privesc cu stupoare cum părțile componente ale corpului se dezlipesc. încep să plutească în aer din care decupează un pătrat negru. absorb mizeria din lacul mocirlos al lumii în care putrezesc păcatele. absorb praful de pe obiecte, din creiere, de pe blocuri și șosele. îl amestecă cu substanțele strigoilor și obțin pământul morții. iau un pumn de țărână și îl privesc la microscop. observ cum pulberea de oase ale morților se rearanjează în structuri ce capătă forme de cruci. mâinile mele modelează din schelete sfărâmicioase morminte. degetele creează din materia sufletului o femeie seducătoare. îi decapitează capul și în locul lui îi aglutinează propriul meu creier. din gânduri luminoase scrijelesc filigrane subțiri de aur ce capătă forma unui păr blond strălucitor. mâinile cu vocație de sculptor Pygmalion îl așează pe țeasta mea (devenită a femeii). ea îmi zâmbește cu surâsul meu, mă privește cu ochii mei și gândește cu mintea mea. sufletul meu și-a schimbat sexul. inima pulsează în ritmuri feminine. iubirea este un post vacant ocupat de o femeie. mă întreb ce-a mai rămas din mine. și cine, la urma urmei, întreabă ?!