Corupție la export

Lumea este tot mai interesată de înavuțire, din acest motiv un jurnalist ia un interviu unui om de afaceri de succes.
- Domnule om de afaceri, felicitări, bravo ! îl laudă jurnalistul.
- Da, mulțumesc !
- Văd că aveți un birou foarte luxos.
- Bine-nțeles, la ce bani am pe mine, era și normal.
- Normal ! Cum ați reușit, ce ați făcut ? se interesează jurnalistul.
- Am făcut o firmă.
- Da, mulți și-au făcut firme, dar nu toți au avut succesul dumneavoastră răsunător.
- Așa este !
- Ce fel de firmă ați făcut ?
- Am făcut o firmă de export.
- Bravo ! Ce profil ?
- Și din față și din profil, da !
- Nu, adică ce obiect de activitate aveți ?
- Obiecte n-avem, noi ...
- Vă întreb, îl întrerupe jurnalistul, ce exportați ?
- A, exportăm corupție.
- Ce ... exportați ?
- Corupție !
- Cum adică ?!
- Ne-am gândit.
- Așa ?!
- Ce avem noi.
- E, ce avem noi ?
- Ce are țara noastră din belșug, așa ca să mai dăm și la alții.
- Așa, și ?!
- Avem inudații.
- Așa e, în fiecare an.
- Da, da’ n-am găsit cereri la export.
- Cum așa ?
- Da, n-a vrut nimeni nici măcar o inundație.
- Nici măcar una mică ?
- Nu, nimic !
- Ce oameni, să nu iei tu măcar o inundație mică.
- Nu merg deloc inundațiile la export, auzi.
- Și ce ați făcut ?
- Am căutat altceva, ce am putea vinde la export.
- Și ce ați găsit ?
- Dom’le, mizerie !
- Da, mizerie e peste tot.
- Da, dar cerere la export, nu !
- Și atunci ?
- Am căutat în continuare și am găsit ...
- Ce ?
- Nesimțire !
- Așa-i !
- Dom’le, e așa o nesimțirre, aș putea spune, chiar, că e o nesimțire în stare pură.
- Și starea pură a nesimțirii a făcut-o atractivă la export ?
- Nu, slab de tot.
- Dar ați căutat în continuare noi oportunități de afaceri.
- Așa-i, e, ne-am tot uitat, ce avem noi, la noi în țară.
- Și, ce avem ?
- Păi, unde ne uitam, peste tot vedeam ... corupție.
- Da, la noi corupția e în floare.
- Și ce floare, chiar și iarna pe ger, tot în floare e.
- Așa, și ?
- Am făcut o firmă de export și acum exportăm corupție.
- Și corupția merge la export ?
- Știi cum, ca pâinea caldă !
- Bravo ! Spirit întreprinzător.
- Da, sloganul publicitar al firmei noastre este : ,, Corupți din toate țările uniți-vă ! ’’
- Ã, ăsta nu era cu proletari, ceva ?
- Da, era cu proletari dar l-am adaptat la timpurile noastre.
- A, să înțeleg că s-au schimbat comuniștii, au fost înlocuiți de corupți.
- De-aia ne merge așa de bine, acest fapt este parte integrantă a marilor realizări ale timpurilor moderne pe care le trăim.
- Și eu care mă miram.
- O, casă de piatră !
- Ce casă, care casă ?
- Păi, vă însurați.
- Eu ?
- N-ați zis că sunteți mire ?
- Am zis că mă întrebam.
- A, mă scuzați !
- Dom’le, ce idee genială să vinzi corupție, chiar și la export.
- Da !
- Și cum merge treaba ?
- Cum să meargă, cum ar putea să meargă treaba cu corupția decât foarte bine, ca unsă.
- Mai ales dacă ungi pe cine trebuie.
- Treaba cu corupția merge ceva de speriat, dacă ai urnit-o din loc n-o mai poți opri.
- Așa-i, merge treaba cu corupția ca pe roate.
- Tocmai de-aia, să vezi ce vile mi-am tras, să vezi ce mașini de lux.
- Bravo, să le purtați sănătos.
- Mulțumesc !
- Și, corupția, asta.
- E !
- Cum o ambalați ?
- De ce s-o ambalăm ?
- Păi, ambalaju’ frumos, vinde produsu’.
- Ãhă, produsu’ nostru numai are nevoie de ambalaj.
- Nu ?!
- Nu, nici de reclamă numai are nevoie.
- Nu ?!
- Nu, se vinde singur.
- Extraordinar !
- Da !
- Și-n ce o duceți, în cutii de carton ?
- Ce cutii de carton.
- ÃŽn sticle ?
- Ce sticle.
- Cum duceți corupția la export, în sacoșe ?
- Nu, dom’le, cum să vă explic eu.
- Cumva !
- Da, noi facem un fel de consiliere.
- Cum adică, consiliere ?
- Adică, vindem servicii.
- Nu servicii de cafea ?
- Bine-nțeles că nu.
- Da’ ?!
- Servicii de consultanță în domeniul corupției.
- Extraordinar !
- Da !
- Și cum se desfășoară activitatea firmei dumneavoastră în domeniul exportului de servicii de consultanță în domeniul corupției ?
- În primu’ rând, trebuie să vedem ce este corupția.
- Așa, că de simțit, o simțim, să o și vedem.
- Ce simțiți ?
- Corupția !
- Cum ?
- S-a debranșat lumea ?
- Da, s-a debranșat.
- E, n-are ce mânca lumea ?
- Da !
- E, vedeți cum se simte corupția.
- Da, frig, foame, asta-i corupția.
- Deci, dumneavostră cum o vindeți la export ?
- Să luăm un exemplu, să vedem dacă e sau nu corupție.
- Spuneți !
- Un pacient îi dă o cutie cu bomboane unei doctorițe stagiare, care avea un salariu de nu-și lua nici pâine în fiecare zi.
- Păi, asta-i corupție ?
- Corupție, și-ncă la nivel înalt.
- La nivel înalt ?!
- Da !
- O cutie cu bomboane ?!
- Da !
- Da’ de ce era așa înalt nivelul corupției în cazul de față ?
- Pentru că atunci când i-a dat cutia cu bomboane.
- Așa ?!
- Erau la ultimul nivel al spitalului.
- A, la ultimul etaj ?!
- Deci, corupție la nivel înalt.
- Cu cât era etajul mai înalt cu atât era și nivelul corupției mai înalt.
- Vezi c-ai înțeles !
- Și totuși, cum vindeți sau cum consiliați corupția la export, cine se interesează de așa ceva, de corupție ?
- A, avem cereri, abia facem față.
- Dar cine-i interesat de corupție ?
- A, păi, toți.
- Toți ?!
- Da, toți !
- Care, toți ?!
- Camora, Yakuza !
- A, mafiile !
- Mafiile, da, italiană, japoneză, rusă, americană, chineză.
- Și ... ?
- Și nu numai atât.
- Nu ?!
- Politicieni, polițiști, judecători, procurori, avocați, notari, vameși.
- Cum, dom’le, politicieni?
- Bine-nțeles !
- Dar de ce îi interesează pe politicieni chestiile astea cu corupția ?
- Să vă explic.
- Așa, spuneți !
- Ai niște fonduri, pe la UE să zicem.
- Să zicem.
- Mai ales dacă-s nerambursabile.
- Mai ales dacă-s nerambursabile ?!
- Păi, da, nerambursabile, adică, poți să faci ce vrei cu banii, nu-ți mai cere nimeni socoteală.
- Afacere de succes !
- Mie-mi spui !
- Așa, și ?!
- Vrei și tu să-ți tragi o vilă, niște mașini luxoase.
- Păi, vrei, da’ ce faci ?
- Deci, ai bani, dar, nu-i poți folosi.
- De ce nu-i poți folosi ?
- Pentru că nu-s ai tăi.
- A !
- Sunt fonduri UE, banii contribuabililor, ai oamenilor care au plătit taxe, impozite, accize.
- A, așa !
- E, tu ai o grămadă de bani pe mână, cum faci să-ți ridici vile cu acei bani, ce faci.
- Ce faci ?
- Apelezi la firma noastră de exportat corupție.
- Și ?
- Și gata vila !
- Și pe la ăia prin UE se poartă ?
- Mai rar dar se poartă.
- Uimitor !
- N-ai auzit de ăla care s-a dus cu avionu’ de la minister, avionu’ statului, la plajă la Ibiza ?
- Cu avionu’ statului la plajă ?
- Da !
- O bicicletă nu putea să ia ?
- Cum să meargă ditamai ministru cu bicicleta.
- Așa-i, nu se cade, păi, imaginea de ministru.
- E, unu’, tot la imagine mă refer, dintr-o țară de undeva din lume, a venit la noi cu o problemă.
- Ce problemă ?
- Scria lumea sloganuri pe pereți : ,, Primu’ corupt al țării ’’, știi că la președinte îi mai zice și primu’ strungar al țării, primu’ zugrav al țării, primu’ vidanjor al țării.
- Primu’ bețiv al țării, după caz.
- E, la el scria : ,, Primu’ corupt al țării ’’, disperat, a venit la noi să-l ajutăm.
- Și ce ați făcut, cum l-ați ajutat ?
- Dom’le, din gramatică !
- Cum din gramatică ?
- Da, i-am spus să pună niște panouri pe care să scrie : ,, Primu’ cinstit al țării ’’.
- Senzațional !
- Imaginea e foarte importantă, nu contează dacă furi, ci contează cât furi, ca să-ți faci o imagine beton, de om cinstit.
- Bravo, dom’le ! Și aveți multe astfel de cazuri rezolvate ?
- Bine-nțeles !
- Bravo !
- Acum de curând, un politician din lumea a treia.
- Vă ocupați și de politicienii din lumea a treia, deci.
- Mai ales de politicienii din lumea a treia.
- Da ?!
- Da, e o cerere de corupție la ăia.
- Chiar așa ?!
- Da, dar stai liniștit.
- De ce ?
- Pe noi încă nu ne-au întrecut.
- A, așa !
- Da, de fapt nici nu au șanse să ne ajungă din urmă la corupție, dar să ne întreacă.
- Deci, pot sta liniștit, nu e nici o șansă ca politicienii din lumea a treia să-i întreacă pe ai noștrii.
- Mai au multe de învățat, tocmai i-am dat o consultanță unuia în domeniul corupției, de a rămas și el mirat.
- Era din lumea a treia ?
- Bine-nțeles !
- Ce i-ați spus să facă ?
- Să fure tot ce prinde, aveau vapoare, a furat vapoarele.
- Foarte frumos !
- Mie-mi spui, a furat banii de la drumuri, chiar și de la parcări.
- Ai, dom’le, și banii încasați din parcări ?
- Tot, n-a lăsat nimic să-i scape, a cărat la saci cu bani la greu.
- E, muncă multă, epuizare, nu-i ușor să fi nici corupt.
- Nu-i plânge de milă, că la ce bani are s-a descurcat.
- Așa, și ?!
- I-am spus să afișeze niște afișe cu inscripția : ,, Aici sunt banii dumneavostră ’’.
- Unde să pună afișele ?
- În fața vilei de sute de mii de euro a lu’ fii-sa.
- De ce ?
- Ca să știe lumea ce s-a făcut cu banii pe care îi lua cinstitu’ politician sub formă de taxe, impozite, accize și așa mai departe.
- Ca să creadă lumea că-i cinstit.
- Da, l-am consiliat să apară la televiziunea lor, acolo, să spună că el luptă împotriva corupției și a băieților deștepți.
- Păi, să spună sau să lupte împotriva ...
- Cum să lupte, nu-ți dai seama ce spui, păi, dacă ar lupta împotriva corupției, primu’ care ar trebui arestat, el ar fi.
- Deci, s-a descurcat, a furat la greu.
- Vile, combinate siderurgice, energie electrică pe care o revindea prin firmele căpușe ale lu’ fra-su, pe cea pus mâna a rezolvat.
- Dar lumea din țara respectivă ?
- Ce-i cu lumea ?
- Ce zicea ?
- A, păi, nu ți-am spus că a pus pancarte.
- Ba da, mi-ați spus !
- Așa, e, i-am indicat, l-am consiliat să-și însceneze chiar și un proces.
- Aoleo ! Un proces ?
- Da !
- Păi, dacă cumva scăpau lucrurile de sub control, ce făcea, dictator nebun și corupt, dar dacă se supunea unui proces putea s-o încurce, mai ales la cât furase de când era la putere.
- Nu, că era obișnuit.
- Cum era obișnuit ?
- El furase puternic și înainte, făcuse parte din poliția politică a fostului dictator, timp în care a făcut banu’ grupa mare și și-a întărit poziția în politică.
- Și cu procesu’ ?
- A, i-am spus să pună chiar el în funcție pe procuroru’ care-l ancheta.
- Adică, procuroru’ care ancheta cazu’ era numit în funcție chiar de cel anchetat ?
- Sigur !
- Ce metode sunt astea ?
- Metode extrem de sigure de înavuțire rapidă, exportate de firma noastră de corupție, să spună că luptă chiar el împotriva corupției, să-și însceneze un proces cu procuroru’ numit de cel anchetat, adică de el însuși.
- Stai, dom’le, păi, ăia erau așa proști în țara aia, să creadă asemenea minciuni grosolane ?
- Păi, da, de ce crezi că sunt lumea a treia !