In urmatoarea zi peisajul era intors invers.Totul se vedea cu susul in jos.Toti oamenii plecau cu bagajele spre un drum nou.
Numai doi copii ce ramasesera in urma plangeau.Tineau in mana o sacosica unde ar fi trebuit sa fie bagajelele lor.Langa ei era un catelus alb cu o pata inchisa in jurul ochiului.Fetita aceea era orfana la fel si baietelul.Mama lor murise intr-un accident ,iar tatal plecase inainte ca ei sa se nasca.Tot acest timp statusera cu o femeie rea.Atat de rea incat ii punea in fiecare zi sa cerseasca,iar in iernile reci daca nu aduceau nimic ii punea sa doarma in zapada.Numele fetitei de sapte ani era Maria ,iar baietelul numai cu un an mai mare il chema Will.
Se intelegeau foarte bine, insa in acea clipa nu vorbeau deoarece glasul le era inghitit de lacrimile ce le curgea pe fata.Baiatul incerca din rasputeri sa nu mai planga insa ploaia ochilor era ca o cascada ce nu putea fi oprita.
Tot satul era inundat in lacrimi de durere si in acelasi timp de speranta ca vor gasi un loc unde se vor adaposti peste noapte.
La rascruce toti oamenii o luau in directii diferite ,insa Will i-a zis Mariei ca daca vor merge cu ceilalti va fi mai rau.
Si uite asa au luat-o spre cararea singuratica din padure. Toata lumea spunea ca la vara va trebui sa se intoarca inapoi.Cel putin pentru o vreme,insa cei doi copii nu vroiau sa se intoarca in acel iad de chinuri pe care il oferea cu "dragoste" acea femeie.
Stiau ca drumul va fi foarte primejdios si ca nimic nu va fi usor.Si cel mai important nu trebuiau sa aiba incredere decat in ei.