A fost odata un print tanar care credea in toate lucrurile in afara de trei. Nu credea in printese, nu credea in insule,nu credea in Dumnezeu. Imparatul, tatal sau, ii spusese ca aceste lucruri nu exista. Si cum nu erau nici printese, nici insule si nici vreun semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui sau, tanarul print ii dadu crezare.
Dar intr-o zi, printul fugi din palat si ajunse in imparatia vecina. Aici, spre uimirea sa, vazu insule in largul coastelor si pe aceste insule niste fapturi stranii si tulburatoare carora nu indrazni sa le dea un nume. In timp ce cauta o barca pe mal, un barbat imbracat in haine de seara se apropie de el.
- Insulele de colo sunt adevarate? intreba tanarul print.
- Bineinteles ca sunt insule adevarate, raspunse barbatul in haine de seara.
- Si fapturile acelea stranii si tulburatoare?
- Sunt toate printese adevarate si autentice.
- Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu! striga printul.
- Eu sunt Dumnezeu, raspunse omul in haine de seara inclinandu-se usor.
Tanarul print se intoarse acasa cat putu mai repede.
- Iata-te inapoi deci, ii zise imparatul.
- Am vazut insule, am vazut printese, l-am vazut pe Dumnezeu, ii raspunse printul, cu repros in glas.
Imparatul ramase impasibil.
- Nu exista nici insule adevarate, nici printese adevarate si nici Dumnezeu adevarat nu exista.
- Dar am vazut cu ochii mei!
- Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu.
_ Dumnezeu era in haine de seara.
- Avea manecile hainei suflecate? Printul isi aduse aminte ca asa erau. Imparatul zambi.
- E un costum de magician. Ai fost pacalit.
Auzind acestea, printul pleca din nou in imparatia vecina si se duse pe acelasi mal unde ii iesi din nou in cale omul in haine de seara.
- Imparatul, tatal meu, mi-a spus cine esti, zise printul indignat. Data trecuta m-ai pacalit, dar nu se va mai intampla. Acum stiu ca insulele nu sunt reale si nici printesele nu sunt reale, pentru ca tu nu esti decat un magician.
Omul in tinuta de seara zambi.
- Nu eu te pacalesc, baiete. In imparatia tatalui tau exista multe insule si multe printese, dar tatal tau le tine sub vraja lui si nu le poti vedea.
Printul se intoarse acasa ganditor. Cand il vazu pe imparat, se uita drept in ochii lui.
- Tata, e adevarat ca nu esti imparat ci doar un magician?
Imparatul zambi si isi sufleca manecile.
- Da, fiule, sunt magician.
- Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu.
- Barbatul de pe mal era doar un alt magician.
- Trebuie sa cunosc adevarul adevarat, adevarul de dincolo de magie.
- Nu exista adevar dincolo de magie, raspunse imparatul.
Printul fu cuprins de tristete si zise:
- Am sa ma omor.
Prin farmecele sale, imparatul chema moartea sa vina. Moartea aparu in usa si ii facu semn printului sa vina cu ea. Printul se infiora. Isi aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale si de printesele ireale, ireale dar frumoase.
- Prea bine, zise. Voi putea indura totul.
- Vezi, fiule, zise imparatul, acum esti si tu un magician.