În acea noapte, Radu simțise pas cu pas durerea fizică atroce suportată de fratele său geamăn în încercarea de a scăpa definitiv de întrebările incomode ale francezilor. Zilele ce au urmat i s-au părut fără sfârșit, la gândul că nu-și mai va revedea fratele niciodată. Simțise o oarecare răceală și în atitudinea colegilor lui, chiar și în cea a bătrânului Tertulian, pe care nu și-o putea explica. Abia în noaptea când Alexandru i-a apărut în vis a înțeles totul. Alexandru se apropiase de el și punându-i mâna protector pe umăr îi spusese:
- Ai grije! Există o cutumă în Agenție, de la care nimeni nu s-a abătut niciodată...! Ai devenit, prin dispariția mea, nefolositor! Ori de câte ori unitatea unei grupe operative se destramă, niciunul dintre termenii ei nu mai poate rămâne activ! Ai putea , o să zici, să fi lăsat liber, să-ți croiești o identitate nouă. Dar, vezi tu, ai acumulat atâtea informații, atâtea secrete! Vei fi “ conservat”, adică te vor trimite la “Grădină”! Grădina este o locație ultrasecretă, în munți, unde este trimis fiecare agent trecut pe linie moartă. O să ai o căsuță mică, și un petec de pământ, unde poți să-ți omori vremea cultivând tot ceea ce îți dorește inima. Numai că solul este puternic radioactiv, așa încât într-un an vei fi iradiat definitiv!
- Și atunci, ce este de făcut?
- Trebuie să fugi!
- Unde?
- Bineânțeles, că nu în Uniune! Cipul din cartea de identitate europeană poate fi localizat prin satelit cu o precizie milimetrică!
- Atunci, fug în Siberia! Cine să mai dea de mine în pustiul alb?
- Nu te mai prosti, Radule! Trebuie să treci Oceanul. New-Yorkul este îndeajuns de mare, încât să mai primească un imigrant rătăcit. Acolo vei începe o viață nouă și cu pregătirea ta poți accede acolo unde îți este locul și să devii un specialist IT vânat de marile concerne, care abia așteaptă importul de inteligență! Dar ai grije, trebuie să te cureți de reziduuri...total...înțelegi, nu? Să uiți tot ceea ce ai acumulat aici la Agenție, printr-o ștergere profundă și totală a memoriei operative. Fii atent, americanii au acum pe aeroporturi triplă amprentare: digitală, vocală și cerebrală! Deci, fără nici o urmă din viața ta trecută de agent, care ar putea transpare la scanarea cerebrală, ai înțeles?
Radu se trezise sub imperiul acelui vis și își pregătise cu minuțiozitate evadarea din AIC. Îi părea rău să fugă ca un laș și se gândea numai la Tertulian, cel care îi oferise totul în viață, așa că în noaptea dinaintea plecării stătuse cu el îndelung de vorbă în sala bibliotecii, fără însă să-i trezească nici cea mai firavă suspiciune.
Când ajunsese pe aeroportul din New-York zâmbise pentru prima oară de la moartea lui Alexandru și îi mulțumise acestuia în gând pentru sfatul bun. Trecuse prin primele două filtre, când la al treilea sesiză o oarecare agitație a vameșilor. O pusese pe seama vigilenței acestora sau a faptului că venea dintr-o țară din Uniune. Sau poate, se gândea el, pe seama capacității sale intelectuale, pe care, oricât s-ar fi străduit, nu ar fi putut să o ascundă de scanarea cerebrală. Nu știa sigur motivul, dar simțea că ceva plutea în aer. Dacă ar fi putut să treacă prin geamul securizat al camerei de amprentare cerebrală, el ar fi putut auzi acest dialog dintre un funcționar și, probabil, șeful lui:
- Avem un “musafir”...Radu Mavrodin...din Uniune...
- Nivel de percepție?
- Maxim...La fel IQ...structură moral-volitivă deosebit de puternică...memorie involuntară și memorie voluntară echilibrate...deosebit de dezvoltate pe nivelul imagistic-intuitiv și verbal-simbolic...
- Îl ținem câteva zile în carantină și apoi îl prelucrăm...!
Câteva zile, Radu se învârtise fără rost, dorind să cunoască mai bine orașul în care va trebui să-și înceapă noua viață, tatonând piața locurilor de muncă. Într-o seară, se oprise la un bistro să mănânce ceva. Era o vreme ploioasă și rece. Își atârnase pardesiul pe spătarul scaunului și în timp ce mânca urmărea strada cu agitația ei tot mai firavă odată cu întețirea ploii. Deodată, o auzi pe fata de la bar spunând: “ Domnul Radu Mavrodin...la telefon...!”
Nu-i venea să creadă, nimeni nu știa că ajunsese aici! Se dusese la telefonul aflat undeva pe un hol îngust și auzise în receptor doar câteva cuvinte fără sens, acoperite de un zgomot de fond ca de pe un aeroport, după care venise tonul. Închisese și se întorsese la masă, neștiind ce să creadă. Peste doar câteva clipe patru indivizi năvăliseră în bistro și începuseră o percheziție furibundă. Ajunși în fața lui, după percheziția corporală, îi luară pardesiul de pe spătarul scaunului, din buzunarul căruia unul dintre ei scoase trei pliculețe cu un praf alb. Radu își dădu seama că fusese “lucrat” și că telefonul fusese doar pretextul pentru a-l îndepărta de la masa sa. Urcă fără să crâcnească în mașina ce aștepta afară și abia când intrară într-un birou mobilat simplu, îndrăzni să întrebe:
- Ce înseamnă tot circul ăsta, domnilor?
În încăpere intră un individ cu chelie și o mustață neângrijită, care se recomandă:
- Locotenent Barrymore...NYPD...
- Încântat, răspunse Radu într-o engleză impecabilă. Cărui fapt datorez onoarea de a ne cunoaște?
- Este bine că aveți umor, domnul meu...dar mie nu mi-ar arde de glume, în locul d-voastră!...Praful...pliculețele pe care le aveați în pardesiu...Avem informații că un european, sosit de curând în New York, face trafic cu astfel de substanțe în districtul nostru...pe o filieră olandeză nouă...Așa am ajuns la d-voastră...
- Astea sunt tertipuri ieftine, locotenente...Ce doriți de fapt?
- Simplu! Să ne ajutați să descoperim întreaga filieră...
- Care filieră?
- Cea căreia îi aparțineți...pentru care faceți pe intermediarul...cine vă procură prafurile...persoana de contact...locurile de întâlnire...totul!
- Știți la fel de bine ca și mine că nu există nici o filieră...nici un intermediar...nici o persoană de contact!
- Bun...numai că noi avem dovada palpabilă a traficului pe care vă pregăteați să-l faceți la căderea nopții. Sunteți pasibil de închisoare și știți și d-voastră că în celulele noastre europenii nu o duc prea confortabil...! Vă las să vă gândiți câteva clipe. Dacă nu ne spuneți ceea ce vrem să știm, diseară ocupați un pat suprapus în arestul nostru preventiv, urmând ca mâine să aibă loc procesul în urma căruia, vă rog să mă credeți, vă veți alege cu ani fumoși de privare de libertate...!
Rămas singur, Radu încercase să devină calm și să evalueze posibilitățile de a ieși onorabil din acest joc. În birou intră un bătrânel cu un zâmbet destins pe față care se apropie de el și dându-i mâna se recomandă:
- Căpitanul Taggart, Nick Taggart! ...Îmi cer scuze pentru atitudinea subordonaților mei...așa sunt ei...mai tineri...mai impulsivi...! O țigară?
- Mulțumesc, nu fumez...
- Deci, viață de sportiv...
- Oarecum.. mi-a plăcut mișcarea...în general...
- Cu ce treburi pe la noi?
- Turist. Am auzit atâtea lucruri care se bat cap în cap despre State, încât m-am hotărât să mă conving cu proprii mei ochi...
- Uite, ce este...știu că ești într-o situație delicată...trei plicuri de praf descoperite la un “turist” nu sunt lucruri atât de simple!.. Am o propunere pentru dumneata. Amprenta dumitale cerebrală ne-a descoperit un om cu calități deosebite...intelectuale...așa încât, eu voi trece direct la subiect! Nu ai vrea să lucrezi pentru noi?
- Adică...cum să lucrez?
- Credeam că un om cu IQ-ul dumitale, aflat într-un birou departamental de poliție, își dă imediat seama când i se face o ofertă de colaborare...
- Ah...despre asta este vorba...
- Despre asta...vom decide căile prin care vom lucra împreună...asta dacă ești de acord. Vei face o pregătire specială, vei dispune de mijloace de subzistență la care nici nu visai în Uniune! Dacă nu...
- Dacă nu...?
- Cum ți-a spus și Barry, mâine vei dormi după gratii pentru ani lungi...foarte lungi de detenție...! Acum ești liber! Ai o noapte întreagă înainte să te hotărăști, iar mâine, dacă accepți oferta mea, te aștept la această adresă.
Și bătrânul îi întinse o carte de vizită, după care bătându-l amical pe spate îl conduse spre ieșire.
Era aproape miezul nopții și Radu nu adormise încă. Micul motel, la care închiriase camera pentru o lună de zile, era cufundat în liniște. Se apropie de fereastră și închise ochii, strângându-și ca un arici toți senzorii capacităților sale paranormale. Ochiul său de veghe se deschise cu imaginea sălii mari de bibliotecă de la “Polifem”, acolo unde seară de seară împreună cu Tertulian, el și Alexandru stăteau la taclale în fața șemineului. Își reglase toate simțurile pentru o călătorie atât de lungă și obositoare, dar trebuia să ia cea mai bună hotărâre și nu o putea face de unul singur. Începuse teleportarea și simțea sub trup curenții puternici ai oceanului. Se intersectă cu frecvențele sonarelor unor submarine ce patrulau pe fundul apelor de coastă americane, apoi se lovi ca de un scut de gheață de frigul pătrunzător al Alpilor, trecu peste întinderile mari de ape răscolite de toamna care pusese stăpânire pe întreaga Uniune și, în sfârșit, simți căldura șemineului, în fața căruia stătea Tertulian, așteptându-l.
- Sunt mândru de tine, băiatul meu! Ai reușit...ai intrat...!
- Da, am intrat...cu peripeții, dar am intrat...! Dacă n-ar fi fost eforturile d-voastră...!
- Ai dreptate! Mi-a trebuit multă putere de convingere și am avut nevoie de argumente solide ca să-l conving pe directorul-general al AIC ca în cazul tău, ținând cont de pregătirea ta excepțională, să renunțăm la cutuma împământenită de ani buni la “Polifem” și să nu te conservăm în grădină. Așa că am hotărât să te implantăm dincolo de Ocean...și am reușit! Ai intrat! Cum au încercat să te compromită?
- Cu prafuri...cea mai uzitată armă de a atrage oameni la colaborare. Locotenetul de la NYPD mi s-a părut o pradă ușoară, în schimb moșulică ăla simpatic, Taggart...se vede că e un vulpoi de polițist bătrân, după privirea cu care te citește adânc și după modul tranșant în care știe să se facă înțeles...
- Acum însă ai mare grije! Taggart este una dintre cele mai luminate minți ale spionajului american. Nu lucrează nici pentru NYPD, nici pentru FBI, nici pentru Agenția Națională de Securitate...
- Eu am crezut că este șeful lui Barrymore! Atunci despre ce vorbim aici?
- Statele Unite au creat o nouă agenție de informatii, care va coordona toate activitatile spionajului american extern, Serviciul National Clandestin (NCS), subordonat CIA. Această agenție va superviza operațiunile de "spionaj uman", care implică utilizarea agenților secreți, și nu pe cele ale “spionajului tehnologic”. Vei lucra direct cu agenții implantați de americani pe toată suprafața globului și, crede-mă, nu-ți va fi ușor! Dacă ar fi trebuit să furi un secret militar, industrial sau economic, schițele, ecuațiile, cifrele, pe care le-ai fi sustras nu te-ar fi înșelat niciodată! Dar când vei lucra cu oameni, într-o rețea, vei fi singur împotriva tuturor! Iar omul este cea mai versatilă și deceptivă sursă de informații în munca de agent! Eu am însă încredere în tine! Alexandru, dacă ar mai fi trăit, ar fi fost mândru de fratele său! Și, nu uita, o să ți se fluture pe sub nas lozinca aceea cu agentul dublu, imoral, preocupat doar de a vinde informații pe bani! Este evident că orice serviciu de informații, când recrutează pe cineva, trebuie să se gândească și la posibilitatea ca acesta să fie o cârtiță în cadrul agenției! Așa că își vor lua toate măsurile să te protejeze contrainformativ, dar să te și verifice contrainformatv, la sânge! Nu-i lua în seamă! Ceea ce este important pentru un agent dublu este ca el să furnizeze informații reale țării în care s-a născut și să intoxice cu informații false pe noii săi stăpâni. Dacă vei face așa, te asigur că noțiunea de agent dublu nu poate decât să-ți facă cinste! Ori de câte ori vei dori să ne transmiți ceva strict confidențial, ne vom vedea aici, în biblioteca unde v-am format ca oameni pe tine și pe Alexandru!
Întors în camera de motel, epuizat de efortul fizic și psihic pe care trebuise să-l depună pentru întâlnirea cu Tertulian, Radu își aprinse o țigară, privind spre luminile orașului. De mâine va începe pentru el o nouă provocare, provocare căreia orice agent de informații trebuie să-i facă față acolo, în spatele liniilor inamice, unde se duce războiul nevăzut al inteligențelor.