Așa vînt nu se mai pomenise, hăt, din anul trecut. Firele electrice suspendate pe stîlpi se loveau intre ele, provocînd scîntei și zgomote puternice. Șandramaua lui Bicuță abia rezista naturii. Pe acoperiș tabla dădea semne că și-ar lua zborul, iar fumul din godin se întorcea în încăpere în vălătuci. La intervale de zece minute, Bicuță deschidea ușa pentru a lăsa fumul să iasă afară, dar el, încăpățînatul, nu voia în niciun fel.
- Bicuță, mai bine stinge focul, nu vezi că arde degeaba? Ni s-au roșit ochii, o să creadă nevastă-mea că iar m-am îmbătat și cînd colo sînt treaz nemîncat, zise Săndel. mai bine ți-ai ancora coșmelia cu niște cabluri, că riscăm să rămînem sub cerul liber.
- Domnu’ Săndel, află dumneatale că restaurantul meu stă bine pe pămînt, l-am sudat de fundație, adică de fierul beton. Nici cutremurul nu-l mișcă poate să fie și de nuștiucîte grade d’alea, icter.
- Numai să nu cadă vreun fir electric pe acoperiș, că ne prăjim cu toții aici, intră în vorbă Dan a lu’ Nașu.
- Lasă că e Mișu Electricianu’ cu noi, ne rezolvă. Nu-i așa Mișule? îl întrebă Profesorul pe Mișu Electricianu’. Sau ne dai niște cizme de cauciuc să fim izolați?
- Stați, domnilor, liniștiți, ce naiba? Lui Mișu electricianu’ nu-i plăceau glumele pe seama activității lui.
Intră și Poetul. Salută lumea și se așează la masă. Bicuță făcuse modificări, lipise mesele, astfel încît acum nu era decît una mare la care se așezau toți, care cum apucau.
- Era să uit, zise Săndel, scoțînd dintr-o sacoșă cîteva hîrtii de format A4. Bicuță, pot să pun și eu pe geamul cîrciumii anunțul ăsta? Nepotu-meu s-a apucat de afaceri și vrea să-și facă publicitate. M-a rugat pe mine să-i lipesc niște afișe și eu m-am gîndit că la tine ar fi potrivit, că oricum, la alții nu îndrăznesc.
- Dacă nu scrie ceva de rău, poți să-l lipești. Dar o bere tot dai pentru asta.
Săndel scoase o rolă de scotch și lipi afișul pe interiorul geamului, nu înainte de a-l șterge cu un șervețel. Geamul, firește.
Pe afiș scria mare și convingător:

TEHNO-REDACTRE COMPUTERIZATA

EXECUTAM LUCRARI DE LICENTA
LA CELE MAI MICI PRTURI

SERIOZITATE SI COMPETE-
NTA
Cu noi mergi lasigur !!!

- E tare nepotul ăsta al tău, zise Mișu electricianu’ după ce citi anunțul cu voce tare. A terminat facultatea?
- E în ultimul an. Dar el așa zice de vreo trei ani încoace. Vrea să-și scoată și el un ban cinstit, mai ales acum, de cînd i-a luat mă-sa calculator. Face și el o lucrare-două, sînt atîția care termină facultăți și nu știu cum să și le scrie. Mai puțin ăia care le cumpără făcute de-a gata.
- De ce mai puțin? întrebă Profesorul. Eu cred că ăia sînt majoritatea. Vezi că are cîteva greșeli în text, ce naiba tehnoredactare face el acolo, dacă nu scrie corect? Mai bine scria afișe electorale, că toți se uită la poză.
- Parcă se mai uită cineva după virgule? zise și Poetul. Eu am renunțat de mult la semne de punctuație, las cititorul să înțeleagă ce vrea.
- Sau poate nu știai unde să le pui, continuă Săndel, ca pentru sine.
- Că veni vorba, continuă Poetul, ca și cum n-ar fi auzit, am primit o comandă de la PSD, să le scriu niște versuri pentru campania electorală.
- Înseamnă că te și plătesc? întrebă Bicuță.
- Nu cred. De fapt, o amică de-a mea m-a rugat. A apucat să le promită că le scrie ea ceva și s-a trezit că habar nu are ce să spună. Să nu cadă de proastă, a apelat la mine.
- Și tu ce poți să spui? minciuni, evident. Ce altceva se spune în campanie?
- Minciuni, dar în versuri. Dacă vreți, vă arăt cam ce-am făcut pînă acum, poate vă dați și voi cu părerea. Și fără să mai aștepte răspunsul, Poetul scoase deschise agenda și începu să citească:


Din DELCEL până la gară
Din COTORGA-n BROSCÃRIE
De votați cu PSD-ul
Mult mai bine-o să vă fie.

Deci cu toți votăm Popescu
Cel mai bun dintre primari
Căci ceilalți, văzurăți bine
Nu sunt oameni, sunt măgari.

Iar la vot când mergi, creștine
Nu te-opri să-i mai admiri
Fă-ți o cruce și votează
Negreșit, trei trandafiri.

Mamaie, când mergi la urnă
Și gândești la pensioară
Ia aminte, nu se poate
Să te naști a doua oară.

Așadar voteaz-acuma
Trandafirii din buchet
Ca să ai căldură-n casă
Și apă la robinet.

Poetul închise agenda și privi spre asistență. Asistența era preocupată cu paharele și nu dădea semne că ar fi înțeles mesajul electoral. Sau poate nu-l credeau.

- Și totuși cine e Popescu, ăla? Că parcă aveau alt candidat, întrebă după cîteva secunde Săndel.
- A rămas Popescu așa…că încă nu și-au ales candidatul. Am pus un nume oarecare.
- Păi dacă o să-l cheme Amăiculițului, de exemplu? Îți strică prozodia, constată Profesorul.
- Asta, da, recunosc, m-ar cam încurca. În cazul acesta, ori scot strofa, ori schimb rețeta.
- Ori candidatul, concluzionă Bicuță din spatele barului.
- Bine că nu-l cheamă Belibou, ca pe primarul de la Futăcei, zise Săndel. Ãla candidează iar și ia sigur jumătate din voturi.
- De ce jumătate? întrebă Bicuță. Adică de ce n-ar lua mai multe? Sau mai puține?
- Păi nu poate, răspunse Săndel. Contracandidatul lui e la fel de puternic și satul e împărțit în două. Data trecută s-au făcut mai multe tururi de scrutin ca să-i departajeze.
- Și cine e contracandidatul lui? întrebă Profesorul. Cum îl cheamă?
- Belivacă, cine altul?
- Numele contează mai puțin, zise Profesorul. Mai importante sînt calitățile omului. Ați observat cum toți candidații, de la consilieri locali pînă la președinte au dexterități apărute peste noapte? Uite, vrea unul să fie primar și ce poate să scrie pe afișele lui? Bun manager, bun gospodar, cetățeanul perfect, tată și soț iubitor, cel mai cinstit, capabil să lucreze în colectiv, bla bla…Cînd noi îl știm cu toții că a falimentat două societăți, că are amantă și copil cu aceasta, că bea pînă se face mangă și pe urmă își bate nevasta. Ca să nu mai vorbim de afacerile cu statul din care a ieșit, cu cîteva miliarde în plus. Ce înseamnă asta? Că politica poate schimba un om peste noapte, ideologia e baza. Îmi aduc aminte, îmi povestea tata, că prin anii 60 se făceau presiuni asupra oamenilor ca să se înscrie în PCR. Și la o astfel de adunare, în Peretu, parcă, se ridică secretarul de partid care era și primar și spune: „Partidul are o influență foarte mare asupra caracterului. De exemplu, cine era Ionela lu’ Gămălie înainte de a se înscrie în Partid? Curva curvelor! Acum este fruntașă în producție și secretară la cooperativă, tovarăși. Dar Fane Giubreag? Hoțul hoților! Acum este contabil șef la Primărie și ține și casieria ceapeului. Dar eu cine eram? Eram cel mai mare puturos din sat. Partidul însă m-a schimbat și, iată-mă, acum, primar în fruntea acestei comunități.”
Iată, prin urmare cum se poate schimba un om peste noapte, atunci cînd este pătruns de o ideologie, așa cum se întîmplă și acum, la localele astea. Toți au numai calități, nici nu știi pe cine să alegi mai întîi.
- Eu te-aș alege pe matale, să mor eu dacă te minț, zise Bicuță. Că ești de-al nostru, din popor, și nu uiți prietenii. Și poate plătești și datoria aia de cinci votci.