te-am tinut in mana, fulg alb de nea ce esti insa, orbit de a ta frumusete, am uitat ca am mainile mult prea calde pentru tine si te-am pierdut incet, incet, printre degete...mi te-ai prelins pe palma-mi arsa de atatea ori de ploi acide si tot ce am putut face a fost sa nu ma spal pe maini atata timp cat resturi din tine inca ma mai mangaiau usor, simtindu-le la fiecare adiere... acum ninge din nou si eu la tine ma gandesc, sperand sa vii-napoi caci, acum, te astept cu mainile reci, inghetate de suflet, pentru a fi sigur ca nu te mai pierd o data si ca te voi pastra intr-un loc rece si dur ca un zid, asa cum ai fi vrut atunci...