Oamenilor le plac poveștile, punctul de plecare și cel de sosire, dar mai ales linia sinuoasă ce le unește și uneori îl schimbă pe al doilea.

Nu le place să știe sfârșitul; ar vrea destinația cât mai departe sau ocolită cu grație.

Și nu orice fel de poveste, ci doar acelea în care uneori li se pare că se văd umblând chiar ei.

Cu harta aceasta în față ar trebui să privesc adânc la microscop și să număr prin câți am bântuit și câți mă vor mai purta și mai ales dacă pot înmulți întâmplarea. Indefinit, în defavoarea deznodământului.

***

Aici e doar tristețe și poate o încercare de apropiere. Ar fi putut fi în schimb doar două rânduri cu tentă epigramistică, exilate pe spatele unui bilet de tren.

Ar fi sunat așa: "dacă nu se recunosc / pur și simplu spun că-i prost"

Și atunci ce s-ar mai fi ales de toată călătoria mea printre voi?

Undeva un om se pregătește să moară. Nu în stilul Veronicăi desigur, dar în exact același fel ca aproape toată gloata de tristeți ambulante printre care și voi vă numărați.

Și?

Nimic.
Curând voi ciopârți toate hărțile și povestea se va încheia în coadă de pește.

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.