Nu stiu de ce, dar acum o clipita mi-a trecut prin gand sa ma prefac in brusture. M-am dezmeticit brusc si mi-am lasat crengile sa unduie lin, lin, stii tu ca o lebada de ceara. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa mai fac nimic, aceste ganduri nu mai erau ale mele. Dar nici ale altcuiva. Tot ceea ce traisem de abia acum urma sa se intample, tot ce trebuia sa vina trecuse cu mult inainte de a incepe. Stiu ca nu ai cum sa ma intelegi. In ungherul tau aurit toate sunt dulci si moi si ciucurii se harjonesc zglobii pe fruntea ta. Eu, veac trecut, mi-am alinat ochii cu pene de cerb si m-am ratoit putin la auzul caramizilor ce gem. Ferestre, cuiere, alamuri, manusi si ne-oameni. Imi vine sa cant boui-boui-boui si sa joc canasta. Tu centaure, luceste putin la mine!

Vezi ca nu tu citesti acest mesaj! Incearca sa-ti pui mana pe cap si vei vedea ca nu mai e acolo. Nu te speria, uita-te pe scaun si vei observa ca nu tu esti cel care sta pe el. Ai vrea sa te scarpini, dar cu care maini si la care picior??? Ai vrea sa auzi ceva, dar de unde urechi??? Fa un test: incerca sa te cauti prin camera, apoi pe strada, prin lume si prin univers. O sa incepi sa te intrebi: de ce nu sunt nicaieri? Si raspunsul e simplu: pentru ca nu exista nici un "tu", ci doar eu, el, ea, noi, voi, ei si ele, dar tu, tu prietene ai disparut! Din dictionar, din abecedar si mai ales din tine insuti. Te vei revolta si vei spune "eu", "eu" n-am disparut, "eu" cutare si cutare, dar in zadar. Apoi, ca un copil naiv vei vorbi despre tine in toate chipurile: "el", "noi" ba chiar si "ele" dar la ce bun? Intelege ca vei ramane de-a pururea un "tu", iar "tu" nu mai exista. Adieu mon ami!

Mai deunazi ma alaturam unui grup de gruzini care jucau bâza si scandau sus si tare ca nu e bine sa fluieri. I-am dojenit, le-am dat o parte din braga mea si m-am intors tâfnos spre miriste. Hârciogii se zbenguiau nebuneste iar mamaligarii ii mulgeau frenetic, ca pe mânzi. Doar mie mi s-a prelins o lacrima pricajita ce s-a ghemuit intr-un iaz de clestar.