astăzi e o zi
atât

mi s-au încleiat visele pe ochi de când dorm

mă ridic din pat târâind cerșaful
ca și cum ar fi crescut din mine
ne dezlipim unul de altul în hol

trebuie să ies din apartamentul ăsta cu miros de pereți
și bântuit de muștele care n-au mai găsit
o fereastră să iasă

afară nu mai sunt oameni
sunt doar portofele cu mâini și picioare
trec acum pe lânga câteva goale și zbârcite
intrând într-un second hand

eu nu mă simt un portofel
încă nu mă văd așa

în fața mea
pomii au început să-și împrumute frunze verzi unii de la alții
ca să poată respira

acasă le povestesc florilor din ghiveci
despre aerul de-afară
apoi
îmi regăsesc în hol cerșaful rece și boțit

în noaptea asta voi dormi dezvelită