Pe fond muzical



Sâmbătă, 21 iulie 2007



Am avut un vis lung. Era vară, foarte cald și n-aveam somn!
La poartă, vecinul meu Titel, scruta întunericul. Discutam cu el politică deși nu terminasem nici liceul. Făceam de gardă în satul nostru, rușii atacaseră Cehoslovacia și se organizaseră gărzi.
Măăăă, zice Titel, dacă te-ai mai naște o dată, ce neam ai vrea sa fii?
Eu știu?! Rus în nici un caz că prea sunt bețivi, habotnici și cotropitori deși au scriitori și artiști foarte mari.
Nici ungur nu mi-ar place să fiu, că una-două îți bagă șișu' în spate. Am fost vara trecută în excursie la Târgu Mureș și-ntr-o seară, la restaurant, era s-o pățesc! Noroc cu prietena mea, unguroaică, Ilonca o cheamă, locuiește în oraș…..
Grec ți-ar plăcea să fii?
Hâmmm!! Prea șireți, te păcălesc la cântar, sunt cai troieni, nu poți să ai încredere în ei!
Am ghicit, vrei să fii neamț!
În nici un caz! Sunt reci, execută ordinele orbește și au femeile grase ca Joiana mea.
…Totuși sunt mari tehnicieni, cei mai buni cum zice nenea Costion Fieraru, cleștele ăsta al meu e sculă nemțească, n-are moarte…
Păi spune odată ce-ai vrea să fii?!!!
Þi-am povestit, fac liceul în Rupea, undeva între Sighișoara și Brașov dacă n-ai auzit de orășelul ăsta. Am plecat după aicea să mi se piardă urma că sunt fiul tatei…Acolo nu sunt păduri ca pe la noi, nu au un râu să te scalzi, doar Oltul la mare distanță. Vara m-apuca dorul de-acasă de nu mai știam de mine dar Moise, directorul, nu voia să-mi dea drumul în vacanță. Într-o zi nu am mai răbdat, am mers la el și i-am spus: “Dacă mă mai țineți în practică, (săpam porumbul la o fermă), evadez!" Noroc că m-am îmbolnăvit, mi s-a făcut palma cât o pâinișoară, dintr-alea rotunde și negre cum ne vinde nenea Marin la cooperativă. S-a speriat sau i-o fi fost milă când a văzut vinețeala și mi-a dat drumul acasă…altminteri și acum eram pe acolo!
Și dacă ne atacă rușii, cum ne apărăm ?!
Vedem noi atunci, deocamdată stăm de veghe.
Ascultă , nu se-aude nimic, nici pe cer nici pe pământ. Ne-am lungit pe iarbă și am așteptat un timp cu urechea lipită de pământ. Liniște completă!!
Și dacă s-o întâmpla, am continuat eu, sculăm tot satul, tragem clopotul, ne-ascundem în păduri și-ncepem lupta de partizani!
În acel moment m-am trezit…E vară, e sâmbătă noaptea, am ferestrele larg deschise, ușa deschisă, e căldură cum n-a mai fost, meteorologii au instituit codul roșu deși greierii continuă să cânte ca întotdeauna! La Radio România Actualități, Robert Ionescu prezintă piesa muzicală a unui artist din mamă grecoaică și tată suedez care a trecut la islam.
Mă întorc pe partea cealaltă și spun: Ce bine că m-am născut român, în Bârdigani, cătunul din satul Vulturești, Argeș…