Pe Terra, la sfârșitul mileniului doi, existau două lumi paralele : una a oamenilor, cealaltă a telepaților.
Războiul psihologic între cele două lumi a luat naștere ca urmare a structurii psiho-energetice și a diferențierii de gândiri care formează conștiința de sine a fiecărui caracter, fiecare având avantajele și dezavantajele sale.Este o luptă acerbă în sfere invizibile pentru asigurarea întâietății pe Terra.
Destinul este făcut la masa ruletei la care joacă cu forțe sensibil egale, dar diametral opuse, oamenii și telepații.
Oamenii mor și sunt înviați de forțe supranaturale, telepații dispun de puterea minții care, deseori, folosită, reprezintă o armă de temut pentru oameni.
Există un liant între cele două lumi, asigurat de un conducător spiritual.
Cele două lumi se suprapun, încât nici nu știi pe care din ele te afli, cele două rase se aseamănă atât de mult, încât îți este imposibil să le deosebești.
Timpul este o jucărie care ticăie în ritmul fluxului sufletesc al fiecăruia.Doi oameni aparținând celor două lumi coexistă în fiecare ființă.
În funcție de gândire se manifestă acțiunea care determină evenimentele cotidiene trăite zi de zi atât de oameni, cât și de telepați.Se aud voci care vin parcă din alte dimensiuni.
Lumea este din ce în ce mai coruptă și mai divizată : apar demonii, monștrii, leprele, diavolii, care nu sunt altceva decât încarnații în oameni ale forțelor răului.
Proporția Bine-Rău oscilează în om și în funcție de puterea minții sale și a controlului de sine oamenii pot fi influențați în rău de puterile malefice sau în bine de puterile benefice, forțe care sălășluiesc în noi, lângă noi, în lucruri, pământ, cer, pretutindeni.
Iau naștere din plămada numită om alte specii cum ar fi îngeri, zei, zeițe, arhangheli, prinți, prințese, după cum Binele inoculat în gândire câștigă asupra Răului.
Destinul este rupt în două, timpul – o aparență a trecerii succesive a clipelor, omul – o marionetă în fața sorții, un pion mutat cu nonșalanță de colo-colo pe tabla de șah a vieții.Ura și iubirea se împletesc generând un dezechilibru al funcțiilor metabolismului uman.
Viața omului pare o repetare la nesfârșit a acelorași activități, ca și cum fiecare om și-ar avea introdusă existența în calculator, într-un algoritm bine conturat.Pentru a face față răului, omul este înregistrat de destin, ca o casetă cu desene animate.
Videotelevizoarele cu plasmă și hologramele cu cristale lichide conțin înregistrări care prind viață atunci când Conducătorul le vede sau le ascultă.
Oamenii care cântă, fiind pe banda casetei, se trezesc la viață numai ascultând muzica, cuvintele capătă alte semnificații, vocile se schimbă, se intercalează în înregistrare alte cuvinte spuse în acel moment; pe aceeași casetă ascultată din nou apare o altă înregistrare, ca și cum am cumpăra ceva și la audiere am auzi altceva.
Destinul înregistrează mici fluctuații, oscilații de la axul prestabilit, linia timpului pare când a se lungi, când a se micșora, ritmul lăuntric, biologic, care este un fel de ceas al ego-ului bate când mai lent, când mai accelerat, fluxul activităților este când mai intens, când mai slab.
Este o lume în care totul este posibil, plină de mister și paradoxuri, o lume în care antiteza este ridicată la rangul de principiu ontic.Efectele războiului spiritual, ale luptei dintre gândiri, idei, moduri de viață diferite, se văd pe străzi unde întâlnești diverse tipologii, caractere, oameni cu fața ca o mască hâdă pictată cu bube, oameni cu fața albă ca o fantomă, oameni cu picioare subțiri de berze, oameni cu fețe arse, de parcă Infernul s-a coborât pe Pământ “botezând” oamenii cu fructele, semințele răului.Și totuși Binele există în om sub forma conștiinței morale și a credinței în El, în Lumina dată de Acesta.De ce atâta ură, de ce atâta invidie, de unde atâta rău pe pământ, de unde încrâncenarea asta oarbă care înrăiește, ofilește, îngenunchează ?Ca o turmă fără păstor, oamenii rătăcesc pe imașurile imaginației, pătrunzând într-o lume a halucinațiilor, a himerelor, ca și cum omul este legat de talpa iadului, osândit să ispășească pedeapsa dată de … pentru crucificarea lui Isus.Toate timpurile, trecut, prezent, viitor, sunt legate prin clipa “acum” – perpetuu prezent.
Cea de-a doua lume, lumea spre care tind aspirațiile oamenilor, o lume făurită din idealuri, este lumea în care trăiește El…în care fericirea este o sumă cumulată a micilor bucurii.
Viața pare în această lume poleită cu visuri de copil, inundată de candoare, frumusețe spirituală.Aici, în Paradis, aura frumosului străbate din obiecte, lucruri, iar pe chipurile oamenilor citești serenitatea trăirii.
Armonia este curcubeul stărilor sufletești, ura se îneacă în glasuri de copii-îngeri, invidia se pierde înghițită de generozitate.Viața este ca o muzică divină care plutește peste tot, nu este pătată de niciun gând murdar, totul este pur, omul este îmbălsămat de puritatea sufletului.Speranța este porumbelul păcii care călătorește din om în om, dăruindu-i totemul prieteniei.Binele își desfășoară altruist aripile, suflul lor atingând ca o adiere parfumată sufletul oamenilor.
Oamenii se arată unora altora dezgoliți ca în prima zi când au fost născuți de Mama Natură, fără prejudecăți, taine sau închistări scrijelite pe pielea ființei.
Viața este o metaforă scrisă cu pană de poet.Arta, muzica, opera, teatrul, sportul, sunt citadele care pot fi cucerite de oricine.
Arta este reflectarea pură a gândirii și simțirii umane.Muzica este vocea sufletului cântată pe armonii divine.O poți întâlni oriunde, irupând în unde alinătoare în magazine, supermarketuri, localuri, căci liniștea este fecundată de atomi melodici percepuți auditiv de un auditoriu select.
Opera este sălaș de cult în care corul îngerilor într-o armonie divină completează vocea primadonelor ale căror modulații vocale sunet-suflet inundă ființa în unde celeste.O simfonie cerească descinsă pe pământ te ridică în sfere celeste, inoculând beatitudini în plenitudinea trăirii.
Teatrul oferă panorama vieții.Pe scenă , decoruri imită tragi-comedia vieții.Jocul vieții este transpus în jocul actorilor care își dedublează personalitatea; jucând rolul personajului pe care-l interpretează, ei se identifică deplin cu acesta și devin pe durata reprezentării încarnația acelui personaj fictiv sau real.Își schimbă vocea, comportamentul devine prin urmare altul.Trăind intens în pielea eroului pe care-l joacă, pot deveni și în realitate chiar acel personaj.Viața trăită de actor își poate modifica cursul obișnuit, iar personajul interpretat, în funcție de puterea caracterului, îl poate domina , schimbându-i radical existența.
Evoluând pe scenă, actorul va încerca să ghicească melanjul sufletesc al arhetipului, se va contopi cu acesta, iar în viață va juca același rol, dar înlocuit de alt actor : chiar personajul respectiv.Fără a-și da seama, omul este înghițit de personaj, care devine tot om, dar altul.Ansamblul manifestărilor sufletești devin acte reale concretizate în acțiuni și activități cu totul deosebite de faptele – reprezentări ale evenimentelor – anterioare.Dacă personajul interpretat a fost poet, omul remodelat după tiparul personajului devine inconștient poet, etc.
Sportul este elixirul minții și al tinereții sufletești.Prin sport trupul se eliberează de chingile apăsătoare ale stresului și închistării lăuntrice.Efervescența lăuntrică irupe la suprafață prin efort, întărind voința.Triada efort- plăcere – câștig dă puterea de a privi viața ca o piramidă de succese pe care o urci pas cu pas țintind mereu vârful.Dincolo de vârf, dacă ajungi vreodată, atingi o altă lume, numai de Dumnezeu cunoscută.