Bucătăresele erau toate grase și rele. Vorbeau tare și parcă într-o limbă necunoscută mie. Într-o zi m-au chemat în bucătărie. Șefa cantinei mergea continuu printre bucătărese, le spunea ce să facă, folosind un timbru vocal normal, apoi când se apropia de mine și-l ridica atât de sus, încât obrajii se colorau în roșu și parcă devenea și mai grasă.
” - Tu, fată, spală vasili, ci ti uiți? Mergeam în dreptul chiuvetei și mă opream instantaneu cu o mirare ce durea.
”- Cară-ți apă cu găleata! Bagă aici! Na și dero, și treci la spălat!
” - De unde iau apă?
” - Cum, fă, di unde? Uite, acolo, pi plită, îmi arăta cu mâna spre o plită lungă de cinci metri, plină cu oale mari.
Mă uitam la ele și încercam să ghicesc care oală are apă pentru spălat. Mă gândeam că una-i de ceai, una de ciorbă, una cu tocană, una cu...
” - Ce stai, fă, și te uiți ca toanta? Hai, mai repede! Te-a făcut mă-ta în puf?
O întrerup obraznic cu întrebarea mea capcană, vrând să aflu care oală are apă. Sigur că nici ea nu știe.
” - Care oală are apă de spălat?
Așteptam cu găleata în mână... Se duce la cea mai mare oală. Mi-o arată cu degetul.
” - Asta. Asta are. Hai, hai mișcă! Ia o cană și bagă-ți apă fiartă în găleată!
” - Ce cană?
” - Cum, fă, ce cană?
” - Păi da, ce cană? Mică, de ceai? Nu vedeam căni mai mari acolo..
” - Așa?
Am enervat-o tare.
” - Ce cană, ha? Uite, fă, cu asta!
Îmi întinde o cană de ceai..
”- Bine.
Am umplut astfel 4 găleți. Două erau pentru spălat și două pentru clătit. După această acțiune aveam mâinile crețe, iar pielea de pe degete mi se desfăcea.
” - Dacă ai terminat aci, hai încoace! Mă trage de mânecă o bucătăreasă mai bătrână și parcă mai slabă decât restul colegelor ei.
” - Taie varza! și plecă. Am rămas înțepenită în fața unui aparat mare înconjurat de varză. Îl priveam de sus în jos și invers încercând să ghicesc dacă în el trebuie să bag varza și se va toca, va ieși pe undeva. Dar dacă iese, pe unde? Și varza pe unde se bagă? Și oare încape pe gaura aia o varză întreagă?
” - Făăăă, ci dracu ti uiți așa? Taie dracu varza! A dracu, dacă era un băiat, știai, fă, ci să-i faci!
” - Nu știam ci să-i fac, îi răspund cu același accent, fapt pentru care am enervat-o și mai tare.
” - Nu știai pi dracu! Sunteți tari în gură și niști proasti, și-n acest timp îmi arăta procesul inteligent de introducere a verzei în aparat. Trebuia să o tai în două. Bănuiam ceva. Era un cuțit cu lama lată și anormal de mare.
După masa de prânz am spălat iar farfurii, sute, mii, milioane... Două internate a patru etaje fiecare, două feluri de mâncare, tacâmuri, tăvi. Calvarul părea fără capăt. Când le-am terminat, speram să-mi dea drumul. Era ora 16:00. Voiam să stau întinsă.
” - Treci în sala de mese, fă! Mătură, șterge mesele, dup-aia spală pi jos!
” - Nu spăl mesele prima dată? Că dacă mătur, se face iar pe jos....
” - Treci, fă, fată, și nu mai comenta! Ia uiti la ea ce obraznică! Ei lasă, fă, că vezi tu ci ti frec!
Am căutat mătura și am plecat în sală. Era așa de mare și, Doamne, ce de mese! Asta e! Priveam doar în jos, să nu mai văd cât mai am.
Încerc să dorm, ignorând durerea de spate. Mâinile se usucă și pielea se duce ca un jeg. Mi-e frig. Altă pătură nu am. Închid ochii și aștept.
” - Etajul 1, camera 106, stinge lumina! Etajul 4, camera 420, închide lumina! Pedagoga strigă de jos stingerea.

- fragment din romanul ”7 ani” -