27.11.2007

Edulcorat


Scriu sub impresia momentului. La cald. Astă seară Cvartetul Melcea a avut iar concert.
Þi-a plăcut ? m-a întrebat o prietenă la plecare.
Sigur !
Doresc să fiu însă mai nuanțat. Închipuiți-vă o mașină performantă, dotată cu accesorii de tot felul rulând cu aceiași viteză pe autostradă. Există vreun pericol ?
Să adoarmă șoferul ! Vă rog, nu cumva să credeți că am adormit la concert ! Tinerii instrumentiști erau împreună, cântau curat dar … mă plictiseau. Nu ieșeau din stereotipie.
Cvartetul în do minor, D 703 de Frantz Schubert a sunat la fel ca și cvartetul în Fa major de Maurice Ravel ! Manierist !
Stilistic, compozitorii nu aveau corespondent în mentalul “artiștilor”.
Nici-o problemă însă, organizatorii au fost prevăzători. Data trecută ne-au servit un cocktail între cele două părți ale concertului. Acum, ingredientul, o pianistă cu renume a fost binevenită. Datorită ei cvintetul în Mi bemol major, Opus 44 de Robert Schumann a apărut mai colorat, alert și cu mai multă expresivitate. Sper să nu îmi reproșați că îmi place doar muzica în fuga mașinii.
La unul din Festivalurile George Enescu, un invitat de onoare, solist, s-a îmbolnăvit și organizatorii au programat în ultimul moment un instrumentist american. A turuit acesta concertul de Brahms mai ceva decât celebrul solist înzorzonat cu lanțuri care cânta cu vioara pe după gât !
Þi-a plăcut? m-a întrebat și atunci buna mea prietenă.
Categoric, nu ! Aveam nevoie de atmosferă, de o stare emoțională, nu să mă minunez cum aleargă dumnealui de repede pe sârmă. Evident, nu Brahms a fost de vină.
În schimb l-ai aplaudat cu entuziasm pe cel care a cântat cu vioara la spate.
Bineînțeles. Era un bufon. Și-a asumat această calitate și-a corespuns statutului ales.
Revenind la instrumentiștii din această seară, nu mai e nimic de făcut ! Se hrănesc doar din reclame și mimează trăiri pe care nu le au. Cu două excepții poate. Pianista și violoncelistul. Ceilalți trei sunt doar meseriași nu și artiști. Au însă tichia de mărgăritar.

N.B.
Organizatorul s-a întrecut pe sine și de data asta. Un bărbat înalt, cu ochelari, făcea semne discrete ( și nu prea ) celor nominalizați pentru a se ridica în picioare.Trebuia demonstrat entuziasmul general. Banul public s-a cheltuit cu “ folos”.

Un afon, Nicolae Aurelian Diaconescu