Locuri de muncă

S-a creat confuzie, lumea numai știe dacă este sărăcie sau nu. Televiziunile prezintă într-un reportaj cum cartiere întregi se debranșează și în alt reportaj, cum foarte multă lume se înghesuie prin magazine la cumpărături.
Pentru elucidarea acestei dileme, un reporter pornește prin magazine, încercând să afle ce se întâmplă.
Reporterul vede un cuplu care impinge din greu la un cărucior plin, se apropie și îi întreabă :
- Cumpărați ?
- Da, cumpărăm ! răspunde grav bărbatul.
- Nu vă supărați, continuă reporterul, aș vrea să fac un reportaj, vă puteți opri un pic din cumpărat pentru a vă pune câteva întrebări.
- Da, desigur ! răspunde veselă femeia.
- Deci, cumpărați !
- Da, cumpărăm.
- Asta înseamnă că aveți bani.
- Bineînțeles, păi, altfel cum am putea să cumpărăm.
- Aveți ?
- Avem !
- Unde lucrați ?
- Nu lucrăm !
- Cum, nu lucrați ?
- Da, nu lucrăm, n-avem servici.
- Atunci, de unde aveți bani ?
- A, păi, asta-i altă poveste.
- Ce poveste ?
- Să vă povestim.
- Așa, spuneți !
- Noi, lucram la o fabrică, acolo ne-am cunoscut, ne-am luat și am trăit noi așa, până ...
- Până ?! se miră reporterul.
- A dat democrația peste noi.
- Așa, și ?
- Și ne-a închis fabrica.
- Aoleo !
- Da ! ... Ce era să facem, la început am găsit de lucru la o făbricuță, mai mult era atelier, a venit un neamț și și-a făcut o făbricuță mică la noi în localitate.
- A, bun, și ați trăit ...
- Ce să trăim, că sărmanu’ neamț a închis repede.
- Aoleo ! De ce, ce s-a întâmplat ?
- L-au terminat ai noștrii, schimbă certificatu’ăla, l-ai schimbat, schimbă-l iar, stai la cozii să depui declarații, l-au rupt cu amenzile.
- Cine, dom’le ?
- Cum, cine, garda !
- Garda ?!
- Păi, da, odată i-a tras o amendă, da’ mare, c-au văzut o muscă ...
- A, era cu alimentație publică ?
- Nici o alimentație publică, dom’le, era fabrică cu fiare.
- Cu fierătanii, cu oțel, cu șpan, cu de-astea ?
- Da !
- Păi, și musca unde a văzut-o garda ?
- Între șuruburi !
- Între ... șuruburi ?! se miră reporterul cu voce gâtuită.
- Da, dom’le, era o muscă între șuruburi.
- Dom’le, eu am mai auzit de musca-n lapte, dar de musca-n șuruburi, sincer, n-am prea auzit.
- Nici neamțu’ nu auzise, dar, de plătit a plătit.
- Pentru o muscă-n șuruburi ?!
- Păi, da !
- Se dă amendă și pentru așa ceva ? întreabă reporterul nedumerit.
- Dom’le, crezi că vilele, alea, răsar așa singure, nu contează pentru ce motiv iei banii, ideea e să fie vila cât mai mare.
- A, deci, garda care i-a dat amenda, făceau controale ... corecte ?
- Păi, cum altfel, că doar neamțu’ din muncă cinstită ... a dat faliment.
- Și ce a făcut ?
- S-a dus la el acasă.
- Și dumneavoastră ?
- Noi am rămas.
- Nu, vroiam să zic, dumneavoastră ce ați făcut ?
- A, noi, ca toată lumea.
- Adică ?!
- Ne-am dus în Spania.
- A, deci, ați lucrat în Spania.
- Da !
- De-aia aveți bani să cumpărați ?
- Da, dom’le, am muncit și noi ca toată lumea la negru, în Spania, acum am venit acasă și cumpărăm, că avem bani.
- Din Spania ?
- Da, m-am lămurit, vă mulțumesc pentru timpul acordat.
Cei doi își împing coșul încărcat, iar reporterul își caută un alt interlocutor. Se apropie de o femeie care citește cu mare atenție etichetele.
- Bună ziua ! salută respectuos reporterul.
- A ! ... M-ați speriat !
- Mă scuzați !
- Ce dorești, dom’le ?
- Sunt reporter și aș vrea să vă întreb câteva lucuri.
- Vai, sunteți de la televiziune, de la reviste, da ?
- De unde vreți, dumneavoastră.
- Vai, ce bine, mă dă la televizor.
- Da, n-avem cameră de filmat, dar, vă dăm cumva și la televizor. Așa, ce vroiam să vă întreb.
- Spuneți !
- Văd că ați cumpărat ...
- Da, sigur, cumpăr !
- Deci, aveți bani.
- Bine-nțeles !
- Unde lucrați ?
- Ce face ?
- Unde lucrați ?
- Cine să lucreze, dom’le ?
- Dumneavoastră, dacă aveți bani să cumpărați, înseamnă că aveți salariu, lucrați undeva.
- Undeva am lucrat, da, da’ acu’ gata.
- Păi, și bani, de unde ?
- A, după ce s-a închis mai tot pe la noi, cum n-aveam din ce trăi, soțu’, a plecat și el cu ceilalți în Germania.
- Deci, soțul este la muncă în Germania ?
- Da, a găsit prin cineva de muncă la negru și a plecat în Germania.
- Și nu-i este greu printre străini ?
- Care străini, dom’le ?
- Păi, în Germania.
- Ai, dom’le, fii serios, păi, juma’ de cartier și mai bine, e acolo.
- Mai bine de jumătate din populația cartierului dumneavoastră e în Germania.
- Da, acolo în zona unde e soțu’ meu, că așa și-au găsit de lucru, s-au tras unu’ pe altu’.
- Deci, dumneavoastră aveți bani trimiși de soțul care lucrează în Germania.
- Sigur, altfel cum să trăim și noi.
- Vă mulțumesc !
- Deci, mă dă la televizor ?
- Sigur, de mai multe ori chiar, încearcă să scape reporterul.
- Foarte bine, o să mă uit și la reluări.
Reporterul se desparte grăbit de femeie pentru a nu fi obligat să îi mai dea explicații despre televiziune și se oprește lângă un tânăr plin de lanțuri de aur.
- Bună ziua ! salută reporterul.
- Hai, să trăiești, frăție ! răspunde tânărul vesel.
- Aș putea să vă pun câteva întrebări ?
- Îu, ești de la ăia cu paza ?
- Nu, nu, sunt reporter, fac un reportaj.
- A, așa ?!
- Da !
- Ia zi !
- Văd că ați cumpărat câte ceva, spune reporterul arătând spre coșul tânărului.
- Frăție, cumpăr, că am banu’ pe mine.
- Unde lucrați ?
- Îu, ți-am zis eu că ești de la pază sau de la poliție.
- Nu, sunt reporter, mă interesează cum mai trăiește lumea ...
- Da, trăiesc, da’ nu spun cu cine.
- Bine, nu asta mă interesa, eu vreau să știu ce slujbe și pe unde se mai lucrează.
- A, eu lucrez în Anglia.
- ÃŽn Anglia ?!
- Da, frăție, ce te miri așa.
- A, e foarte bine.
- Sigur că e bine, sar ăia cu banu’, grupa mare.
- Și acum ați venit acasă.
- Da, să mai văd și eu familia, părinții, prietenii, da’ plec înapoi.
- Vreți să vă întoarceți în Anglia ?
- Frăție, la ce bani dau, ăia, mă duc și înot.
- Foarte bine, drum bun !
- Mulțumesc !
Cei doi se despart cu strîngeri de mâini. Reporterul se oprește lângă un bărbat care consultă o listă lungă.
- Aveți o listă lungă de cumpărături ?
- Da, răspunde bărbatul, nevastă-mea a trecut tot aici, numai pe soacră-mea n-a pus-o.
- Deci, cumpărați ?
- Ha, ha ! Nu vezi, la greu.
- Aveți bani ?
- Altfel nu cumpăram ! ... Auzi, da’ ... dumneata cine ești, dom’le ?
- Sunt reporter și vreau să vă întreb despre cum lucrați, unde lucrați.
- Așa zi, dom’le, deci, reporter.
- Da !
- Și vreți să mă întrebați ce cumpăr și cât cumpăr ?
- Da !
- Păi, la ce listă mi-a dat nevastă-mea trebuie o căruță de bani.
- Asta e, deci, unde lucrați ?
- ÃŽn Italia !
- Și dumneavoastră ?
- Păi, și eu, dacă s-au dus în Italia și verii și unchii și nașu’ și ... și n-a mai rămas nimeni acasă, decât bătrânii și copii.
- Ați plecat și dumneavoastră ?
- Ce era să fac, să trag mâța de coadă, m-am dus și eu cu neamu’ la muncă-n Italia, pentru copilași.
- Și acum cumparați.
- Păi, cum v-am spus, copilașii, mai vin pe acasă, rar, dar vin, să mai văd copiii, le mai cumpăr câte ceva.
- Și acum cumpărați cu banii pe care i-ați câștigat în Italia ?
- Păi, alți bani de unde, și eu ca omu’, muncesc în Italia pentru copii.
- Bravo ! Să vă trăiască !
- Mulțumesc !
Bărbatul se adâncește în lectura listei de cumpărături, timp în care reporterul gândește cu voce tare.
- După ce s-au închis fabricile, întreprinderile, mulți s-au speriat că nu vor mai avea unde să lucreze, dar țara noastră oferă încă multe locuri de muncă în ... în străinătate.