agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2769 .



Pトネiman, starostele lotrilor - I -
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [YLAN ]

2008-10-25  | [This text should be read in romana]    | 






De sub Toaca bトフea un vテ「nt aspru de toamnト, ai fi zis cト noiembrie テョネ冓 pusese palma streaネ冓nト la ochi, aネ冲eptテ「nd sト vadト din ce parte se va abate peste munネ嬖 iarna. Lotrii lui Pトネiman se trトピeserト ネ冓 ei sub culme, aネ冲eptテ「nd ca starostele lor sト vinト cu veネ冲i noi despre drumuri numai bune de frトノテ「ntat テョn テョntテ「mpinarea boierilor ce treceau din Moldova spre テ杪ra Romテ「neascト acum, テョn leatul toamnei. Erau niネ冲e bトビbaネ嬖 テョnchiネ冓 la fire, nu ca lotrii de altトヅatト, cei care urcau cトビトビile fluierテ「nd ネ冓 adトピtテ「nd la focuri mari, cu proネ嫗pi din care grトピimea juncilor perpeliネ嬖 se scurgea pe buza focului, umplテ「nd テョmprejurimile de arome de vis. Nu erau nici vechii furi, care bトフeau テョndesat pトノテ「ntul sub talpa horei dupト vreo douト cofトナele de vin, umplテ「nd cu chiotul lor tトビiile cerului, テョntoarse sub cuネ冦a pトヅurii cu ecouri demult pierdute. Lotrii lui Pトネiman erau テョntunecaネ嬖 ca noaptea, ネ冓 la gテ「nd, dar ネ冓 la suflet. Ca ネ冓 starostele lor, テョn strトデundurile cトビuia mocneau テョntテ「mplトビi petrecute テョn umbra trecutului, care テョi transformaserト inima テョntr-o stanト de piatrト. Oricテ「t ai fi bトフut la poarta ei, nimeni nu ネ嬖-ar fi dat rトピpuns vreodatト.
Se strテ「nseserト テョn peネ冲era din mトビuntaiele munネ嬖lor, ce le era casト de ani buni, pregトフindu-se pentru intrarea テョn iarnト, perioada cea mai grea de suportat pentru niネ冲e hoネ嬖 la drumul mare ca ei. Cトビトビile de primトプarト ネ冓 varト, ostenite de cトネdurile mari, bトフucite de mreaja prafului amestecat cu frunze agonizテ「nd, se テョmpotmoleau spre toamnト cu clisura galbenト テョnecatト テョn ploile bogate ネ冓 care neテ「ncetat scormoneau cu darabana lor fruntea plecatト a brazilor. Dar erau テョncト poteci prietenoase, pe care pasul grトッit al cailor lor le cutreiera amurgind la plecarea zilei. Odatト cu iarna se vor テョnfunda de troiene gurile lacome ale drumurilor, care テョntotdeauna テョnghiネ嫺au mai mult decテ「t puteau duce din fトナna mトツinatト din ceruri a iernii. ネ亙 atunci pentru ei nu mai era cale de ieネ冓t la drumuri ネ冓 cotloane. Peste munte se abトフea viscolul, care parcト din an テョn an テョネ冓 ascuネ嫺a ネ冓 mai abitir colネ嬖i, cu care muネ冂a din om ネ冓 vietate de pトヅure cu nestトパテ「nire. Intrau ネ冓 ei, lotrii, テョntr-o hibernare aidoma ursului, neam posomorテ「t ネ冓 crud, ca ネ冓 ei. Acolo テョn arsura vreascurilor pテ「lpテ「inde de pe pereネ嬖i peネ冲erii テョネ冓 oblojeau rトハile de peste an sau テョネ冓 preネ崙ネuiau prada. Lotri cu vテ「rste mature, oameni puternici la ridicarea pumnului, neテ「ntrecuネ嬖 mテ「nuitori de flinte ネ冓 de pistoale bトフrテ「ne, ale cトビor butoiaネ册 doldora de pulberea morネ嬖i te aネ冲eptau la rトピcrucea drumului ca o osテ「ndト veネ冢icト. Oamenii lui Pトネiman vegheau de acolo, de sus, miネ冂area vテ「ntului ネ冓 a norilor, ce se テョnghionteau care mai de care sト acopere cu negurト テョnトネネ嬖mile.
Se auzi un fluierat scurt, aネ兮 cum fluierト ciobanii la strテ「nsura oilor rトピpテ「ndite pe imaネ. Lotrii se arcuirト ca niネ冲e foale テョmpinse de fierbinネ嫺ala focului ネ冓 dトヅurト buluc la intrarea テョn peネ冲erト. ネtiau cト lui Pトネiman nu-i plトツea sト-i vadト tolトハiネ嬖 pe prispa gテ「ndurilor. El era un om care dormea doi-trei ceasuri, ネ冓 atunci numai dupト zbucium ネ冓 alergトフurト mare de pradト. テ始 rest, ai fi zis cト era un fluture de noapte care cトブta un strop de luminト テョn care sト se arunce. Nu-i plトツea smolita noapte ネ冓 asta din pricini vechi, care-i sfテ「ネ冓au mereu la aducere aminte sufletul...
Pトネiman fusese un cioban mテ「ndru ネ冓 fトネos. Tatト a cテ「teva sute de oi, lesne urcトフor spre pトκ冰ni neatinse de alネ嬖i, drトトトピtos cu cテ「inii sトナ mioritici, stトパテ「n pe bテ「ta-i de fag, uneltitト cu テョnconjur de fier ghintuit, noduroasト ネ冓 aprigト precum un gテ「nd la テョncトビunネ嬖rea vテ「rstei. Dar テョnchis テョn cochilia lui ca un culbec bトフrテ「n, cum era ネ冓 acum, cテ「nd timpul nトプトネise peste el ca o apト tulbure ネ冓 nu gトピise la izvoare decテ「t un om tトツut ca muntele sub care-ネ冓 urca ネ冓 cobora dupト clipirea anotimpurilor avuネ嬖a de nepreネ孛it. Nu avea prieteni. Decテ「t pトκ冰nea ネ冓 pトヅurea cトビunネ嬖tト de arネ冓ネ嫺 sau scufundatト sub ploi ca un clopot uriaネ de ape. Mereu zicea cト prieteni nu existト. Existト doar oameni care vor ceva de la tine ネ冓 care, テョn clipa cテョnd care nu te mai socot folositor, te aruncト テョn uitare fトビト niciun regret.
Venea duminica la horト ネ冓 se uita cu sfialト, cum feciori de anii lui テョnvテ「rteau hora cu dibトツie, aネ兮 cum mumト-sa テョnvテ「rtea fuiorul albit de lテ「na anilor ca sト le facト lui ネ冓 celui bトフrテ「n bundト ネ冓 mトハuネ冓 pentru iarna potrivnicト din munネ嬖. Bトトase el de seamト cu privirea-i scormonitoare de sfredel cum se tot テョnvテ「rteau de ceva timp prin alcトフuirea de haine de sトビbトフoare ale bトナeネ嬖lor ネ冓 fetelor niネ冲e poale de fuste lungi. Ai fi zis cト-s ネ嬖gトハeネ冲i, dar nu erau. Erau alcトフuirile de culori putrede ce acopereau un trup, la care テョncepuse sト viseze zi ネ冓 noapte, de cum テョl zトビise plutind ca primul fulg de nea ce atinge pトノテ「ntul virgin al toamnei. Era Rトピura, fata lui Ipate. Cel mai vrednic de a purta numele de fierar din toatト valea lトビgitト a Neamネ孛lui. Bトビbat tare ca ネ冓 nicovala, pe care bトフea spatele lat al sトッiilor ce veneau la el ca la un doctor al metalului strunjit de durerea ネ冓 trecerea anilor. テ司 cトネcau fierトビia la ceasul tainic ネ冓 potrivit al nopネ嬖i furi din テョntinsa Moldovト, oameni ce purtau pe urma paネ冓lor lor hトナtuirea poterelor. Veneau sト-ネ冓 vindece de rugina neputinネ嫺i sトッiile ネ冓 hangerele, fトビト de care, acolo, テョn munte, viaネ嫗 nu テョネ嬖 este テョn siguranネ崙. Dar Ipate era mut ca un peネ冲e ネ冓 テョnネ嫺lept ca un proverb. Nu punea テョntrebトビi descoperitoare sau cu douト miezuri, fiindcト ネ冲ia cト テョn orice clipト putea rトノテ「ne fトビト glas ネ冓 suflet cu astfel de oameni テョn bトフトフura sa. テ始 nopネ嬖le clトフite de brテ「urile de stele rトプトκ冓te-n aripa norilor テョi mai treceau pragul geambaネ冓 de cai, veniネ嬖 pe drumuri lトフuralnice, ca sト テョmbrace cu potcoave rトピcoapte tijele fragile, dar sprinネ嫗re ale cailor de stepト, furaネ嬖 din lトビgimea dealurilor dobrogene. De la fierトビia lui Ipate treceau munネ嬖i テョn Ardeal, ネ冓 de acolo la tテ「rgurile mari din Pusta maghiarト. Cai de vis, nトネuci alb-negre care luau テョn copite faネ嫗 grea ネ冓 nespトネatト de ploi a pトノテ「ntului ネ冓 care se pierdeau apoi テョn zare ca un vis de tinereネ嫺 amトトitor de iute. Rトピura, fata lui, era aネ兮 cum テョi spunea ネ冓 numele. Ca un trandafir sトネbatic. テ始voaltト, aprigト la privire, cテ「nd omul din faネ嫗 ei rトピpテ「ndea miros neprietenesc. Gata sト scoatト spinii unei vorbe grele pentru cel ce nu テョi cトパトフa cinstea ネ冓 prietenia. Limpede la glas, ca firicelul de apト de sub stテ「na lui Pトネiman, care, ori de cテ「te ori se oglindea テョn pテ「nza-i rece ネ冓 purト, i se pトビea cト vede acolo ceva din strトネucirea ochilor fetei. Rトピura muncea la boierul Orheianu, omul cel avut al locurilor, bトビbat trecut de cincizeci de ani. Avar ネ冓 grobian, la adトパostul rangului ネ冓 averii sale. Care se purta cu argaネ嬖i ネ冓 cu cei ce asudau pe prispa lui, ca ネ冓 cum i-ar fi avut テョnscriネ冓 テョn rトッojul vieネ嬖i sclavi pe vecie. Dar Rトピura era mulネ孛mitト. Avea テョn grijト cuhnia, cトツi era muiere gospodinト ネ冓 curatト ca un glob de soare atテ「rnテ「nd pe fruntea muntelui. Boierul テョnsト o luase la ochi. I se strテ「ngea inima ca un ghem de arici, atunci cテ「nd silueta Rトピurei nトネucea prin prispele largi. Cテ「nd privirea lui se arunca asemenea unui sinucigaネ テョn apa mare ネ冓 strトプezie din privirea ei, atunci boierul simネ嫺a cト se topeネ冲e. テ始cet, dureros, fトビト putinネ崙 de a gトピi leacul acestei boli. De cテ「nd Rトピura テョncepuse sト iasト la horト, mulネ嬖 bトナeネ嬖 de-ai locului sau rトホleネ嬖ネ嬖 din テョmprejurimi cトネcau pe urma paネ冓lor ei, doar-doar or putea sト-i smulgト o privire. Se asmuネ嫺au printre ei gテ「nduri de mテ「ndrie bトビbトフeascト, se schimbau priviri grele, cu mテ「na pe jungherele de la chimir, dar doar atテ「t. Fiindcト nimeni nu テョndrトホnea sト cugete cト ar fi pe placul Rトピurei. Fata sトネta テョn horト aprig, ca ネ冓 cum ar fi fost singurト pe glodul frトノテ「ntat de opinci, テョmbujoratト de ritm ネ冓 de muzica viorii, care parcト coborテ「se テョn strunele ei toate pトピトビile din crテ「nguri. Rトピura se テョnvテ「rtea ネ冓 privea cerul ネ冓 pentru ea asta テョnsemna fericirea clipei. テ始 rest nu o interesau cei care テョncercau sト-i prindト テョn laネ ca pe o pasトビe nevinovatト privirea...
Asta pテ「nト a-l vedea pe Pトネiman.... Atunci simネ嬖se cト o mテョnト de tトツiuni aprinネ冓 i se aネ册zase pe inimト. Cト se rトピcolesc acolo, cトブtテ「nd vad sト coboare spre stomacul ce se テョnchircea privindu-l cum stトフea proptit テョn bテ「ta-i de fag, absent la legトハarea hainelor de sトビbトフoare, テョnmiresmテ「ndu-ネ冓 doar auzul cu glasul de vioarト. Mai simネ嬖se ea dogoarea aceea テョn apropierea foalelor uriaネ册 pe care taicト-sトブ, Ipate, le stトパテ「nea cu mテ「nト dibace, dar acum focul acela nu se mai rトピpテ「ndea prin テョntunecimea fierトビiei boltite, ci テョi pトフrundea prin toate colネ嬖ネ冩arele trupului, ネ冓 mai ales prin cotloanele ascunse ale sufletului ei de fatト mare. Pトネiman o privea din cテ「nd テョn cテ「nd ネ冓 i se pトビea cト numai ea este prinsト テョn horト, cト braネ嫺le-i arトノii, ca niネ冲e ghirlande de flori, se テョnlトハネ孛iau doar テョn aerul ce-i stトフea sprijin de-a stテ「nga ネ冓 de-a dreapta. Pentru el nu mai existau alte suflete acolo, テョn strテ「nsura horei. Doar chipul ei ca o lunト テョmbobocitト, buzele coborテ「te din fragii copネ嬖, mustoネ冓, aruncトフura de privire a salamandrei ce-ネ冓 cautト adトパost sub munte, pトビul pogorテ「t parcト dintr-un castan, sト vadト cum se テョnvテ「rte aerul la rトヅトツinile sale, pe pトノテ「nt. Povestea lor de iubire apucase sト batト ネ冓 la poarta boierului, dusト prin meネ冲eネ冰gite vorbe de gurile slobode ネ冓 cテ「rtitoare din sat. Orheianu simネ嬖se cト テョi fuge ograda de sub picioare la auzul veネ冲ii nトパrasnice, ca o loviturト テョn moalele capului, pe care cineva ネ嬖-o dト la ascunziネ de codru, cテ「nd numai tu ネ冓 gテ「ndurile tale strトッat potecile mトビunte. O chemase la el cu vorbト mテ「nioasト. Apoi テョncercase sト o prindト sub sunetul テョmbietor al pungii sale cu galbeni sau sub limba テョnネ册lトフoare a promisiunilor de mトビire, cu juruinネ崙 cト va deveni domniネ嫗 Orheianu, テョn locul maネ冲erii sale de muieri, care-i mテ「ncase viaネ嫗 cu sulemeturile ネ冓 vopselurile, cu care テョncerca sト alunge de pe chipul ei bトフrテ「neネ嫺a ce se aネ册zase ca un bondar leneネ ネ冓 umflat de vremi, ネ冓 care se lトピa greu dusト din obraji.
Dar Rトピura trトナa acum numai pentru Pトネiman. Cテ「nd nu mai venise la slujba ei de zi cu zi de la cuhnie, Orheianu ネ冲iuse cト o pierduse pentru totdeauna. Aネ兮 cト テョndatト chemト pe cei de la stトパテ「nire la el, cu cuvテ「nt de テョnvinuire pentru Rトピura: fata profitase de bunトフatea stトパテ「nilor ei ネ冓 furase din iatacul soネ嬖ei sale un ネ冓rag de perle scumpe, cテ「teva inele italieneネ冲i cu diamant ネ冓 cテ「teva pomezi. Cテ「nd oamenii stトパテ「nirii dトヅurト buluc テョn curtea lui Ipate, acesta ieネ冓se speriat cu barosul cel mare ca sト-ネ冓 apere casa. Cトツi se ネ冲ia om curat la gテ「nd ネ冓 la vorbト. ネ亙 mai ネ冲ia de la Rトピura de テョncercトビile viclene ale boierului. Dar ce putea face un singur om テョn faネ嫗 flintelor ネ冓 cailor テョn buiestru? Cテ「nd Pトネiman auzise cト Rトピura este テョnchisト la Ocna de sub munte, テョnvinuitト pe nedrept, sテ「ngele lui liniネ冲it de altfel, ca un ochi de apト stトフトフoare, テョncepu sト se zbatト nトプalnic. Nu cunoネ冲ea pe nimeni la stトパテ「nire sau la Ocna de sare. Prieteni, care sト-l ajute, nu avea. Doar niネ冲e pトビinネ嬖 bトフrテ「ni ネ冓 neajutoraネ嬖. Ajunsese ネ冓 la el prin oameni vorba cト Rトピura va putrezi テョn ocnト, fiindcト nu recunoscuse furtul. Dar Pトネiman ネ冲ia cト este nevinovatト. ネ亙 mai ネ冲ia cト fトツuserト テョmpreunト planuri de viaネ崙 lungi ネ冓 trainice. Acolo, テョn camera tトナnuitト a Petrichioaiei, bunica Rトピurei. Cトツi el ネ冲ia o lege veche, adテ「ncitト de vremi printre ciobani, cト nu e bine sト spurci stテ「na cu テョmperecheri trecトフoare. De aceea nu o putuse aduce pe Rトピura sub bolta stテ「nei sale, pテ「nト nu le va luci la amテ「ndoi テョn ochi nestemata sclipire din lumテ「nトビile naネ冓lor, la cununia din biserica satului. テ司 era teamト de tot ce era legat de vechime, de moネ冓i lui, de cuvintele lトピate de ei ca scrijelite テョn piatrト pe inima sa ネ冓 nu le putea テョncトネca. Nici prispa lui Ipate nu テョi primise. Acesta avea mテ「ndria ca fata lui sト fie curatト la trup ca un pahar domnesc, atunci cテ「nd テョネ冓 va gトピi perechea テョn lume. Petrichioaia voise de multe ori sト le citeascト viitorul, dar lor nu le pトピa nici de テョnvテ「rtirea bobilor, nici de riga de tobト テョntoarsト. Pentru ei era de ajuns cト se iubeau cu patima aceea care se prinde de inimト ca iedera, se テョncolトツeネ冲e acolo, テョネ冓 face cale prin ネ冩apte ネ冓 mテ「ngテ「ieri, テョncテ「t ai zice cト vrea sト urce pe funiile norilor pテ「nト sus la scaunul dumnezeiesc. Nu se gテ「ndiserト niciodatト la ce ar テョnsemna viaネ嫗 lor pustiitト de respiraネ嬖a celuilalt, atunci, テョn nopネ嬖le cテ「nd se frトノテ「ntau テョn trup, pテ「nト cテ「nd iarba ardea, ca ネ冓 cum sub ei ar fi テョnflorit stele de luminト. テ縞冓 amintea cum テョncrテ「ncenarea iubirii dintre ei nu se potolea decテ「t odatト cu ultima stea ce テョncercトハa ochiul de cer テョn zori, atunci cテ「nd iarba pテ「nト atunci fierbinte, devenea rトツoroasト ネ冓 moale sub paネ冓i de rouト ai zilei ce se deschidea peste ei cu aripi de fluture buimac spre luminト. Acum pieriserト cuvintele lor de dragoste juruite, braネ嫺le Rトピurei ca douト aripi de テョnger zトツeau sub strテ「nsura umezelii ネ冓 a iuネ嬖mii sトビii din adテ「ncul Ocnei. Sテ「nii din care parcト ai fi zis cト doi porumbei aネ冲eptau sト batト cu zborul lor nemトビginirea unei clipe, trupul mirosind a busuioc ネ冓 mir sfテ「nt, picioarele adulmecテ「nd aerul pe care テョl cトネcau duios, toate zトツeau undeva テョn umbra rece a morネ嬖i. Atunci Pトネiman se hotトビテ「. Chinul sトブ trebuia sト-l poarte veネ冢ic ネ冓 boierul Orheianu. テピta fusese ultimul lui gテ「nd, atunci cテ「nd pornise テョn noapte spre ogrトホile acestuia: 窶朦imeni nu are dreptul sト fure fericirea altuia! Nimeni nu are dreptul sト omoare cテ「ntul unei pトピトビi mトナastre sau sト striveascト sub pas de urト petalele unei flori coborテ「tト din rai! Cel ce o face, nu mai meritト sト trトナascト printre oameni!窶. ネ亙 テョn acea noapte boierul Orheianu pトビトピise pentru totdeauna lumea plinト de necazuri ネ冓 griji. Pトネiman va lua calea bejeniei prin codru, sub pasul urmトビitor al poterelor, ce ネ冲iau cト ucigaネ冰l de boier se ascunsese テョn inima rトピfiratト ネ冓 tainicト a pトヅurii, de unde poate numai moartea テョl va mai aduce spre amintirea oamenilor. Ciobanul din el nu-ネ冓 va mai テョncrテ「ncena niciodatト buzele pe fluierul de os doinit, chemテ「nd la テョnserat turma テョn staul pentru a se ostoi dupト umbletul zilei. Nu-ネ冓 va mai mテ「ngテ「ia zトプozii sub tainica plecare a stelelor. Bトビbatul, care テョネ冓 vテ「nduse turmele plutitoare pe cテ「mpurile verzi, pentru a se trage テョn adテ「ncimea pトヅurii, va deveni Pトネiman, starostele lotrilor. El, tトツutul ネ冓 sfielnicul cioban...

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!