Mănânc. Și-mi place să le culeg, dar valoarea imperativă mă enervează.
Astă vară am mers acasă, la Bucovina. An aniversar:45 de ani de când cei 11 studenți am pus bazele „Fundației de sub Oadeci”,asociație care intenționa să-i adune pe toți fii satului, pe care prin măritiș subsemnatul am cam abandonat-o vreo trei decenii, iar acum m-am trezit că aș putea s-o reorganizez, convocându-i în primul rând pe membrii fondatori.
Pentru trei am aprins câte o lumânare la biserică, pentru doi la mormântul din sat, unde și-au făcut mutație de veci. Două colege-și creșteau nepoatele pe alte continente,credeam, pentru că nu mai știam nimic despre ele. Unii au invocat motive legate de sănătate, de probleme financiare, au spus că vor încerca să vină…
-La telefon, domnul Dinu, a strigat cumnata la mine.
-Banditule, aud vocea cunoscută, la fix zece ești pe Oadeci. Te fac o partidă de cules ciuperci!
Mi-am amintit că individul avea un noroc chior la ciuperci. Noi treceam la un metru de bureți, el îi culegea din urma noastră. L-am luat pe frate-meu ca să ne arate locurile unde sunt mai mulți. Și de data aceasta Dinu aproape că a umplut o găleată, fratele trecuse de jumătate, eu de abia acoperisem fundul vasului. La un popas fratele a cerut voie să-i vadă.
- Aoleu, dom’Dinu, ce făcuși omule? De câți ani n-ați mai cules bureți pe la noi?
- Vreo zece. De ce?
- Toate ciupercile colorate roșu și vânăt și-au amestecat sporii cu bureții sălbatici, multe sunt otrăvite. Numai de hribi suntem siguri. Uitați-vă la mine:am vreuna colorată?
N-avea. Dinu a răsturnat găleata, a ales hribii și a dat să-i strivească pe ceilalți.
- Nu. După ce se usucă-i ia vântul și-i contaminează pe ceilalți. Îi duc eu într-o groapă...
Dinu a găsit hulubițe albe și hribi și și-a umplut găleata. Tot el a dat și de o ciupercă foarte rară numită Regina-Crăiță cu două picioare. Se zicea că cine o găsește și-i mănâncă pălăria în anul respectiv se vindecă de boală, are noroc… Picioarele, în schimb aduceau ghinion, așa că Dinu le aruncă. Dinu râdea mânzește, cu dinții lui auriți, mari, de cal. Așa făcea și când era student. Atunci îl uram, acum l-am privit surâzând: eu nu credeam.
Fratele meu ne rugase să-l așteptăm nițel. Urca greu cu o plasă de ciuperci.
-Ce-ai acolo?
-Ciupercile „aruncate” de dom’Dinu. Mi-am zis că dacă tot are noroc, de ce să nu culeagă și pentru noi o găleată?
-Da, dar eu am găsit Regina Crăiței cu două picioare. Și i-am mâncat pălăria, na!
- Mai bine-i mâncai umflătura asta dintre picioare. Știai că asta-i numită „Bărbăție de regină” și are proprietăți nebănuite? Că dacă fierbi coaja picioarelor și o amesteci cu miere te vindeci de orice boală? Drept e că se bea după agheasmă, și numai de cei care merg la biserică. De când n-ați semnat condica la o slubă duminicală?
-Nu prea mai țin minte.
- Se pare că de data aceasta norocul i-a surâs lui frate-miu. Apropo, după ce halești ciuperci crude, e recomandat să dai pe gât o dușcă de țuică
- Mare pezevenghi ești Ioane! De unde știi ce am eu în gentuță?
- Numai un prost putea purta apă într-o sticluță, când se știe că avem izvoare peste tot.
Acasă Ion mi-a zis:
-Să știi că nu glumesc cu picioarele de Crăiță! Întreab-o pe baba Agripina,
-De ce n-o faci tu?
-Pentru că eu nu merg la biserică.
Mătușa Agripina era doftoroaia și vrăjitoarea satului. La ea se duceau fetele să le facă farmece, să fie dezlegate de deochi. La ea a mers mama să întrebe dacă voi reuși la liceu și i-a spus că da. Poate n-o întrebam, dar a trecut pe la noi să-l roage pe fratele meu să-i aducă niște lemne din pădure. Auzisem că-i tăia lemnele, că-i lucra ogorul, avea baba cea mai bună și curată țuică de prună…mi-a mai spus că Ion o ruga să-l învețe cum se descântă de deochi, cum să se vindece dacă se tăia cu fierul.
-S-a prostit?
-După mine e mai deștept ca voi toți.
-De aceea a făcut trei ani ca să treacă într-a doua și tot câte doi pe fiecare clasă?
- Pe atunci era legat. Noroc că mă-ta a venit mai târziu să-l descânt de făcătură. Să faci ceaiul, dar vezi să nu pui două lingurițe, că dai de belea.
Ion a venit acasă bine făcut. L-am certat și amenințat că plec. A doua zi de dimineață am mers să-mi iau rămas bun de la câteva rude. Cum dădeam mâna, aveam impresia că cineva-mi șoptea la ureche:
- Mîine dimineață la opt o să-și rupă un picior dacă…
- La 11 i se va fura o sută de lei de …
- Ar fi mai bine să plece de acasă. Îi vine cumnatul și s-ar putea lua la bătaie..
Am venit acasă și l-am luat de gât pe frate-miu:
- Ce mi-ai făcut?
-Þi-am turnat două linguri de licoare, ca să văd ce se întâmplă.
-Nici o problemă-i zic și-i dau să bea un pahar de țuică cu ce-a mai rămas din licoare. Am crezut că-și varsă și mațele. Mi-a telefonat cumnata, hohotind tot timpul:
-Mulțumesc bădie și Dumnezeu să-ți dea sănătate. Ionică al meu nu mai poate pune gura pe băutură! Matale cum te simți?
-Bine, cumnățică. Ghicesc ce i se va întâmpla mâine celui cu care stau de vorbă. Uneori și peste câteva clipe. Închide și fugi, nebunul de frate-meu o să te ia la bătaie.
-De ce dai în mine, omule? Nu știi că-s bolnavă? Dacă dai în mine, dai în norocul tăuu… Te spun lui frate-tu!
-Taci, cloanță, că din cauza lui nu mă mai pot bucura și eu de un pahar, fir-ar ale naibii bureți! …