agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-05-19 | [This text should be read in romana] |
A intrat cu peste o sută de kilometri pe oră într-un camion staționat și nesemnalizat. Era puțin înainte de ora cinei la care o invitase pe Sara și se grăbea să ajungă pentru că nu în fiecare zi o ai ca invitată pe cea mai frumoasă femeie din oraș. N-a avut nicio șansă. A murit pe loc în același moment în care, în oraș, Sara se urca într-un taxi, emoționată. Invitația la cină o surprinsese oarecum. Anton era cel mai dorit bărbat din tot orașul, minunat pe dinafară și superb pe dinăuntru, pictor de succes și posesor al celei mai frumoase case din tot sudul țării. Sara s-a rugat trei semafoare la rând, toate prinse în roșu, să îi iasă bine seara cu Anton, să îi iasă bine viața, liniștea, pacea, iubirea. Avea sufletul liniștit, ceva în cerul plin de stele spre care privea îi era aliat și ajutor, era convinsă de asta. Era obosită de vânătorii superficiali de fuste, de aventurieri și de bărbați de nimic. Simțea că Anton e diferit, pânzele lui calde și inspirând echilibru n-aveau cum să mintă, Anton precis era un om pe cinste...
A coborât din taxi cu două minute înainte de ora nouă, sus la etajul unu al casei lui Anton era lumină iar Luna se dădea mare ca un pampon de lapte exact deasupra bradului uriaș de la intrare. A sunat și i s-a deschis imediat fără să fie întrebată nimic. Avea de parcurs zece metri prin curte până la intrare. După primii trei au început să-i tremure picioarele ca la un atac de epilepsie. Cu trei metri înainte să ajungă la ușă i s-a deschis. În prag, elegant și fermecător, Anton cu un buchet de trandafiri. -Abia așteptam să vii, Sara!, zice el. -Abia așteptam să ajung, Anton!, răspunde ea -Bine ai venit, domnișoară!, se aude din spatele lor. Au tresărit amândoi și s-au întors, speriați: pe canapeaua marelui salon, picior peste picior și savurând o bere, un bărbos bătrân și gras, cărunt, cu o aură stângaci pictată deasupra capului de un popă recalificat din Vatican se simțea pe deplin împlinit, în fond derularea înapoi a accidentului lui Anton și revizuirea lui pe baza rugăciunilor Sarei fusese ceva nou în tura lui de seară, cât p-aci să fie lipsită de evenimente...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy