lemn! Eu nu v-am uitat niciodată, chiar dacă uneori mai fugeam la oraș, abandonându-vă temporar pentru păpușile verișoarei mele. Păpuși fără nume, fără chip, voi știți – nu-i așa? – că nu v-aș fi dat pe toate siminele și chiar pe toate lilianele pământului. Că nu m-aș fi lepădat de poveștile voastre, pentru toate buclele și pentru toți nedrept de frumoșii ochi albaștri. Pentru că voi, sărmane păpuși, m-ați învățat bogăția; adevărata frumusețe a acestei lumi. Pentru că voi purtați numele celei mai frumoase bogății din lume: Copilăria!

.  |








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!