Găina
(Scheci a la nea Mărin)



Mă, frațâlor, ascultaÈ›i la mine pățanie! Mă pomenesc anu’ trecut, aÈ™a pe primăvară cu Ion a lu’ FleaÈ™că la poartă. Nea Mărine, zâce, vino pân’ la mine că am o treabă cu ’mneata! Ce treabă, mă? îl întrebai. Ce treabă ai tu cu mine? Vino, zâce, È™i-o să vezi! Bine, zâc eu, da’ nu stau mult, că vezi că nu e de stat. Nu, zâce el. Și dacă tot promisăi omului, cum terminai trebile, È™tii cum e dimineaÈ›a, vacă, porci, una, alta, mă repezâi la el. AÈ™a, printre stropi mă strecurai! Că eu când promit, È™tiÈ›i cum e... Ia zâ-i, mă, care e treaba? O, nea Mărine, zâce, ce bine că veniÈ™i! Bă, îi zâsăi eu, doar am stabilit... Vorba e vorbă... Venii cu treabă, nu!? Da, zâce el cam fâstâcit, cu treabă... Ia’ ascultă, mă, nu mă chemaÈ™i tu pentru nu È™tiu ce? Acuma ce dai îndărăt! Ei... Să făcusă mic de tot, de să nu-i mai scoÈ›i vorba nici cu cleÈ™tele din gură, auz’. Ia ascultă, bă, eu bătui drumu’ pin ploaie de pomană!? – mi È›i-l luai tare. Ia vezi! Ce zâce!? Și mă apucară mii de draci când auzâi comedie. Auz’ să îl învăț io cum să pună cloÈ›a pe oauă. Ete drace! Da’ sângură nu s-aÈ™ază, zâc? Ce-are dacă s-aÈ™ază singură? TuÈ™eÈ™te, ai!? Și plecai de-l lăsai cu gura căscată, cu gura căscată, ce mai...
Abia cam la vreo săptămână, așa, o văzui pe Veta că alegea oauăle la lambă, că ne căzusă și nouă găina a porumbacă. Treburi fimeiești...
Cum-necum, Ion a lu’ FleaÈ™că până în toamnă își pusă pirostriile, È™i le pusă, ce mai... Să mai zâcă cineva că n-are minte găina!? Ba uite că are, da’ nu È™i-o pune la contribuțâie. Face iconomie. Și-o pune la bătaie, bag’samă, atunci când trebuie. Și cred că n-ar fi rău dacă ne-ar servi de izemplu. Aia e! Să fiÈ›i iubiÈ›i È™i la bună vedere!