Muncă asiduă

Un reporter pe holurile poliției încearcă să realizeze un reportaj despre poliție. Se strecoară cu dificultate prin mulțime. Holurile sunt întotdeauna aglomerate, cu lume care își face buletine sau acte auto.
În înghesuiala și vacarmul din clădire, este adus un individ cu cătușe. Polițistul care îl păzește pe cel arestat, îl împinge pe scaun, după care se așează și el. Reporterul vede scena și se apropie, în speranța că va putea să-l interogheze pe polițistul care stă de pază.
Reporterul se apropie timid de polițist.
- Bună ziua, mă scuzați, s-ar putea ...
- Ce vrei, bă ! se răstește polițistul.
- Dacă se poate, numai un moment pentru ...
- Ce, bă, aici e informații ! Vezi în capu’ holului, acolo-i informații.
- Nu, eu sunt reporter și vreau să realizez un reportaj despre ...
Polițistul nu-l mai bagă în seamă pe reporter, începe să discute cu cel arestat.
- Și, mă, Bursucule, ia zi, ce mai faci ?
- Bene, șefu’ ! răspunde acesta vesel.
- Mai ești cu pițipoanca, aia, platinată ?
- Da, șefu’, păi, eram însurat cu ea.
- Da, mă ?!
Reporterul insistă.
- Alo, vă rog !
- Ce mai vrei, bă ? se răstește polițistul iar.
- Pot să fac și eu un reportaj, despre cum lucrează poiția ?
- Ce să lucreze, mă ?! se miră polițistul.
- Dom’le, văd că ați arestat pe cineva și vreau să văd și eu care este procedura.
- He, he ! râde arestatul, șefu’, ăsta vrea să învețe meserie, vrea să se facă caraliu.
- Așa, mă, vrei să vezi ce facem noi, cum lucrăm ?
- Da, vreau să văd cum lucrați, ca să fac un reportaj, să fie prezentat la televizor.
- A, la televizor, da, vreau la televizor, se bucură polițistul.
- Nu, nu vreau iar să fiu dat la televizor, strigă arestatul.
- Bine, nu-l vom da la televizor decât pe domnul polițist.
- Așa, mânca-ți-aș !
- Bun, aș vrea să vă întreb, acum după ce l-ați arestat și adus aici.
- Ã, zi !
- Acum ce faceți ?
- Nu vezi, nimic, spune polițistul ridicând din umeri.
- Asta văd, dar ce faceți ?
- He, he ! râde din nou arestatul, ăsta-i mai prost ca noi.
- Taci, mă ! se răstește polițistul.
- Domnule, așteptați, ce faceți ?
- Da, așteptăm.
- Da, așteptăm, repetă și arestatul.
Polițistul se ridică, îi scoate cătușele arestatului și-l întreabă :
- Bursuce, ai banu’ pă tine ?
- Am ceva, șefu’, dă ce ?
- Ia du-te de ia niște cafea, bă, eu vreau cu frișcă.
- Gata, șefu’ !
Arestatul trece pe lângă reporter, lovindu-l cu umărul și dispare în mulțime. Reporterul se uită uimit cum arestatul dispare în mulțime, fostul arestat de acum, cum umblă nestingherit pe culoarele poliției.
- Hei ! strigă polițistul. Mai întrebi ?
- Dom’le, se întoarce reporterul, i-ai dat drumul, așa ?
- Cum, așa, nu i-am dat drumu’ deloc.
- Păi ... a plecat.
- S-a dus să ia cafea.
- Păi, mai vine ?
- Cine să vină ?
- Arestatul, care tocmai a plecat de capu’ lui prin poliție ?
- Cine, Bursuc, sigur că vine.
- Deci, vine sigur ?!
- Bursuc e băiat valabil.
- Dacă fuge ? se întreabă reporterul uimit.
- A, nu, păi, așa e procedura, din când în când îi mai aducem pe la secție așa de ochii lumii, noi acu’ așteptăm avocatu’.
- Da, de ce ? întreabă reporterul din ce în ce mai uimit.
- Păi, să facă hârtiile și să plece acasă.
Din mulțime se aude glasul arestatului, care strigă să i se facă loc. Când îi aude glasul, polițistul începe să râdă și îl arată ce degetul. Cu gura deschisă, reporterul încearcă să spună ceva dar nu mai reușește.
- Gata, șefu’, fierbinte și cu frișcă, cum îți place, mata.
- Bravo, Bursuc !
- Domnule, după cum văd eu, arestarea a fost una ușoară ?
- A, Bursuc, păi, suntem prieteni vechi, da’ trebuie să mai zicem că facem și noi câte ceva, așa că îl mai arestăm puțin.
- Cum să ziceți ?! se miră reporterul.
- Păi, da, că zice pe la ziare, la astea, că cică nu facem treabă.
- Și faceți, că eu de când am început reportajul, v-am văzut stând de vorbă și cu cafeaua; chiar așa, nu fumați ?
- Eu, nu ! Bursuc, fumezi ?
- Da, să trăiți !
- Atunci, ieși afară, dacă vrei să fumezi, îl repede polițistul.
- Am plecat !
- Iar îl dați afară ?
- Dumneata, fumezi ? se interesează polițistul.
- Nu !
- E, vezi, ce vrei să ne afume ăla ?
- Nu vă supărați, ce arestat e acesta, care umblă singur, unde și cum vrea el ?
- A, Bursuc ... băiat bun, de-al nostru, îl cunosc de mai bine de ... vreo zece ani.
- Îl cunoașteți ca infractor sau ca prieten ?
- Ce prieten, sare polițistul, ăsta e cu, ăia, mari.
- Adică ?!
- Adică, lucrează cu ștabii, ăia, mari, cu spate, cu banu’ grupa mare, cu de toate.
- Și dacă are relații, nu-l mai arestați ?
- Ba, da ! ... Așa, din când în când.
- Cum, dom’le, așa, din când în când, se supără reporteul.
- Da, câteodată, răspunde calm polițistul.
- Așa munciți, dumneavoastră ? ... auzi, câteodată !
- Păi !
- Dacă și cei de la pâine, ar face pâine doar ... câteodată ?
- E !
- E ! ... e posibil așa ceva ?
- Nu vezi că e, ridică din umeri polițistul.
- Văd, dar nu-mi vine să cred.
Pe hol se aude iar glasul arestatului, care cere să i se facă loc. În urma lui vine un domn, îmbrăcat la costum, cu geantă de piele. Arestatul strigă și îmbrâncește lumea, ca să facă loc domnului care merge în urma sa. Când domnul la costum ajunge lăngă polițist, arestatul se întoarce și fuge să aducă o cafea.
- Bună ziua, domnu’ avocat, salută polițistul, să trăiți !
- Salut, Marine !
- Merțanu’, e bine, a vorbit, Bursuc, se ocupă băieții, îl spală ? se interesează grijuliu polițistul.
- Da, bă, da ! ... am lăsat hârtiile și ...
- Pă, cine ? îl întrerupe polițistul.
- Pe, aia, noua ... stagiara.
- A, bună bucată.
- Bă, la banii tăi, o fii bună, da, eu o folosesc să alerge cu hârtii, bă.
- Mă scuzați, vreau să fac și eu un reportaj, intervine reporterul.
- Hă, hă, fă-l ! râde avocatul.
Arestatul vine cu cafeaua.
- Domn’ avocat, na cafea !
- Bă, tembelule, fără zahăr !
- Se poate, șefu’, sigur !
- Pot să vă întreb ce faceți ? insistă reporterul.
- Nu vezi, muncim ! spune avocatul vesel.
- Mă scuzați, dar nu prea văd, răspunde reporterul cu glas nevinovat.
- Domnu’ avocat, strigă arestatul, e gata hârtiile, să plec și eu ?
- Așteaptă, bă, cum vine fata, pleci, stai să vină.
- Stau, șefu’, stau !
- Domnilor, ce am înțeles, eu, până acum, poliția a arestat un infractor și ...
- Bă, pe cine faci tu, bă, infractor ? sare arestatul.
- Bursuc, îl oprește polițistul, nu de tine zicea, mă.
- A, așa !
- Și pentru interogatoriu a fost chemat și avocatul celui arestat.
- Bravo, dom’le, nu ești prost, conclude avocatul.
- Dar, vreau să văd și eu, cum faceți interogatoriu, cum munciți.
- Da, muncim ! spune avocatul.
- Da, muncim mult ! completează polițistul.
- Ce muncă-i asta ? se miră reporterul.
- Muncă asiduă, ridică vocea avocatul.
Vine o domnișoară cu un braț de hârtii.
- Gata hârtiile ? întreabă avocatul.
- Da, poftiți ! răspunde domnișoara.
- Bursuce, liber !
- Noroc, Bursuc ! îl salută și polițistul.
- Trăiască familia, șefu’ ! strigă arestatul și fuge.
- Care familie, bă, de albine, râde avocatul.
- Prin spate, Bursuc, prin spate ieși, strigă polițistul.
- Domnilor, așa munciți, dumneavoastră, ce este asta ? întreabă mirat reporterul.
- Bă, noi muncim, nu ca alții, răspunde supărat polițistul.
- Facem și hârtii, intervine domnișoara.
- Să nu se mai spună că nu facem nimic, completează grav avocatul.
- Dar ce faceți, cum munciți ?
- N-ai văzut ?
- Eu v-am văzut la cafea și stând de vorbă.
- Păi, da, muncim mult și cu spor.
- Ce muncă , ce fel de muncă ? insistă reporterul.
- Îi băgăm prin față ... și-i scoatem prin dos, muncă asiduă !