agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 6456 .



Invalidul smintit din fortul Ratonneau
prose [ ]
1818

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Mironflorin ]

2012-12-06  | [This text should be read in romana]  

Literary Translation - Translations of classic and original poetry and other materialsThis text is a follow-up  | 



ĂŽntr-o seară rece şi viforoasă de octombrie, contele Durande, bătrânul şi blajinul comandant al oraşului Marseille, şedea singur şi rebegit Ă®naintea căminului prost amplasat din salonul său somptuos de general; se strângea tot mai aproape de foc, Ă®n vreme ce, pe stradă, caleştile duruiau Ă®n drum spre un mare bal, iar, Ă®n camera alăturată, Basset, valetul şi totodată companiounul său cel mai Ă®ndrăgit, sforăia cu putere. „Nici măcar Ă®n sudul FranČ›ei nu-i tot timpul cald”, reflectă vârstnicul şi clătină din cap, „nici aicea oamenii nu rămân veşnic tineri, dar agitaČ›iunea asta mondenă are tot atât de puČ›ină consideraČ›iune faČ›ă de vârstă, pe cât are arhitectura faČ›ă de anotimpul friguros”. Cu un picior de lemn, cum oare să-şi găsească rostul la bal şeful tuturor invalizilor, reprezentantul garnizoanei şi forturilor din Marseille din acele vremuri (din timpul Războiului de şapte ani)? Şi nici locotenenČ›ii regimentului său nu erau mai breji la dans! Dimpotrivă, aicea, Ă®n preajma şemineului, deoarece nu dorea să-i tulbure somnul lui Basset, piciorul său de lemn era de folos la aruncarea treptată Ă®n foc a proviziei de crengi verzi de măslin care, după cum ordonase, fusese aşezată Ă®n apropierea sa. Un asemenea foc Ă®şi are Ă®ntotdeauna măreČ›ia propriei frumuseČ›i; vâlvătăile care trosneau păreau Č›esute laolaltă cu ramurile verzi; frunzele pe jumătate rumenite, pe jumătate verzi se Ă®nfăČ›işau vederii aidoma unor inimi amorezate. Până şi bătrânul ofiČ›er pregetă la strălucirea tinereČ›ii şi se lăsă furat de amintirea acelui spectacol de artificii pe care-l organizase odinioară Ă®n cinstea curČ›ii regale, iar acum plăsmuia noi jerbe de lumină, Ă®ncă şi mai Ă®mpiestriČ›ate, cu care să-i uimească pe marseiezi de aniversarea regelui. PreČ› de o clipă, capul său se Ă®nfăČ›işă mai golit ca o sală de bal. ĂŽntre timp, Ă®nsă, Ă®mbătat de bucuria triumfului, văzând cum toate străluceau, duduiau, pârâiau şi pălălăiau alternativ Ă®ntr-o grandoare mută, azvârlise Ă®n cămin un număr tot mai mare de crengi de măslin şi nu băgă de seamă că piciorul lui de lemn luase foc şi că o treime fusese deja mistuită. Cum marea privelişte a celor o mie de rachete care se făceau că țâşnesc Ă®n aer Ă®i inflama şi Ă®i Ă®naripa imaginaČ›ia, Ă®i veni să se ridice şi se prăbuşi din nou Ă®n fotoliu, constatând de-abia atunci că piciorul său de lemn fusese scurtat, iar ceea ce rămăsese din el se afla Ă®ncă sub imperiul flăcărilor primejdioase. Nemaiputând să se ridice, Ă®mpinse cu piciorul Ă®nflăcărat scaunul ca pe o sanie Ă®n mijlocul Ă®ncăperii, strigând după servitor şi după apă. ĂŽn clipa aceea, Ă®i sări Ă®n ajutor cu sârg Ă®nfrigurat o femeie care, fiindu-i Ă®ngăduită intrarea, Ă®ncercase Ă®ndelung să-i câştige atenČ›ia comandantului printr-un acces de tuse sfios, fără să izbutească Ă®nsă. Ea se strădui să stingă focul cu şortul propriu, dar tăciunele dogoritor al piciorului Ă®l aprinse, iar generalul, astădată cu adevărat Ă®n primejdie, Ă®ncepu să cheme după ajutor, după oameni. Curând, aceştia intrară buluc din stradă, iar Basset se deşteptase; piciorul Ă®n flăcări, şorČ›ul Ă®n flăcări Ă®i făcură pe toČ›i să izbucnească Ă®n hohote de râs; totul fu stins de la prima căldare cu apă, cărată de Basset din bucătărie, iar oamenii se Ă®mprăştiară care Ă®ncotro. De pe biata femeie şiroia apa şi iată că nu mai izbutea să-şi revină din spaimă, comandatul Ă®i puse pe umeri tunica sa călduroasă şi Ă®i Ă®ntinse un pahar cu vin tare. Dar femeia refuză să primească ceva, plângându-se de nenoroc şi rugându-l pe general să schimbe cu ea vreo două vorbe, Ă®ntre patru ochi. Aşa că acesta Ă®i porunci slugii sale delăsătoare să plece şi luă loc cu deferenČ›ă lângă musafiră.
- Aoleu, o să-şi iasă bărbatu-miu din minČ›i când o să-i ajungă la urechi povestea asta, spuse ea pe franČ›uzeşte cu un puternic accent dialectal german! Ah, bietul meu soČ›ior, iară are să-i joace Dracul o festă! Generalul se interesă de bărbatul ei; iar femeia Ă®i răspunse că tocmai de hatârul acestuia se afla aici, cu scopul de a-i Ă®nmâna generalului o scrisoare din partea colonelului regimentului din Picardie. Comandantul Ă®şi puse ochelarii pe nas, recunoscu pecetea amicului său, răsfoi misiva, iar apoi se pronunČ›ă:
- Deci dumneavoastră sunteČ›i doamna Rosalie, născută Lilie, originară din Leipzig, care s-a măritat cu sergentul Francoeur pe când acesta căzu prizonier la Leipzig, c-o rană la cap? Vă rog să-mi istorisiČ›i totul, tare stranie mai e iubirea asta! Cine sunt părinČ›ii dumitale? N-au avut nimic Ă®mpotrivă? Şi ce-s cu pornirile astea lui poznaşe căpătate de pe urma rănii la cap care Ă®l fac incapabil să mai ia parte la campanii militare, deşi a fost apreciat ca sufletul regimentului, ca cel mai curajos şi mai abil sergent?
- Stimate domn, răspunse femeia cu nouă amărăciune-n glas, iubirea mea e de vină pentru toată nenorocirea; eu l-am nenorocit pe bărbatu-miu, nu rana aceea; dragostea mea l-a băgat pe dracu Ă®ntr-Ă®nsu’ să-i chinuie şi să-i tulbure minČ›ile! ĂŽn loc să exerseze alături de soldaČ›ii, numai ce-l vezi că-l pune dracu’ să facă nişte tumbe Ă®ngrozitoare şi le cere şi lor să facă la fel; ori se pune pe aşa nişte scălâmbăieli că ceilalČ›i tremură din tot corpul, iar el nu-i lasă nici măcar să clipească, şi acuma, de curând, picătura care a umplut paharul a fost că a azvârlit de pe cal comandantul regimentului care tocmai ordonase retragerea, ca să se urce el Ă®n şa şi să captureze Ă®mpreună cu regimentul o baterie!
- Un tip dat dracului! decretă comandantul, dacă toČ›i generalii noştrii comandaČ›i ar fi mânaČ›i de-un drac ca şi dânsul n-am avea de ce să ne mai temem de un al doilea Rossbach! Dacă iubirea dumitale e aşa o fabrică de draci, mai că mi-aş dori să ne iubiČ›i toată armata!
- Vai, din păcate, tot ponosul vine de la blestemul maică-mii, suspină femeia! Pe tata nu l-am cunoscut. Maică-mea primea mulČ›i bărbaČ›i, şi eu nu aveam altceva mai bun de făcut decât să le port de grijă. Eram visătoare şi nu luam Ă®n seamă vorbele lor Ă®mbietoare; de insistenČ›elor lor mă păzea mama. Pe cei mai mulČ›i dintre domnii ăstia care o vizitau şi jucau la ea Ă®n taină jocuri de noroc i-a fugărit războiul; Ă®i era tare ciudă mamei că trăiam singure cuc. Din pricina asta detesta deopotrivă prieteni şi duşmani şi m-a oprit din a da pomană răniČ›ilor sau flămânzilor care se perindau prin faČ›a casei noastre. Eram tare necăjită din cauza asta, aşa că rămânând odată singură, pe când pregăteam masa de prânz, se Ă®ntâmplă să treacă prin faČ›a ogrăzii un noian de căruČ›e cu răniČ›i pe care i-am recunoscut după vorbă ca fiind francezii luaČ›i prizonieri de prusaci. Aş fi alergat orişicând după ei cu mâncarea gătită, Ă®nsă de frica mamei mă abČ›ineam; cu toate acestea, când Ă®l zării pe Francoeur lungit Ă®n căruČ›ă, cu capul bandajat, n-am mai ştiut ce-i cu mine; o uitasem pe mama, am luat supa şi nişte linguri şi, fără să mai Ă®nchid uşa casei, am luat-o fuga după căruČ›ă până la cetatea PleiĂźenburg. L-am zărit pe rănit; fusese deja luat din căruČ›ă, m-am adresat gardienilor cu dârzenie şi fiind pricepută la rugăminČ›i i-am făcut rost de cel mai bun locşor cu paie. Şi odată instalat, ce bucurie pe mine să-i Ă®ntind suferindului castronul cu supă! Ochii i s-au mai Ă®nveselit şi mi-a jurat că am un nimb Ă®n jurul capului. I-am spus că de fapt e boneta mea care s-a desfăcut din cauza grabei. El a zis că nimbu-mi purcede din ochi! Ah, n-am mai putut uita asemenea vorbe şi dacă inima mea n-ar fi fost deja a lui, Ă®n clipa aceea i-aş fi dăruit-o!
- Ce expresie frumoasă şi adevărată! grăi comandantul, iar Rosalie adăugă:
- Au fost cele mai frumoase momente ale vieČ›ii mele, Ă®l priveam tot mai stăruitor, căci zicea că Ă®i face bine şi când, Ă®n cele din urmă, Ă®mi puse pe deget un inelaş, m-am simČ›it atât de bogată cum nu mai fusesem până Ă®n acea clipă! ĂŽn tihna aceasta fericită, călcă maică-mea, bombănind şi ponegrind; nu mi-e cu putinČ›ă să repet cu ce insulte m-a Ă®mproşcat; nici măcar nu mă fâsticisem, căci ştiam că n-am nicio vină, iară el n-o să creadă nimic rău despre mine. Ea era pornită să mă alunge, dar el mă protejă şi Ă®i spuse că ne logodisem, că deja Ă®i port inelul. Cum s-a mai schimbat mama la faČ›ă! ĂŽmi părea că Ă®i ies flăcări pe gură, şi că i s-au dat ochii peste cap, păreau să i se fi albit cu totul; şi cu ce solemnitate mă blestemă şi mă lăsă Ă®n voia dracului! Tot aşa cum Ă®n acea dimineaČ›ă ochii mei scânteiară, tot astfel mi se părea acum că un liliac negricios şi-a aşternut aripile străvezii peste privirile mele. Inima-mi despera şi mă pufni râsul.
- Na, că deja râde dracul prin tine! se stropşi mama şi plecă triumfătoare Ă®n timp ce eu căzui leşinată. După ce mi-am venit Ă®n simČ›ire, n-am mai Ă®ndrăznit să mă Ă®ntorc la ea şi să-l abandonez pe suferindul asupra căruia păČ›ania aceasta avu urmări dintre cele mai neplăcute; pe maică-mea o sfidam Ă®n taină pentru răul pe care-l aruncase Ă®n cârca acelui năpăstuit. De-abia Ă®n a treia zi, fără să-i spun lui Francoeur, am luat-o tiptil Ă®nspre casa mamei unde mi-a lipsit curajul să bat la uşă; Ă®ntr-un târziu a ieşit o femeie care lucrase la noi şi povesti că mama vânduse Ă®n pripă tot avutul şi plecă - nu se ştie unde - cu un domn străin care pesemne era jucător. Aşa că fusesem izgonită din lume şi ce bine-mi mai făcea să cad Ă®n braČ›ele lui Francoeur, despovărată de orice datorie! Şi cum tinerele mele prietene din oraş se făceau că nu mă mai cunosc, trăiam acuma doar pentru el, să-l văd sănătos. De dragul lui, m-am apucat de muncă; până atuncea mă jucasem cu mosoarele doar ca să-mi potrivesc găteala, n-am avut nicio ruşine să-mi vând lucruşoarele făcute de mână, de vreme ce astfel Ă®i făceam lui un bine şi-l ajutam să se Ă®nzdrăvenească. Dar de fiecare dată când nu mă mai amăgeau povestirile sprintene ale bărbatului, gândurile Ă®mi zburau Ă®nspre mama care-mi apărea dinaintea ochilor lăuntrici cu priviri Ă®nvăpăiate, proferând blesteme, şi nu reuşeam să mi-o mai scot din minte. Iubitului meu Francoeur n-am vrut să-i mărturisesc niciun cuvinČ›el ca nu cumva să-i mai Ă®mpovărez şi lui inima; mă plângeam de dureri de cap pe care nu le aveam, de dureri de dinČ›i pe care nu le simČ›eam ca să pot plânge după pofta inimii. Of, de-aş fi avut mai multă Ă®ncredere Ă®n el Ă®n acele clipe, nu i-aş mai fi pricinuit un asemenea necaz! Dar oricând mă Ă®ncumetam să-i destănui bănuiala mea că blestemul măicuČ›ei l-a băgat pe necuratu-n mine, diavolul Ă®mi fereca gura, şi Ă®n plus, Ă®mi era tare frica ca nu cumva să nu mă mai iubească şi să mă părăsească, iar gândul ăsta nu puteam să-l Ă®ndur şi pace! Frământarea asta lăuntrică, poate chiar şi munca stăruitoare au sfârşit prin a-mi şubrezi sănătatea: mă apucară nişte convulsii violente care fură cât pe ce să mă sufoce şi pe care le-am ascuns de Francoeur, iar leacurile nu păreau decât să-mi Ă®nrăutăČ›ească starea. Imediat ce s-a pus pe picioare a şi Ă®nceput să pregătească nunta. Un preot bătrân a Č›inut o cuvântare solemnă Ă®n care i-a reamintit lui Francoeur ce am Ă®nfăptuit pentru dânsul, sacrificându-mi patria, bunăstarea şi prieteniile, luând asupră-mi până şi blestemul matern; e de datoria lui să Ă®mparte cu mine toate necazurile acestea şi să rabde toate nefericirile. La aceste cuvinte bărbatu-miu se Ă®nfioră, dar rosti cu toate acestea un „da” desluşit şi furăm legaČ›i pe viaČ›ă. Primele săptămâni au fost fericite, mă simČ›eam pe jumătate uşurată de suferinČ›e şi nu mi-am dat seama deĂ®ndată că jumătate din blestem a trecut la omul meu. Nu cu mult după aceea, Ă®nsă, se plânse că predicatorul ăla Ă®n straie cernite Ă®i stă Ă®n faČ›a ochilor şi tot Ă®l ameninČ›ă; Ă®l apucă o mânie şi o aversiune atât de cumplită faČ›ă de tagma preoČ›ească, faČ›ă de biserică şi faČ›ă de icoane, Ă®ncât Ă®i venea să le hulească fără să ştie de ce, iar pentru a se lepăda de gândurile acelea, făcea tot ce-i se căşuna, bea şi dansa şi astfel, cu sângele Ă®n clocot, avea simČ›ământul că o duce mai bine! De vină de toate astea am zis că o fi prizonieratul, deşi presimČ›eam eu că diavolul e cel care-l chinuieşte. Datorită solicitudinii colonelului său care Ă®i ducea lipsa - căci Francoeur era un soldat destoinic - făcu parte dintr-un schimb de prizonieri. Am părăsit Leipzig-ul cu inima uşoară, iar Ă®n discuČ›iile pe care le purtam ne imaginam un viitor fericit. Dar de-abia ce scăpasem de traiul nostru de pe-o zi pe alta şi dădusem de o viaČ›ă bună Ă®n cartierul de iarnă al unei armate bine aprovizionate, că tulburarea bărbatului meu Ă®ncepu să crească de la o zi la alta. Pentru a se distra bătea toba zile Ă®ntregi, se lua la harČ›ă, făcea tărăboi, iar colonelul nu se putea dumiri ce-i cu el; numai cu mine era blând ca un copil. Pe când s-a repornit campania militară, am adus pe lume un copilaş, iar cu durerile naşterii pe care le-am suferit păru că dracul a fost alungat din mine. Francoeur, pe de altă parte, se făcu tot mai capricios şi mai nestăpânit. Colonelul Ă®mi scria că dă dovadă de Ă®ndrăzneala unui dement, dar că până atunci a scăpat mereu cu bine; camarazii săi susČ›ineau că Ă®l apucă câteodată nebunia, iar el se temea ca nu cumva să trebuiască să-l interneze printre nebuni ori invalizi. Colonelul avea pentru mine un anume respect, Ă®mi asculta rugăminČ›ile mele, dar asta până-n ziua când soČ›u’ se năpusti asupra generalului de divizie, după cum am povestit mai devreme; l-au dus Ă®n arest, unde un chirurg lămuri că din cauza rănii de la cap, rămase netratate din timpul prizonieratului, fu atins de demenț㠺i că trebuie să petreacă cel puČ›in câțiva ani Ă®ntr-un spital de invalizi, Ă®ntr-un climat cald unde probabil că suferinČ›a o să-l lase. Lui i s-a spus că drept pedeapsa pentru comportarea sa are să fie internat la invalizi, iar el părăsi regimentul afurisind şi suduind. I-am cerut colonelului să-mi dea toate astea Ă®n scris, şi m-am hotărât să vă mărturisesc sincer tot ce s-a petrecut pentru ca el să nu fie judecat după severitatea legii, ci după năpasta pe care i-a adus-o pe cap iubirea mea; iar dumneavoastră, pasămite, să-l trimiteČ›i spre binele lui Ă®ntr-un loc izolat, ca nu cumva aicea Ă®n marele oraş să-l ia lumea-n râs. Cu toate acestea, stimate domn, o femeie, care poate v-a fost de un mic ajutor astăzi, se vede constrânsă să vă ceară cuvântul de onoare că o să păstraČ›i doar pentru dumneavoastră secretul bolii bărbatului meu, de care el Ă®nsuşi nu-şi dă seama şi a cărei descoperire i-ar Ă®ntărâta orgoliul.
- Să dăm noroc, exclamă comandantul care ascultase cu bunăvoinț㠺prinČ›ara istorisire a femeii. Nu o dată, ci de trei ori vreau să dau curs rugăminČ›ilor dumitale! Ca Francoeur să nu-şi mai facă de cap, cel mai bine ar fi să-l trimit degrabă Ă®ntr-un fort care n-are nevoie decât de o garnizoană de trei oameni; o să găsiČ›i Ă®n acel loc o locuinČ›ă confortabilă pentru copil şi pentru dumneavoastră, iar acolo nu prea o să aibă prilej de nebunii şi dacă tot o să facă vreuna, n-are să afle nimeni!
Femeia Ă®i mulČ›umi pentru Ă®ngăduinČ›ă, Ă®i sărută mâna bătrânului domn, iar contele Ă®i lumină calea, Ă®n timp ce dumneai cobora scara, făcând numeroase plecăciuni. Tare uimit mai rămase vechiul slujitor Basset şi Ă®şi frământă mintea să afle ce o fi cu bătrânul: dacă, Doamne-feri, s-a legat printr-o legătură amoroasă de domniČ›a ceea care a luat foc şi care poate să-i ştirbească rău reputaČ›ia? ĂŽn serile Ă®n care nu-i era cu putinČ›ă să doarmă, bătrânul domn avea obiceiul să gândească Ă®n aşternut cu voce tare la tot ce se Ă®ntâmplase peste zi, de parcă ar fi trebuit să se spovedească patului. Şi cum trăsurile care se Ă®ntorceau de la bal Ă®l Č›ineau treaz cu trăncănitul roČ›ilor, Basset ciuli urechile din camera vecină şi ascultă Ă®ntreaga conversaČ›ie care i se păru cu atât mai importantă, cu cât Francoeur Ă®i era compatriot, şi - deşi cu mult mai Ă®n vârstă decât Francoeur - coleg de regiment. Numaidecât Ă®i veni Ă®n memorie un călugăr pe care-l cunoştea şi care-l izgonise pe Satana din mulČ›i posedaČ›i şi la care dorea să-l duc pe Francoeur; tare-i mai plăceau ceremoniile astea aiurite şi se bucura să vadă iarăşi exorcizarea unui demon.
Rosalie, mulČ›umită de succesul Ă®ntrevederii, dormise bine; dimineaČ›a Ă®şi cumpără un alt şorČ› şi astfel Ă®i ieşi bărbatului Ă®nainte care, cântând oribil, Ă®şi aducea Ă®n oraş invalizii frânČ›i de oboseală. O sărută, o ridică Ă®n aer şi Ă®i spuse:
- Miroşi ca incendiul de la Troia, eşti din nou a mea, frumoasă Elena! Rosalie păli şi, fiind Ă®ntrebată, găsi de cuvinČ›ă să-l Ă®nstiinČ›eze că fusese Ă®n vizită la general să discute de o locuinČ›ă, iar că acestuia Ă®i luase foc piciorul tocmai atunci şi că ea Ă®şi arse şorČ›ul. Nu i se păru drept că nu-l aşteptase şi pe el, dar tot glumind pe seama şorČ›ului ars uitase orice supărare. ĂŽşi prezentă oamenii comandantului, le lăudă cu atâta abilitate infirmităČ›ile fizice şi virtuČ›ile morale, Ă®ncât Ă®şi câştigase simpatia bătrânului care cugetă: femeia Ă®l iubeşte, dar ea e nemČ›oaică şi nu-i Ă®nČ›elege pe francezi; un francez are tot timpul pe dracul Ă®n el!
ĂŽl invită la el Ă®n odaie pentru a-l cunoaşte mai bine, găsi că-i bun cunoscător al fortificaČ›iilor, şi ceea ce-l fermecă de-a dreptul fu că descoperi Ă®ntr-Ă®nsul un pasionat al focurilor de artificii pentru că montase la regimentul său tot felul de efecte pirotehnice. Comandantul Ă®i explică cea mai nouă dintre invenČ›iile sale, un foc de artificii pentru aniversarea regelui, cel care fusese Ă®ntrerupt de aprinderea piciorului său de lemn, iar de la atâta entuziasm Francoeur se Ă®nfierbântă. Bătrânul Ă®i destăinui mai apoi că Ă®mpreună cu alČ›i doi invalizi trebuie să Ă®nlocuiască garnizoana de la fortul Ratonneau, acolo o să găsească o mare rezervă de praf de puşcă pe care dimpreună cu cei doi soldaČ›i are s-o folosească sârguincios la Ă®ncărcarea unui număr cât mai mare de rachete, trebuie să ruleze sori rotitori şi să lege “broaşte”. ĂŽn clipa Ă®n care comandantul Ă®i Ă®ntinse cheia de la magazia cu praf de puşcă din turn şi inventarul fortului, Ă®şi aminti de cuvântarea femeii şi Ă®l reČ›inu spunându-i răspicat:
- Apăi, sper că n-o să vă puie dracul să mă trezesc pe cap cu cine ştie ce nenorocire?
- Nu-l pomeni pe dracul că uite-i coada, răspunse Francoeur cu o anumită siguranČ›ă. Comandantul Ă®i dădu crezare, Ă®i Ă®nmână cheia, inventarul şi un ordin către actuala garnizoană să părăsească postul. Astfel fu eliberat, iar pe hol Basset Ă®i sări de gât; s-au recunoscut iute şi şi-au povestit pe scurt unul altuia ce li s-a mai Ă®ntâmplat. Dar Francoeur deprins cu cea mai mare severitatea Ă®n ceea ce priveşte serviciul militar, se dezlipi de acesta şi Ă®l rugă, dacă poate, să Ă®i fie musafir duminica viitoare la Fortul Ratonneau a cărui comandant are deosebita onoarea să fie.
Instalarea Ă®n fort fu o bucurie pentru toată lumea, invalizii Ă®nlocuiČ›i se bucuraseră de priveliştea oraşului Marseille până la saČ›ietate, iar cei nou-veniČ›i erau fermecaČ›i de ce li se Ă®nfăČ›işa ochilor, de frumuseČ›ea edificiului, de camerele şi paturile comfortabile; cumpăraseră de la predecesorii lor câteva capre, o pereche de porumbei, vreo zece găini şi câteva vicleşuguri pentru a pândi prada pe-ndelete; căci Č›ine de firea soldaČ›ilor care lâncezesc să se dedice vânătorii. Imediat ce Francoeur preluă comanda le soroci celor doi soldaČ›i, Brunet şi Tessier, să deschidă dimpreună cu el magazia cu praf de puşcă pentru a verifica inventarul, iar mai apoi să care o parte din rezervă Ă®n laborator pentru a pregăti artificiile. Inventarul fusese bine Ă®ntocmit, şi Ă®i porunci neĂ®ntârziat unuia dintre soldaČ›i să se ocupe de jocurile pirotehnice; alături de celălalt ostaş purcese să inspecteze tunurile şi mortierele, pentru a le şlefui pe cele din metal alb şi a le spoi Ă®n negru pe cele din fier. Le Ă®ncărcă repede cu un număr Ă®ndestulător de bombe şi grenade şi le poziČ›ionă pe fiecare Ă®ntr-un aşa mod Ă®ncât să păzească singura cale de acces către fort.
- Fortul e inexpugnabil! strigă el deodată Ă®nfierbântat Ă®nspre ceilalČ›i. O să-mi apăr fortul chiar dacă englezii o să debarce şi-o să dea năvală c-o sută de mii de oameni! Da’ mare dezordine a mai fost p’acilea!
- E la fel Ă®n toate forturile şi Ă®n toate bateriile, spuse Tessier, bătrânul comandant cu ciotul lui nu mai poate urca până aicea, şi slavă Domnului! Englezilor nu le-a trecut Ă®ncă prin cap să vină Ă®ncoace!
- Tre’ să schimbăm lucrurile! Č›ipă Francoeur, mai bine-mi ard eu limba, decât să accept ca inamicul nostru să incendieze Marsilia, or să-i ştim de frică!
Femeia trebui să ajute la curăČ›area de iarbă şi muşchi a meterezelor pe care le vărui Ă®n alb şi se ocupă de alimentele depozitate Ă®n cazemată. ĂŽn primele zile aproape că nici n-au dormit, aşa de tare Ă®i Ă®mboldea la muncă neobositul Francoeur, iar datorită iscusinČ›ei sale găti Ă®n câteva zile o treabă care pentru altul ar fi necesitat o lună. ĂŽn iureşul efortului său, pandaliile Ă®l lăsară-n pace; era repezit, dar mereu Ă®nspre un scop anume, iar Rosalie binecuvântă ziua care-i purtase Ă®nspre aceste Ă®nălČ›imi unde părea că Diavolul nu mai are nicio putere asupra lui. Până şi vremea, datorită schimbării vântului, se Ă®ncălzise şi se luminase, Ă®ncât părea că le-a ieşit Ă®n Ă®ntâmpinare o nouă vară; Ă®n fiecare zi intrau şi ieşeau corăbii, Ă®ntr-un schimb continuu de salve de salut cu fortul de pe mal. Rosalie, care nu mai văzuse marea, avea simČ›ământul că fusese transportată Ă®ntr-o altă lume, iar băiatul ei, după ce fusese atât de aprig claustrat Ă®n atâtea şi atâtea trăsuri şi odăi de han, se bucura aici de deplina libertate a micii grădini Ă®mprejmuite din fort pe care foştii locatari o decoraseră după felul soldaČ›ilor, mai ales a artileriştilor, Ă®mpletind merişorii Ă®n linii matematice complicate. Deasupra fâlfâia flamura cu flori de crin, mândria lui Francoeur, simbolul de bun augur al femeii al cărei nume de fată era Lilie [Crin], motiv de amuzament pentru cel mic.
Astfel veni prima duminică, blagoslovită de toČ›i, iar Francoeur Ă®i porunci nevestei să facă la prânz o mâncare delicioasă, căci Ă®l aşteapta pe prietenul său Basset, şi stărui mai cu seamă să facă omletă, fiindcă găinile din fort erau harnice nevoie mare; a adus la bucătărie chiar şi nişte păsări sălbatice Ă®mpuşcate de Brunet. ĂŽn mijlocul tuturor acestor pregătiri, se ivise şi Basset care fu Ă®ncântat de schimbările din fort, se informă Ă®n numele comandantului de focurile de artificii şi se minună de numărul mare de rachete şi proiectile luminoase terminate. Femeia se grăbi Ă®n bucătărie, iar cei doi soldaČ›i s-au pornit să culeagă fructe pentru masă, toČ›i având de gând să se ospăteze regeşte şi să asculte ce scrie la gazeta adusă de Basset. ĂŽntre timp, Ă®n grădină, Basset şedea tăcut dinaintea lui Francoeur privindu-l cu luare aminte, aşa că acesta Ă®i ceru lămuriri.
- Mă gândeam că sunteČ›i mai sănătos ca oricând, iară tot ce faceČ›i e cât se poate de raČ›ional.
- Şi, mă rog, cine se Ă®ndoieşte de asta? Ă®ntrebă Francoeur Ă®nfuriat, asta să mi-o spuneČ›i numaidecât! Basset Ă®ncercă să abată vorba, Ă®nsă Francoeur căpătase o Ă®nfăČ›işare Ă®nspăimântătoare, ochii săi negrii se Ă®nflăcărară, Ă®şi semeČ›ise fruntea şi Ă®şi Č›uguiase buzele. Bietului limbut Basset i se făcuse inima cât un purice, şi povesti, piuind asemeni unei viori, despre zvonurile auzite la comandament: că e chinuit de diavol, că din bunătate se oferă să cheme un preot, părintele Philipp, să-l exorcizeze pretinzând că are de făcut o slujbă la capelă pentru garnizoana aflată departe de biserică. Francoeur se mânie la culme auzind aceste ştiri şi se jură că atunci când s-o răzbuna are să curgă sângele celui care răspândeşte asemenea minciuni; că el unul n-a auzit nimic de dracul, iar dacă n-o exista, el n-o să spună ba, că n-a avut vreodată onoarea să facă cunoştinČ›ă cu el. Basset spuse că el nu poartă nicio vină, că a auzit de lucrurile astea de la comandant care vorbeşte cu voce tare Ă®n somn, că tot diavolul e răspunzător pentru faptul că Francoeur a trebuit să părăsească regimentul.
- Şi cine l-a Ă®nştiinČ›at pe comandant? Ă®ntrebă Francoeur tremurând din toČ›i rărunchii.
- SoČ›ia dumitale, răspunse celălalt, dar, cu cea mai bună intenČ›ie, pentru a vă scuza dinainte, Ă®n caz că faceČ›i vreo nebunie.
- Gata, divorČ›ăm! urlă Francoeur, cărăbănindu-şi lovituri Ă®n cap, m-a trădat, m-a nimicit, are relaČ›ii secrete cu comandantul, a suportat şi a suferit multe din pricina mea, iară eu am pătimit tot atât de multe din pricina ei, suntem chit, gata, divorČ›ăm!
PuČ›in câte puČ›in, părea să se molcomească, Ă®n vreme ce pe dinăuntru devenea tot mai viforos; iară-l văzu Ă®n faČ›a ochilor pe preotul cel negru, aşa cum cei muşcaČ›i de un câine turbat au mereu impresia că Ă®ncă Ă®l mai zăresc dinainte, când se Ă®ntâmplă să intre Ă®n grădină părintele Philipp, iar Francoeur se Ă®ndreptă furtunos Ă®nspre el ca să-l Ă®ntrebe ce vrea. Acesta consideră că e timpul să Ă®nceapă ritualul alungării demonului, se adresă ritos diavolului, făcând totodată semnul crucii Ă®nspre Francoeur. Toate acestea Ă®l scoaseră din sărite pe soldat care Ă®i ceru preotului, Ă®n calitate de comandant al fortului, să părăsească imediat incinta. Dar bravul Philipp Ă®şi spori şi cu mai multă Ă®ndârjire rugăciunile potrivnice necuratului pripăşit Ă®n Francoeur, iar când acesta Ă®şi ridică până şi toiagul, fu prea mult de suportat pentru onoarea militară a lui Francoeur. ĂŽl apucă pe micul Philipp de sutană cu o forČ›ă turbată şi-l aruncă peste grilajul care păzea intrarea, iar dacă bietul om nu ar fi atârnat cu tunica prinsă Ă®n Č›epusele grilajului, ar fi căzut rău de tot pe treptele de piatră. ĂŽn apropierea acestui grilaj se afla masa care Ă®i aminti lui Francoeur de ora prânzului. Strigă după mâncare pe care o aduse Rosalie, Ă®mbujorată Ă®ntrucâtva de căldură, dar plină de veselie, căci nu-l zărise pe călugărul din afara gardului, care revenindu-şi din spaimă se ruga Ă®n şoaptă pentru a preĂ®ntâmpina noi primejdii; de-abia dacă-i văzu pe Francoeur şi Basset ce se uitau Ă®nspre masă, unul cu priviri Ă®ntunecate, iar celălalt cu priviri stinghere. Ea Ă®ntrebă de cei doi soldaČ›i, dar soČ›ul ei Ă®i răspunse:
- Pot să mănânce după aia, că mie mi-o foame că-mi vine să fac praf şi pulbere din lumea asta! Aşeză supa pe masă, iar din curtoazie porČ›ia cea mai mare o primise Basset, apoi plecă la bucătărie să pregătească omletele.
- I-a plăcut nevastă-mea generalului? iscodi Francoeur.
- Nespus, fu răspunsul lui Basset, Ă®şi doreşte să-i fi mers Ă®n captivitate tot la fel de bine ca şi dumitale.
- Poate să şi-o ia! replică el. De cei doi soldaČ›i care nu s-au Ă®ntors Ă®ntreabă, Ă®ncolo de mine şi de ce-mi lipseşte nu Ă®ntreabă nimica; pe dumneata Ă®n calitate de servitor al comandantului caută să te câştige, de aia v-a umplut aşa abitir farfuria că dă să se reverse, Dumneavoastră v-a turnat cel mai mare pahar de vin, luaČ›i aminte, tot dumneavoastră o să vă aducă şi omleta cea mai mare! Dacă aşa o să fie şi eu mă ridic, n-o să aibă nicio strofocare şi o să mă lase singur. – Basset vru să răspundă, Ă®nsă, Ă®n aceeaşi clipă intră femeia cu omleta. O tăiase deja Ă®n trei bucăČ›i, se Ă®ndreptă Ă®nspre Basset şi Ă®i puse Ă®n farfurie o bucată spunându-i:
- La comandant n-o să mâncaČ›i o omletă mai bună, nu uitaČ›i să-mă laudaČ›i la dumnealui!
Francoeur aruncă o privire sumbră Ă®nspre platou: porČ›ia lipsă era la fel de mare ca cele două bucăČ›i laolaltă. Se ridică şi spuse:
- Aşa-i şi nu altcumva, divorČ›ăm! cuvântând acestea luă calea spre pulberărie, deschise uşa de fier, păşi Ă®năuntru şi o ferecă după el. Femeia Ă®l urmări buimăcită şi scăpă cheile.
- Dumnezeule, Ă®i dă ghes dracul, numai de nu l-ar apuca gândul rău Ă®n prăfărie!
- Asta-i pulberăria? strigă Basset, o să sară Ă®n aer, scăpaČ›i-vă pe dumneavoastră şi pe copil! O luă la fugă, iar călugărul nemaicutezând să intre Ă®i luă urma, fugind. Rosalie se grăbi Ă®năuntru după copilaş, Ă®l smulse din somn, din leagăn, nu mai ştia ce face, neştiutoare ca atunci când s-a dus după Francoeur, şi iată că acum fugea de el cu copilul lor, grăind cu voce joasă: „asta numai de hatârul tău o fac, copile, mie mi-ar fi mai bine să mor alături de dânsul! Hagar, tu n-ai suferit cum am suferit eu, căci eu Ă®nsămi mă alung de acasă!” Cufundată Ă®n astfel de gânduri, coborĂ® pe un drum greşit şi nimeri la malul mlăstinos. Frântă de oboseală nu se mai putu urni şi se aşeză Ă®ntr-o luntre pe care o Ă®mpinse fără greutate Ă®n apă, fiind uşor proptită de mal; se lăsă purtată de curent, fără să Ă®ndrăznească să se uite Ă®n jur, şi de fiecare dată când bubuia o salvă din port i se părea că fortul a sărit Ă®n aer şi că şi-a pierdut jumătate din viaČ›ă, astfel se cufundă treptat Ă®ntr-o stare de stupoare aidoma febrei.
ĂŽn vremea asta, cei doi soldaČ›i, Ă®ncărcaČ›i cu mere şi struguri, sosiră Ă®n apropierea fortului. Dar Francoeur, cu voce tunătoare şi trăgând un glonte deasupra capetelor lor, le strigă: „Înapoi!” apoi le spuse prin portavoce: „VeniČ›i la poala zidului mare, acolo o să vă vorbesc! Numai eu comand aicea şi tot aicea vreau să trăiesc de unul singur şi asta cât i-o plăcea Satanei!” Ei nu se dumiriseră ce vor să Ă®nsemne toatea astea, dar nu era nimic altceva de făcut decât să dea ascultarea ordinelor venite din partea sergentului. Coborâră astfel până la capătul costişei abrupte căreia i se spunea „Marele zid” şi de-abia ajunşi, zăriră patul lui Rosalie şi leagănul copilului coborâte cu o frânghie, urmate la repezeală de propriile paturi şi catrafuse, iar Francoeur răcni prin portavoce:
- LuaČ›i ce-i a vostru! Patul muierii mele care şi-a luat tălpăşita, leagănul şi hainele duceČ›i-le la comandament, acolo o să daČ›i de ea! SpuneČ›i-i că i le trimite Dracul şi luaČ›i şi flamura asta veche ca să-şi acopere spurcăciunea ei şi a comandantului! Spunând acestea azvârli falnicul steag franČ›uzesc, care fluturase deasupra fortului şi adăugă :
- Prin aceasta Ă®i declar război generalului, Ă®i las timp să se Ă®narmeze până seara, apoi am să deschid focul; să nu mă cruČ›e că eu unul, fir-aş al dracului, n-o să-l cruČ›! Să se Ă®ntindă după mine cât o vrea, dar tot n-o să pună mâna pe mine! Mi-a dat cheia de la turnul cu pulbere, o să ştiu să mă servesc, iar dacă o vrea să mă prindă, o să-mi iau zborul cu el Ă®nspre ceruri şi de acolo la dracu’, Ă®n iad, să vezi atuncea praf! – ĂŽn cele din urmă, Brunet Ă®şi făcuse curaj să vorbească şi strigă Ă®n sus:
- GândiČ›i-vă la prea binevoitorul nostru suveran al cărui supus sunteČ›i, doară n-o să vă răsculaČ›i Ă®mpotriva lui!
La care Francoeur răspunse: ĂŽn mine e prinČ›ul tuturor prinČ›ilor de pe această lume, Ă®n mine e Dracul şi Ă®n numele Satanei vă poruncesc să nu mai spuneČ›i un cuvânt că de nu vă fac una cu pământul!
Auzind ameninČ›area, cei doi Ă®şi strânseră avutul Ă®n tăcere şi lăsară restul locului; cunoşteau prea bine că acolo sus fuseseră strânse laolaltă o mulČ›ime de bolovani mari care ar fi putut zdrobi orice s-ar fi aflat mai jos de peretele stâncii.
Când au ajuns la Marsilia, la comandant, Ă®l găsiră pe acesta deja pradă unei mari agitaČ›ii, Ă®ntrucât Basset Ă®i adusese la cunoştiinČ›ă tot ce se Ă®ntâmplase; Ă®i trimise pe cei doi sosiČ›i cu un car Ă®nspre fort pentru a pune la adăpost de ploaie lucrurile femeii, pe alČ›ii Ă®i trimisese să o găsească pe femeie şi pe copil, câtă vreme el Ă®i adună pe ofiČ›eri pentru a hotărĂ® la unison cu aceştia ce este de făcut. Sfatul de război fu Ă®n special Ă®ngrijorat de eventualitatea distrugerii măreČ›ului fort Ă®n eventualitatea unei explozii; curând după aceea sosi un trimis al oraşului unde zvonul se răspândise deja şi estima ca sigură pierderea celui mai frumos cvartal al oraşului. Toată lumea fu de acord că nu e potrivit să se recurgă la forČ›ă, Ă®ntrucât nu e nicio onoare să răzbaČ›i contra unui singur om, Ă®n timp ce prin indulgenČ›ă ar putea fi preĂ®ntâmpinată o pierdere imensă, somnul va răpune furia lui Francoeur, iar atunci nişte oameni hotărâți trebuie să escaladeze fortul şi să-l lege. De-ndată ce luară această hotărâre le fură permisă intrarea celor doi soldaČ›i care reveniseră cu lucrurile şi patul Rosaliei. Aveau de adus un mesaj din partea lui Francoeur: dracul i-a făcut cunoscut faptul că lumea vrea să-l Ă®nşface Ă®n timp ce doarme, dar din dragoste pentru câțiva din sărmani săi camarazi Ă®ndrăciČ›i care au să ia parte la această operaČ›iune Ă®i avertizează că o să doarmă cât se poate de liniştit Ă®n pulberăria ferecată, cu armele Ă®ncărcate şi el o să fie treaz cu mult Ă®nainte ca ei să poată forČ›a uşa; cu o singură Ă®mpuşcătură Ă®ndreptată Ă®nspre butoaie o să arunce tot turnul Ă®n aer.
- Are dreptate, spuse comandantul. N-are cum acČ›iona altfel, e musai să-l Ă®nfometăm.
- A făcut rost de provizii de iarnă pentru noi toČ›i, remarcă Brunet, ar trebui să aşteptăm cel puČ›in jumătate de an, iar pe lângă asta a mai zis şi că corăbiile care alimentează oraşul o să trebuiască să-i plătească un tribut generos, că altminteri le trimite la fund, iar pentru a semnaliza faptul că nimeni n-are voie să circule noaptea fără aprobarea lui, o să detoneze seară de seară Ă®nspre mal câteva obuze.
- ĂŽntocmai, uite-l că trage! exclamă un ofiČ›er şi se năpustiră cu toČ›ii Ă®nspre o fereastră de la etajul superior. Ce privelişte! Din toate ungherele fortului, tunurile Ă®şi deschideau boturile Ă®nroşite, obuzele vâjâiau Ă®n aer, mulČ›imea din oraş Ă®şi căuta adăpost Č›ipând, doar câțiva inşi căutau să-şi demonstreze curajul privind primejdia Ă®n ochi; şi fură răsplătiČ›i cu Ă®ndestulare, Ă®ntrucât Francoeur proiectă Ă®n aer dintr-un obuzier un mănunchi de rachete, iar dintr-un mortier ghiulele luminoase, iar din puşti mai lansă multe altele. Comandantul decretă că efectul a fost unul nimerit, el neĂ®ndrăznind vreodată să amestece Ă®n aer focurile de artificii cu proiectilele armelor, iar acestă inovaČ›ie Ă®n artă aproape meteorică e motiv destul pentru ca Francoeur să merite graČ›ierea.
Iluminarea aceasta nocturnă mai avu un alt efect la care nu se gândise nimeni; le cruČ›ă viaČ›a Rosaliei şi copilului ei. AČ›ipiseră laolaltă Ă®n legănatul lin al bărcii, iar Rosalie o văzu Ă®n vis pe mama sa străluminată şi perpelită de flăcări şi o Ă®ntrebă de ce suferă atât de cumplit. Şi se făcea că aude o voce asurzitoare Č›ipându-i Ă®n ureche: „Blestemul meu mă arde ca pe tine, iar de capăt nu-i poČ›i pune, rămân a demonului posesiune.” Ar mai fi vrut să spună câte ceva, Ă®nsă Rosalie se trezi Ă®nfricoşată, văzu deasupra-i jerba strălucitoare a ghiulelelor luminoase şi auzi lângă ea pe un barcagiu care striga:
- ViraČ›i la dreapta să nu cumva să răsturnăm luntrea asta, că-i c-o femeie ş-un copil! Şi numaidecât prora ascuČ›ită a unei mari nave fluviale avansă şuierând Ă®nspre ea asemenea unei guri imense de balenă, apoi coti Ă®nspre stânga, dar piroga fu trasă Ă®nspre partea laterală a corabiei.
- AjutaČ›i-mi copilaşul, iar cârligul unei prăjini lungi Ă®i legă de nava imensă care Ă®şi aruncă ancora imediat.
- De n-ar fi fost focul ăsta de artificii deasupra fortului, exclamă unul dintre barcagii, nu v-aş fi văzut şi fără să vă fi vrut niciun rău v-am fi scufundat; cum se face că vă aflaČ›i atât de târziu şi singură Ă®ntr-o barcă, de ce n-aČ›i Č›ipat? Rosalie răspunse prompt la Ă®ntrebări şi ceru imperios să fie dusă la reşedinČ›a comandantului. Barcagiul cuprins de milă Ă®i Ă®ncredinČ›ă drept ghid pe fiul său.
La comandant, era vâlvă mare şi Ă®l rugă să-şi aducă aminte că promisese că are să-i ierte trei greşeli bărbatului. El tăgădui faptul că ar fi fost vorba de asemenea greşeli; fusese acuzat pentru nişte gărgăuni, pentru nişte mascarade, Ă®nsă de data asta lucrurile sunt drăcesc de seriose.
- Vina vă aparČ›ine, spuse femeia Č›inându-şi firea, Ă®ntrucât nu se mai simČ›ea abandonată de soartă, eu v-am dezvăluit Ă®n ce situaČ›ie e bietul om, iară dumneavoastră i-aČ›i Ă®ncredinČ›at postul ăsta atât de primejdios, mi-aČ›i jurat că o să respectaČ›i secretul şi cu toate astea i-aČ›i povestit totul slugii dumneavoastră, Basset, care, Ă®nfingăreČ› şi nesăbuit, a făcut-o pe-a grijuliul şi ne-a vârât Ă®n toată nenorocirea asta; nu bărbatu-miu, săracu’, poartă vina, ci dumitale, şi o să daČ›i socoteală regelui! Comandantul se apără de acuzaČ›ia că i-ar fi povestit ceva lui Basset, iar acesta din urmă recunoscu că a tras cu urechea la monologurile generalului şi că el poartă toată vina. Bătrânul spuse că ziua următoare are să se ducă să fie Ă®mpuşcat Ă®naintea fortului pentru a ispăşi cu viaČ›a vina faČ›ă de rege; Rosalie, Ă®nsă, Ă®l rugă să nu se precipite şi să-şi amintească că Ă®l mai salvese odată de foc. ĂŽi fusese amenajată o cameră Ă®n casa comandantului, Ă®şi puse copilul la somn, iar ea se lăsă pradă gândurilor, rugându-se la Dumnezeu cum să-şi scape mama de flăcări şi bărbatul de blestem. Dar, fiind Ă®n genunchi, căzu Ă®ntr-un somn profund. Ziua următoare nu-şi aminti de niciun vis, de nicio inspiraČ›ie.
Comandantul care Ă®ncercase Ă®ncă de la prima oră a dimineČ›ii un atac asupra fortului se Ă®ntoarse Ă®napoi posomorât. ĂŽntr-adevăr nu pierduse niciun om, Ă®nsă Francoeur năpusti cu atâta abilitate nenumăratele ghiulele la stânga şi la dreapta lor, Ă®ncât Ă®şi datorau viaČ›a doar milostivirii lui. Fluviul Ă®l barase cu salve de semnalizare, şi nu se mai aventura nimeni nici măcar pe şosea, pe scurt, Ă®n acea zi tot traficul urban fusese blocat, iar edilii oraşului ameninČ›au că, Ă®n cazul Ă®n care comandantul nu acČ›ionează cu precauČ›ie, ci se gândeşte să pornească la asediu ca pe-un teritoriu inamic, vor chema la arme toČ›i cetăČ›enii şi vor rezolva ei treaba cu invalidul.
Timp de trei zile, generalul nu Ă®ntreprinse nimic, fiecare seară era Ă®nfrumuseČ›ată de un foc de artificii şi Ă®n fiece seară Rosalie Ă®i amintea comandantului de promisiunea făcută. ĂŽi cea de-a treia seară Ă®i spuse femeii că asaltul a fost fixat pentru amiaza de a doua zi, oficialităČ›ile oraşului l-au aprobat, deoarece Ă®ncetase orice trafic şi Ă®n cele din urmă avea să izbucnească foametea. O să desfăşoare forČ›ele la intrarea Ă®n fort, Ă®n timp ce o altă divizie va Ă®ncerca să escaladeze pe ascuns celălalt versant şi poate că astfel o să-l prindă prin-ndărăt pe bărbat, Ă®nainte să apuce să sară Ă®n aer pulberăria; o să fie victime, nu-i deloc sigur că au să reuşească, dar nu vrea să se facă de ocară cum că din pricina laşităČ›ii sale un smintit a ajuns să se grozăvească cu faptul că poate sfida un oraş Ă®ntreg; mai dragă Ă®i va fi cea mai mare nenorocire decât să fie bănuit de aşa ceva. El unul s-a străduit să-şi Ă®ncheie socotelile cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi Ă®n testamentul său n-o să uite de Rosalie şi de copil. Rosalie se aruncă la picioarele lui şi-l Ă®ntrebă ce soartă Ă®l aşteaptă pe bărbatul ei dacă cade prizonier Ă®n asalt? Generalul se codi şi spuse cu voce joasă:
- Inevitabil, moartea. Nicio curte marČ›ială n-o să-l declare nebun, prea multă abilitate, prudenț㠺i isteČ›ime se regăseşte Ă®n comportarea sa; pe dracul nu-l poČ›i târĂ® Ă®n faČ›a curČ›ii de judecată, n-are ce face decât să ispăsească pentru el. După un şuvoi de lacrimi, Rosalie Ă®şi mai reveni şi Ă®ntrebă: dacă o să-i reuşească să aducă fortul sub comanda generalului fără riscuri şi fără vărsare de sânge comportarea bărbatului ei o să fie scuzată pe motiv de nebunie?
- Fireşte, pot să şi jur! exclamă comandantul, dar e zadarnic, pe dumitale te urăşte mai mult ca pe orice, iar deunăzi a Č›ipat Ă®nspre un străjer că o să predea fortul dacă Ă®i trimitem capul nevestii!
- ĂŽl cunosc, răspunse femeia, o să provoc dracul dintr-Ă®nsul, o să-l liniştesc, o să mor alături de el, n-am decât de câştigat dacă mor de mâna lui, căci sunt legată prin cea mai sacră dintre taine. Comandantul o rugă să mai reflecteze, o iscodi ce are de gând să facă, dar nu rezistă nici rugăminČ›ilor şi nici nădejdii că Ă®n acest fel ar putea evita certitudinea dezastrului.
Se Ă®nfăČ›işă părintele Philipp şi povesti că nebunul de Francoeur s-a apucat acuma să arboreze un steag mare, alb pe care ar fi pictat Satana, dar comandantul nu pofti să audă niciuna din noutăČ›ile aduse de el şi-i ordonă să se ducă la Rosalie care doreşte să se spovedească. După ce Rosalie se confesă cu toată tihna de care este capabil un spirit cucernic, Ă®l rugă pe popa Philipp s-o Ă®nsoČ›ească până la o stâncă sigură, unde nu putea să-l atingă niciun glonte, ar fi vrut să-i Ă®ncredinČ›eze chiar aici copilul şi banii pentru şcoală, Ă®nsă nu era Ă®ncă Ă®n stare să se despartă de copilaşul mult iubit. El consimČ›i şovăind, după ce Ă®ntrebă prin casă dacă Ă®n acel loc o să fie la adăpost de Ă®mpuşcături; căci credinČ›a lui că poate scoate dracii din oamenii se risipise Ă®ntru totul şi mărturisi că ce exorcizase el până atuncea, nu fusese dracul cel adevărat, ci vreun spirit mărunt.
ĂŽncă plângând, Rosalie Ă®şi Ă®mbrăcă copilul Ă®n alb cu funde roşii, apoi Ă®l luă Ă®n braČ›e şi coborĂ® tăcută scara. Jos o aştepta comandantul care nu reuşi decĂ®t să-i strângă mâna, fiind silit să se Ă®ntoarcă, pentru că Ă®i era ruşine să plângă de faČ›ă cu lumea. Astfel Rosalie ieşi Ă®n stradă, fără ca cineva să-i ştie intenČ›iile, părintele Philipp rămase ceva mai Ă®n spate, căci ar fi renunČ›at cu dragă inimă să mai meargă Ă®ntr-acolo, din urmă venea mulČ›imea de gură-cască care Ă®l Ă®ntrebau ce vrea să Ă®nsemne toate astea? MulČ›i o afuriseau pe Rosalie, fiindcă era muierea lui Francoeur, dar blestemele lor n-o impresionau defel.
ĂŽn acest timp, Ă®nsă, generalul Ă®şi conduse oamenii pe căi ocolite Ă®nspre posturile de unde aveau să pornească asaltul, Ă®n cazul Ă®n care femeia n-o să-i poată băga soČ›ului minČ›ile-n cap.
La porČ›ile oraşului, mulČ›ime din jurul lui Rosalie se risipise, căci, din când Ă®n când, Francoeur trăgea Ă®nspre partea aceea, şi părintele Philipp se plângea că se simte slăbit, că trebuie să se aşeze. Lui Rosalie Ă®i păru rău şi Ă®i arătă peretele de stâncă unde intenČ›iona să-şi mai alăpteze pentru o ultimă oară copilul ca apoi să-l Ă®nfăşoare Ă®n paltonul ei, acolo să-l caute mai târziu, o să stea Ă®n siguranČ›ă, Ă®n cazul Ă®n care ea nu se mai Ă®ntoarce. Părintele Philipp se puse pe rugăciuni Ă®ndărătul unui stei, iar Rosalie se Ă®ndreptă cu pasul hotărât Ă®nspre acel perete de stâncă unde Ă®şi hrăni şi binecuvântă copilul, Ă®l Ă®nveli Ă®n palton şi Ă®l făcu să doarmă. Apoi Ă®l părăsi cu un suspin care izgoni toČ›i norii din sinele său, Ă®ncât o strălucire albastră şi soarele puternic se revărsară asupra ei.
De-ndată ce ieşi de după stâncă, păşi Ă®n câmpul de vedere al soČ›ului ei crunt, un fulger lovi Ă®n faČ›a poternei, apoi simČ›i o presiune care era să o răstoarne, un bubuit Ă®n aer, Ă®nsoČ›it de un răpăit şi toate astea o făcu să priceapă că moartea trecuse pe lângă ea. Dar nu mai resimČ›ea nicio frică, o voce lăuntrică grăindu-i că ce rezistă astăzi n-o să mai piară; iubirea-i pentru soČ›ul şi copilul ei Ă®i făcea inima să zvâcnească, pe când Ă®l zări pe bărbatul ei cocoČ›at pe creneluri, Ă®ncărcând o armă şi Ă®l auzi Ă®n spatele ei pe copil plângând; suferea pentru cei doi mai mult decât pentru propria-i nenorocire, şi nu greutatea drumului era aceea care-i apăsa cel mai tare inima. Un nou foc de armă o asurzi, zvârlindu-i Ă®n faČ›ă fărâme de stâncă, Ă®nsă ea se ruga, privind Ă®nspre cer. Se avântă pe cărarea Ă®ngustă de stâncă care reprezenta pentru două tunuri Ă®ncărcate un fel de culată prelungită care era destinată dintr-o zgârcenie răutăcioasă să care toată masa distrugătoare a salvei până la intruşi.
- La ce te zgâieşti, muiere? zbieră Francoeur. Nu te mai uita spre cer, nu-Č›i mai vine niciun Ă®nger, aicea-ia te aşteaptă Dracul şi moartea!
- Nici moartea, şi nici Dracul n-au să mă mai despartă de tine! spuse ea Ă®mpăcată, urcând mai departe treptele Ă®nalte.
- Muiere, se burzului el, eşti mai curajoasă ca Naiba, dar n-o să te ajute la nimic! Suflă asupra fitilului ce era să se stingă, pe frunte şi obraji Ă®i sticleau broboane de sudoare, Ă®n el păreau să se lupte două naturi potrivnice. Iar Rosalie nu dorea să stingherească o asemenea luptă şi nici să devanseze clipa Ă®nspre care prinse nădejde; se opri locului, Ă®ngenunchie pe scări, la trei trepte depărtare de cele trei tunuri unde pâlpâia focul. Francoeur Ă®şi smulse de pe dânsul haina şi jiletca pentru a- se răcori, se apucă cu mâna de părul negru, Ă®ncâlcit şi zburlit şi se porni să-şi smulgă smocuri. Dar lovindu-şi fruntea cu sălbăticie, i se deschise rana de la cap, lacrimile şi sângele au făcut să se stingă fitilurile aprinse, un vârtej risipi pulberea pregătită pentru tunuri şi smulse stema dracului din turn.
- Coşarul vrea să scape, a şters-o prin hogeac! Č›ipă el şi-şi acoperi ochii. Apoi Ă®şi veni Ă®n fire, deschise poarta cu grilaj, coborĂ® Ă®mpleticindu-se până la nevastă-sa, o ridică, o sărută, iar, Ă®ntr-un sfârşit, Ă®i spuse:
- Ortacul negru şi-a făcut treaba, e din nou lumină Ă®n capul meu, trece şi aerul prin el, iar iubirea o să aprindă iarăşi un foc ca să nu ne mai fie frig. Ah, Dumnezeule, ce grozăvii am mai făcut zilele astea! Să nu ne apucăm de sărbătorit, n-au să-mi mai acorde prea multe ore, unde mi-e copilul? Trebuie să-l pup acuma cât mai sunt liber! Ce Ă®nseamnă să mori? N-am murit deja o dată atunci când m-ai părăsit, şi acum ai revenit, iar venirea ta Ă®mi oferă mai mult decât mi-a luat despărČ›irea de tine, Ă®mi dăruieşte un sentiment nesfârşit al fiinČ›ei mele, ale cărui clipe Ă®mi sunt de-ajuns. Acum am să mă bucur că trăiesc alături de tine, chiar dacă vina Č›i-a fost mai mare decât deznădejdea mea, Ă®nsă eu cunosc legile militare şi, slavă Domnului, că acuma pot să mor ca un creştin ispăşit! Pe Rosalie, nespus de Ă®ncântată, o podidiră lacrimile şi de-abia dacă putu să-i spună că el a primit iertarea, că ea n-are nicio vină, că copilaşul este aproape. ĂŽi legă rana cu grabă, apoi Ă®l conduse jos pe scări până la buza stâncii, acolo unde lăsase copilaşul. Acolo, alături de copil, dăduseră de părintele Philipp care, din aproape Ă®n aproape, târându-se pe după stânci ajunse la copil, iar acesta Ă®ntinzându-şi mâinile Ă®nspre tatăl său, le deschise lăsând ceva să zboare. Iar pe când cei trei se Ă®mbrăČ›isau, părintele Philipp povesti cum se coborâseră de pe castel o pereche de porumbei şi se jucaseră cu copilaşul, lăsându-se mângâiaČ›i, consolându-l astfel Ă®n starea lui de părăsire. Zărind toate astea, Ă®ndrăzni să se apropie de copil.
- Au fost prietenii de joacă de la fort ai copilului meu şi deopotrivă Ă®ngerii lui păzitori, l-au căutat cu fidelitate, au să revină cu siguranț㠺i n-au să-l părăsească vreodată.
Şi Ă®ntr-adevăr cei doi porumbei zburau roată deasupra lor, purtând Ă®n ciocuri crenguČ›e verzi.
-Păcatele s-au desprins de noi, spuse Francoeur, niciodată n-am să mai afurisesc pacea, pacea care-mi face atât de mult bine!
ĂŽn vremea asta, generalul şi ofiČ›erii săi se apropiaseră, fiindcă fusese martor la deznodământul fericit prin ochean. Francoeur Ă®i Ă®nmână sabia comandantului care-l anunČ›ă că fusese iertat ca urmare a faptului că leziunea Ă®i răpise facultăČ›ile raČ›iunii şi Ă®i porunci unui chirurg să cerceteze plaga şi să i-o lege mai bine. Francoeur se aşeză şi se lăsă examinat cu calm, având ochi doar pentru femeie şi copil. Chirurgul se minună că acesta nu simte nicio durere, Ă®i extrase din rană o aşchie de os care țâşni la suprafaČ›ă cu puroi; părea că natura puternică a lui Francoeur lucrase neĂ®ntrerupt şi Ă®ncet-Ă®ncet Ă®nspre această expulzare, până când o forČ›ă din afară, mâna propriei disperări, sparse crusta din exterior. Medicul asigură pe toată lumea că fără această potrivire norocoasă bietul Francoeur ar fi rămas prada unei nebunii de nevindecat. Pentru a nu fi vătămat de vreun efort, fu Ă®ntins Ă®ntr-o căruČ›ă, iar intrarea lui Ă®n Marsilia, Ă®n mijlocul gloatei care ştie să preČ›uiască mai mult temeritatea decât bunătatea, luă aspectul unei parade triumfale; femeile azvârleau Ă®nspre căruČ›ă coroane de laur, toČ›i se buluceau să-l vadă pe falnicul răufăcător care timp de trei zile a avut la cheremul lui atâtea mii de oameni. BărbaČ›ii, Ă®nsă, Ă®şi dăruiau coroniČ›ele lui Rosalie şi copilului şi o lăudau ca pe-o eliberatoare şi jurau să o răsplătească din belşug pe ea şi pe copil pentru că le scăpaseră oraşul de ruină.
După asemenea zile, rareori se mai Ă®ntâmplă Ă®ntr-o viaČ›ă de om ceva care să merite osteneala de a fi povestit, cu toate că cei care şi-au regăsit fericirea şi au scăpat de blestem de-abia Ă®n acei ani liniştiČ›i Ă®şi dau seama de Ă®ntreaga amploare a fericirii care a dat peste ei Ă®n acele clipe trecute. Inimosul şi bătrânul comandant Ă®l trată pe Francoeur ca pe propriul său fiu, şi deşi acesta nu putea să-i poarte numele, Ă®i lăsă alături de binecuvântarea sa o parte din avere. ĂŽnsă câțiva ani mai târziu, sosi o veste care o tulbură pe Rosalie: un prieten al mamei sale Ă®i scrisese din Praga că aceasta regretase aprig de Ă®ndurerată blestemul pe care-l aruncase asupra fiicei ei şi dorindu-şi cu ardoare salvarea trupului şi a sufletului trăise cu cea mai mare silă faČ›ă de sine şi faČ›ă de lume până Ă®n ziua Ă®n care fidelitatea Rosaliei şi credinČ›a ei Ă®n Dumnezeu fuseseră răsplătite; şi tot Ă®n acea zi, liniştită de o lumină interioară, adormi senină mărturisindu-şi credinČ›a Ă®n Mântuitor.

„Harul nimiceşte blestemul,
Iubirea-l izgoneşte pe demon.”

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!