Regatul Baldaron, un loc pașnic populat de oameni simpli, dar generoși cu aproape oricine, cu un rege drept și totuși dur, uneori, este locul în care se desfășoară o permanentă cercetare asupra îmbunătățirii condițiilor de viață a cetățenilor săi, dar și ai celorlalte regate cu care sunt în relații de prietenie sau chiar fraternitate. În acest loc tehnologiile se dezvoltă relativ repede, iar oamenii învață tot mai multe despre acestea, dar nu uită nici de propriile lor aptitudini, artele marțiale sunt și ele la loc de cinste în cultura lor și cercetate cu de-amănuntul, astfel există „Minți sănătoase în corpuri sănătoase”. Cu toate acestea, în orice pădure există uscături, iar Baldaron nu face excepție. Cu treizeci de ani în urmă, un fermier numit Grod Salazar a atras atenția regelui Zezar prin priceperea și talentul său în multiple domenii. Pe lângă agricultură, Grod Salazar se remarca printre ingineri, antrenori de lupte și cavaleri, aducându-și contribuția la numeroasele premii obținute de regat în concursurile desfășurate cu diverse ocazii. Datorită contribuției sale, Grod a fost avansat chiar de către rege la rangul de Baron, iar timp de doi ani prietenia dintre ei și respectul reciproc s-a cimentat până în momentul în care Zezar nu mai avea puterea să creadă că Grod ar fi vreodată capabil să facă rău cuiva, cel puțin nu intenționat. Cu timpul averile lui Grod creșteau, și odată cu ele pofta de mai mult, totul până în punctul în care căderea sa spre lăcomie nu mai putea fi oprită nici chiar de el însuși. Din poziția de baron, Grod nu avea acces chiar la toate informațiile necesare planului său secret de a-l detrona pe Zezar, dar avea totuși acces la suficiente, și era martorul a tot mai multe descoperiri, inclusiv tehnologiile bionice care unesc oamenii de mașinării și desigur, la noua ramură științifică de cercetare, genetica avansată. Tehnologiile bionice erau mai sigure și mai puțin costisitoare decât alterarea genetică, iar la vremuri de mare nevoie erau unealta defensivă perfectă. Evident, Baldaron nu era în relații tocmai bune chiar cu toate regatele vecine și ocazional se iscau conflicte armate, conflicte în care Zezar își proteja „casa” cu ajutorul aptitudinilor sale fizice amplificate prin tehnologii bionice. Nu avea de gând să folosească bionica doar pe soldați, ci și pe el însuși pentru a le arăta că nu au de ce să se teamă, tehnologia este sigură. Prin amplificare bionică toți soldații dobândeau forță fizică sporită, viteză de mișcare și reacție dincolo de limitele omenești, chiar și capacități de proiecții energetice. În timpul ultimelor lupte, Grod își punea planul în aplicare. Acesta întinde capcane peste tot în jurul unui turn abandonat din pădurea de lângă „orașul de scaun” și instalează camere de supraveghere în tot palatul regal. În turnul său acesta lucrează în secret, cu un cercetător corupt, pentru a crea o armă chiar mai utilă decât amplifcarea bionică, și până la sfârșitul războiului chiar finalizează proiectul și îl testează cu succes. Grod așteaptă răbdător încă trei ani pentru a acționa, timp în care soția lui Zezar, regina Kalisa, rămâne însărcinată și în cele din urmă dă naștere unei fete care avea să moștenească într-o zi regatul. Grod și-a dat seama că tocmai a apărut o altă oportunitate benefică planului său, regina va fi slăbită o vreme, așadar oportunitatea lui de a acționa este aproape. În cele din urmă Grod își pune planul în aplicare: profitând de încrederea lui Zezar și a Kalisei, acesta se oferă să le protejeze pe regină și pe prințesa moștenitoare în timpul unui nou conflict, ducându-le în turnul său. Ajunși acolo, Grod scoate o seringă dintr-un sertar al unui birou vechi din lemn și își injectează conținutul într-o venă a mâinii sale stângi. Serul din acea seringă îi alterează rapid codul genetic și îi reface structura conferindu-i astfel forță fizică biologică în locul celei bionice și capacitatea de a controla pământul și majoritatea elementelor derivate din acesta doar printr-un gând și o mișcare a corpului. Toate acestea se petrec în intervale scurte, doar câteva secunde, iar regina nici nu bănuiește ce i se va întâmpla. Grod o înjunghie pe regină pe la spate și deși aceasta nu moare, leșină datorită șocului și pierderii de sânge, iar atacatorul o duce într-o celulă unde o ține în viață alături de prințesă. După toate acestea, Grod se întoarce la rege și îi dă vestea că el și regina au fost atacați pe drum spre ascunzătoarea sa și că aceasta este grav rănită. Zezar uită cu totul de luptă și îi cere lui Grod să-l conducă spre locația cu pricina. Ajunși la turn, în locul presupușilor atacatori, Zezar află adevărul chiar de la Kalisa, care și-a revenit între timp, și a conștientizat că nu putea fi altcineva decât Grod. Între Zezar și Grod se pornește o luptă a cărei sfârșit este rapid, dar foarte dureros. Implanturile bionice ale regelui sunt din titan, așadar Grod le poate controla. Trădătorul face doar un semn din mână și toate acele implanturi țâșnesc afară pur și simplu, iar Zezar rămâne inconștient într-o baltă de sânge. În timp ce Grod ridică corpul lui Zezar și se îndreaptă cu el spre o fereastră pentru a-l arunca într-un râu care trece pe lângă turn, Kalisa plânge îndurerată în celula sa ținându-și fiica în brațe.
Kalisa: Cum ai putut?! De ce ne faci asta?
Grod: Ar fi atât de multe explicații de dat cu privire la puterea mea încât m-aș plictisi vorbind despre asta, cât despre motivația mea, este destul de simplu: Totul se rezumă la bani, dar nu doar la bani.
Grod aruncă pe fereastră corpul fostului rege și își pune coroana pe cap folosind controlul metalului, mai exact acesta controlează impuritățile din metal dând impresia că îndoaie metalul cu puterea minții, iar Kalisa țipă de frică și din pricina pierderii soțului său iubit, și desigur că mica prințesă plânge în brațele mamei sale înspăimântate.
Grod: Îmi va face plăcere să conduc Baldaron!
Ca prin minune, corpul lui Zezar este observat de către fiul unui fermier care își strângea căpițele de fân. Copilul de doar opt ani își cheamă tatăl să-i arate ce a găsit: corpul regelui era agățat într-o creangă care s-a lăsat până aproape de suprafața apei. Zezar era mult prea plin de răni și desfigurat pentru ca fermierul să-l poată recunoaște, omul a fost îngrozit când a văzut grozăvia, dar s-a liniștit când s-a apropiat de corp și a aflat că oricine ar fi și orice ar fi pățit este încă viu și mai poate fi salvat. Primul gând al fermierului a fost să cheme un echipaj medical să-l ridice, dar dintr-odată a auzit vocea slabă a bărbatului pe care l-a luat în spate și l-a scos din apă:
Zezar: Ce se întâmplă? Cine ești tu?
Fermierul îl pune jos și întinde o pătură peste care să-l așeze în timp ce îi dă niște explicații.
Fermierul: Numele meu este Zilan Laxus, tocmai te-am scos din râu după ce fiul meu, Sagor te-a văzut prins de o creangă și m-a alertat. Mă bucur să văd că ești viu și începi să-ți revii, dar cine ți-a făcut asta?
Zezar: Un om pe care îl credeam prieten, dar aș vrea să mă opresc aici dacă nu te deranjează și să-ți cer un favor, nu chema niciun medic, du-mă în regatul Kalaat, acolo voi găsi tot ajutorul necesar.
Zilan: Ești sigur de asta? Drumul este cam lung, nu știu dacă poți rezista cât va dura călătoria.
Zezar: Voi fi bine, sora mea mă va aștepta la graniță, am nevoie doar de un telefon să o pot anunța de prezența mea.
Fermierul Zilan stă puțin pe gânduri, dar în cele din urmă îi oferă omului rănit telefonul său mobil pentru a-și anunța sora de vizita sa și a-i cere ajutorul. La celălalt capăt nu răspunde nimeni, dar Zezar este hotărât să plece totuși. Zilan, Sagor și Zezar pornesc la drum spre Kalaat într-un vehicul agrar, un tractor, în drum lăsându-l pe tânărul Sagor la ferma sa. Odată ajunși la granițele regatului Kalaat cei doi își dau seama de ce nu a răspuns nimeni apelului: peste tot erau doar cadavre și clădiri arse, câmpuri deșertificate și pe alocuri se vedeau urme proaspete de lavă.
Zezar: Ce ... Ce s-a-ntâmplat aici?!

-Va Urma-