DimineaÈ›a, lacul e un indicator meteo: uneori e ca apa de acuarelă în care-ai înmuiat periuÈ›a de prea multe ori - astăzi va fi trist, noros... va ploua, uneori lacul e o acuarelă încă udă pe hârtie, culorile lumii aeriene din jur curg în lac, dacă acuarela e sumbră È™i ziua va fi sumbră, dacă e luminoasă, È™i cu cât culorile sunt mai vii È™i mai puÈ›in amestecate, cu atât mai însorită va fi ziua. Uneori lacul e demonic în ceață creând spaÈ›ii vide din tablourile lui Dali. CeaÈ›a deschide porÈ›i fantomatice spre lumi invizibile. RaÈ›ele plutesc malefic între două lumi mistice. ÃŽn preajma acuarelei, în preajma Viduluiplin Dali e copacul lui Auguste Rodin, la 360 de grade: alerg È™i admir "Faunesse à genoux"(1884), alerg È™i Mme Abruzzeti se întoarce cu faÈ›a spre mine metamorfozând "Toilètte de Vénus"(1885); sau posibil sunt muzele lui Victor Hugo, cu torsul îndreptat, căci peste doi paÈ™i e sculptura încruntată a lui Hugo cu braÈ›ele în forță ridicate în nebunia muzelor; sau să fie "Grande main crispée avec figure implorante"(după 1890)? Interesant, dar liniile de construcÈ›ie ale copacilor se conformează aceloraÈ™i reguli de construcÈ›ie ale liniilor corpului uman: din prifil omul e o creanga, din față torsul e un trunchi expresiv... Anumite specii de copaci se confundă cu anumite atitudini umane. Există copaci ce deÈ›in plasticitatea, graÈ›ia unor figuri de balet. Copacul a obÈ›inut în mod natural, dar omul(balerina) prin muncă... Există copaci cu atitudine implorantă, strigătoare... Să fie oare victime ale foamei din '46 - '47 cu mâinile din pământ ridicate la cer?
Dumnezeu a creat paradisul, și fiindcă e păcat să-l admire singur, a creat omul, dar omul...



Mă duc să întreb lacul cum va fi timpul astăzi.