El...el s-a ratacit cu amintirea ta in minte. Pluteste intr-o luntre sparta pe un rau navalnic. Nu o sa itzi mai zica niciodata ca te-a iubit, te iubeste sau ca o sa te iubesca in continuare. El....el este pierdut...este sec si gol...este vinovat de vinovatia ta.
Si-a dezradacinat maselele si dintzii si a scrie din ele te iubesc!...numai ca sa mai muste o bucata din dulcea amintire a carnii tale, pe care sa o inghita nemestecat si adanc...sa se autodistruga...
Aminteste-ti de el....roaga-te ca orbul ochilor lui va mai putea sa te zugraveasca, spera ca intr-o zi el te va inunda ca inainte, accepta blanda infipta in ratiunea ta-nderiva...NUmai asha vei redeveni faptura draga.....