1.
Kolka a hotărât să facă o mare călătorie.
-Plec în Brazilia - l-a anunțat el pe Petka.
-Unde vine Brazilia asta? - a întrebat Petka.
-Brazilia se află în America de Sud - a răspuns Kolka. - Ea are o climă minunată, acolo trăiesc maimuțe și papagali, cresc palmieri, zboară colibri, mișună tot felul de fiare înfiorătoare și locuiesc triburi sălbatice.
-Indieni? - a întrebat Petka.
-Așa ceva - a răspuns Kolka.
-Și cum se poate ajunge acolo? - a întrebat Petka.
-Cu avionul sau cu vaporul - a răspuns Kolka.
-Și de unde faci tu rost de avion? - a întrebat Petka.
-Mă duc la aeroport, cer unul și o să mi-l dea - a răspuns Kolka.
-Cine o să-ți dea? - a întrebat Petka.
-Păi, la aeroport am multe cunoștințe - a răspuns Kolka.
-Ce cunoștințe ai? - a întrebat Petka.
-Diferite - a răspuns Kolka.
-N-ai tu acolo nici o cunoștință! - a spus Petka.
-Ba am! - a spus Kolka.
-Ba n-ai!
-Ba am!
-Ba n-ai!
-Ba am!
-Ba n-ai!
Kolka și Petka au hotărât ca a doua zi de dimineață să meargă la aeroport.

2.
A doua zi Kolka și Petka au plecat de-acasă dis-de-dimineață. Aeroportul era cam departe, dar cum se anunța o zi frumoasă și cum bani de tramvai tot n-aveau, au pornit-o pe jos.
-Neapărat o să mă duc în Brazilia - a spus Kolka.
-Ai să-mi trimiți o scrisoare? - a întrebat Petka.
-Am să-ți trimit, - a răspuns Kolka, - iar când mă întorc acasă îți aduc o maimuță.
-Da o pasăre îmi aduci? - a întrebat Petka.
-Îți aduc și o pasăre - a răspuns Kolka. - Din care vrei: colibri sau papagal?
-Care-i mai bună? - a întrebat Petka.
-Papagalul e mai bun, că știe și să vorbească - a spus Kolka.
-Da să cânte, știe? - a întrebat Petka.
-Știe și să cânte - a spus Kolka.
-După note? - a întrebat Petka.
-După note nu știe. Da dacă-i cânți tu ceva, cântă după tine - a spus Kolka.
-Dar chiar îmi aduci un papagal? - a întrebat Petka.
-Chiar-chiar! - a spus Kolka.
-Și dacă nu-mi aduci? - a întrebat Petka.
-Dacă ți-am spus că-ți aduc, îți aduc - a spus Kolka.
-Precis că n-ai să-mi aduci! - a spus Petka.
-Ba îți aduc! - a spus Kolka.
-Ba nu! - a spus Petka.
-Ba da! - a spus Kolka.
-Ba nu!
-Ba da!
-Ba nu!
-Ba da!
-Ba nu!
Dar chiar atunci au ajuns la aeroport.

3.
Tare interesant mai era la aeroport. Avioanele porneau unul după celălalt, o bucată alergau pe pământ, apoi - un-doi-trei - se și ridicau în aer, la început mai puțin, apoi mai mult, apoi și mai mult, apoi mai descriau câteva cercuri și dispăreau. Pe pământ mai erau încă opt avioane, dar și acestea erau gata de zbor. Kolka a ochit un aparat, a arătat spre el și i-a spus lui Petka:
-Cu ăla o să zbor în Brazilia, vezi?
Petka și-a ridicat șapca și s-a scărpinat la ceafă. Apoi și-a pus șapca la loc și a întrebat:
-Chiar crezi că o să-ți dea ție avionul ăsta?
-Păi sigur că o să mi-l dea, - a spus Kolka - pe pilot îl cunosc bine.
-Îl cunoști? și cum îl cheamă?
-Îl cheamă foarte simplu. Pavel Ivanovici - a spus Kolka.
-Pavel Ivanovici? - a întrebat Petka.
-Așa - a spus kolka.
-Și o să i-l ceri? - a întrebat Petka.
-Cum să nu. Haide, vino și tu acolo, să auzi - a spus Kolka.
-Și dacă nu-ți dă avionul? - a întrebat Petka.
-Cum să nu mi-l dea. Dacă o să i-l cer, o să mi-l dea - a spus Kolka.
-Și dacă nu i-l ceri? - a întrebat Petka.
-Ba am să i-l cer - a spus Kolka.
-Ba o să-ți fie frică - a spus Petka.
-Ba n-o să-mi fie frică - a spus Kolka.
-Ba da! - a spus Petka.
-Ba nu! - a spus Kolka.
-Ba da! - a spus Petka.
-Ba nu! - a spus Kolka.
-Ba da!
-Ba nu!
Kolka și Petka au dat fuga la pilot.

4.
Pilotul ședea lângă avion și spăla niște șuruburi într-o cutie pătrată în care turnase benzină. Era îmbrăcat din cap până-n picioare în piele, iar lângă el, pe pământ, zăceau mănușile și cascheta tot din piele.
Kolka și Petka s-au apropiat.
Pilotul a scos șuruburile din benzină, le-a așezat pe scările avionului, apoi a scufundat în benzină alte șuruburi și s-a apucat să le curețe.
Kolka s-a uitat ce s-a uitat la el și apoi l-a salutat:
-Bună ziua, Pavel Ivanovici!
Pilotul l-a luat la ochi mai întâi pe Kolka, apoi pe Petka și și-a văzut mai departe de treabă.. Kolka s-a mai foit o vreme în jurul lui, apoi a salutat din nou:
-Bună ziua, Pavel Ivanovici!
Acum pilotul s-a uitat mai întâi la Petka, apoi la Kolka și în cele din urmă a zis:
-Pe mine nu mă cheamă Pavel Ivanovici, ci Pavel Pavlovici; de Pavel Ivanovici nici măcar n-am auzit.
Petka a început să râdă pe înfundate, Kolka l-a înghiontit cu umărul, Petka a făcut o mutră serioasă și după asta Kolka i-a spus pilotului:
-Pavel Pavlovici, eu și cu Petka ne-am hotărât să facem un zbor până în Brazilia. N-ați vrea dumneavoastră să ne dați împrumut un avion?
Pilotul a început să hohotească:
-Ha-ha-ha-ha! Ce spuneți, vă pregătiți să mergeți în Brazilia? Serios?
-Da - a răspuns Kolka.
-Vine și nenea cu noi? - a întrebat Petka.
-Păi voi chiar credeți că o să vă dau vouă avionul? - a exclamat pilotul. - Nu, așa ceva nu se poate! Dar dacă aveți destui bani, aș putea, cu bunăvoință, să vă duc eu în Brazilia. Cât plătiți să vă duc?
Kolka și-a întors pe dos toate buzunarele, dar n-a găsit în ele nici o para chioară.
-Bani n-avem - a recunoscut el în fața pilotului. - Dar gratis nu ne duceți?
-Nu, gratis nu - a răspuns pilotul și s-a întors spre avion, meșterind ceva la el.
Deodată Kolka a început să se agite și a spus:
-Constantin Constantinovici! Nu vreți briceagul meu? E un briceag foarte bun, are trei lame! E drept că două dintre ele s-au rupt, dar cea de-a treia a rămas întreagă și e chiar foarte ascuțită. Odată am aruncat cu el în ușă și a trecut până dincolo.
-Asta când s-a întâmplat? - a întrebat Petka.
-Tu ce te bagi! - s-a supărat Kolka. - Iarna trecută!
-Și care ușă ai străpuns-o? - a întrebat Petka.
-Ușa de la cămară.
-Numai că pe ușa aia nu se vede nici o urmă - a spus Petka.
-Înseamnă că au pus o ușă nouă - a spus Kolka.
-Da de unde! Aia e tot ușa veche - a spus Petka.
-Nu, e ușa nouă - a spus Kolka.
-Mai bine dă-mi înapoi briceagul - a spus Petka - ăsta e briceagul meu. Þi l-am dat numai împrumut, ca să tai cu el frânghia de rufe, când o să pună rufele la uscat. Iar tu nu mi l-ai mai dat înapoi.
-De ce să ți-l fi dat? Ãsta-i briceagul meu - a spus Kolka.
-Ba nu, e-al meu! - a spus Petka.
-Ba-i al meu! - a spus Kolka.
-Ba-i al meu!
-Ba-i al meu!
-Bine, bine, ajunge! - a spus pilotul. - Urcați sus, treacă de la mine, o să zburăm până-n Brazilia.

5.
Kolka și Petka și-au luat zborul spre Brazilia. A fost o călătorie nemaipomenit de interesantă. Pilotul ședea pe scaunul din față, nu i se mai vedea decât cascheta. Totul ar fi fost foarte frumos, numai că motorul huruia așa de tare că abia se puteau înțelege între ei. Iar dacă te uitai pe fereastră în jos - tii! - cât de departe era pământul. Iar pe pământ totul era mititel-mititel și cumva aplecat într-o parte.
-Peet-ka! - striga Kolka. - Ia te uită ce oraș înclinat!
-Ci-ine s-a-nnecat? - a întrebat Petka, strigând și el.
-Oraaa-șul! - striga Kolka.
-Nu te-auuud! - striga Petka.
-Ceee spuuui? - striga Kolka.
-Uite, Brazilia e jos! - a strigat Petka.
-De ce n-are rost? - a strigat Kolka.
-Mi-a zburat șaapca! - a strigat Petka.
-Cââât? - a strigat Kolka.
-Ieeeri! - astrigat Petka.
-Sud-America! - a strigat Kolka.
-Ce-i sfeeeric? - a strigat Petka.
-Ceee spuuui? - a strigat Kolka.

6.
Avionul a atins pământul, s-a hurducat puțin, apoi s-a oprit.
-Am ajuns - a spus pilotul.
Kolka și Petka s-au uitat în jur.
-Petka! - a strigat Kolka. - Uită-te, așa arată Brazilia.
-Ce, asta-i Brazilia? - a întrebat Petka.
-Păi ce, nu vezi, măi prostule?
-Ce oameni sunt ăia care aleargă acolo? - a întrebat Petka.
-Unde? Aha, văd - a spus Kolka. - Păi, băștinași, oameni sălbatici. Vezi, au capetele albe. Își împodobesc părul cu pene și fire de paie.
-De ce? - a întrebat Petka.
-Păi, numai așa - a spus Kolka.
-Nu, uită-te numai, pe cap au păr - a spus Petka.
-Þi-am spus că alea-s pene!
-Nu, ăla-i păr - a spus Petka.
-Nu, alea-a pene! - a spus Kolka.
-Ba-i păr!
-Ba-s pene!
-Ba-i păr!
-Ei, ia săriți afară din avion! - a spus pilotul. Eu mai am de zburat.

7.
Kolka și Petka au coborât din avion și au pornit către băștinași. Băștinașii erau niște omuleți de statură mică, blonzi-spălăciți și mânjiți pe față. Când au dat cu ochii de Kolka și de Petka, au rămas ca trăzniți. Kolka a făcut un pas în față, a ridicat mâna dreaptă și a strigat spre ei:
-O-ah! - Asta a spus-o pe indiană.
Băștinașii au rămas cu gura căscată, dar n-au scos nici un sunet.
-Habacuc! - a continuat Kolka în limba indiană.
-Ce le-ai spus? - a întrebat Petka.
-Discut cu ei în limba indiană - a răspuns Kolka.
-Și de unde știi tu indiana? - a întrebat Petka.
-Am o carte, de-acolo am învățat - a spus Kolka.
-Nu mai spune! Ești un trombonist! - a spus Petka.
-Dă-mi pace! - a spus Kolka. - Inam kos! - s-a întors el către băștinași.
Băștinașii au izbucnit deodată în râs.
-Kerek eri iale - i-au răspuns ei.
-Ara toki - a spus Kolka.
-Lita? - au întrebat băștinașii.
-Să-i lăsăm, să mergem mai departe - a spus Petka.
-Pildegrau! - a strigat Kolka.
-Perkilia! - au zbierat băștinașii.
-Kilmeguinki! - a strigat Kolka.
-Perkilia, perkilia! - i-au rânjit băștinașii în față.
-S-o întindem! - a strigat Petka. - Ãștia vor bătaie.
Dar era deja prea târziu. Băștinașii se năpustiseră asupra lui Kolka și au început să-l dărăcească.
-Ajutor! - a strigat Kolka.
-Perkilia! - strigau băștinașii.
-Mu-u-uuu! - s-a auzit mugetul unei vaci.

8.
Băștinașii, după ce l-au scărmănat bine pe Kolka, au cules un pumn de praf, l-au risipit în aer și au șters-o. Kolka a rămas cu buzele umflate.
-Pe-pe-pe-Petka - a îngăimat el cu vocea tremurată - i-am aranjat bine pe băștinași, ce zici? Le-am spa-spa-spart râ-râ-rândurile!
-Nu te-au bătut ei pe tine? - a întrebat Petka.
-Da de unde! - a spus Kolka - Eu i-am scărmănat pe ei! Uite la ei cum i-am făcut să alerge!
-Mu-u-uuu! - s-a auzit deodată lângă urechea lui Kolka.
-Auuu! - a strigat Kolka și a luat-o la fugă.
-Kolka! Kolka! - striga după el Petka.
Dar Kolka gonea, nici nu se uita înapoi.

Au alergat - au fugit
au gonit - au zburat
au străbătut - au cutreierat,

până când Kolka s-a oprit în cele din urmă la marginea pădurii.
-Phiii! - a răsuflat el mai ușurat.
Petka abia își mai trăgea sufletul, așa că n-a fost în stare să spună nici atât.
-Măi, ăștia-s bizoni! - a spus Kolka după ce a reușit să respire mai în voie.
-Ce? - a întrebat Patka.
-N-ai văzut bizonii? - l-a întrebat Kolka.
-Unde? - a întrebat Petka.
-Unde, unde! Acolo! Au vrut să ne facă praf - a spus Kolka.
-Păi aia n-a fost o vacă? - a întrebat Petka.
-Asta-i bună, cum să fie vacă? - În Brazilia nici nu sunt vaci! - a spus Kolka.
-Te pomenești că bizonii umblă cu clopot la gât? - a întrebat Petka.
-Sigur că da - a spus Kolka.
-Și de unde iau clopotele? - a întrebat Petka.
-De la indieni. Indienii îi prind pe bizoni, le leagă câte un clopot la gât și apoi le dau drumul.
-Dar de ce? - a întrebat Petka.
-Numai așa - a spus Kolka.
-Nici nu-i adevărat, bizonii nu umblă cu clopot, aia a fost o vacă - a spus Petka.
-Bizon a fost! - a spus Kolka.
-A fost o vacă! - a spus Petka.
-Bizon!
-Vacă!
-Bizon!
-Dar papagalii unde sunt? - a întrebat Petka.

9.
Pentru o clipă Kolka a rămas ca trăznit.
-Care papagali? - a întrebat.
-Așa mi-ai promis, că dacă ajungem în Brazilia, îmi prinzi un papagal. Dacă asta-i Brazilia, atunci trebuie să fie și papagali pe-aici - a spus Petka.
-Papagali nu văd, dar acolo sunt colibri - a spus Kolka.
-În bradul ăla? - a întrebat Petka.
-Ãla nu-i brad, ăla-i palmier - a spus jignit Kolka.
-În fotografii arată altfel palmierii - a spus Petka.
-În fotografii arată altfel, dar în Brazilia așa arată - a izbucnit Kolka. - Mai bine te-ai uita la colibri.
-Seamănă cu vrăbiile de la noi - a spus Petka.
-Seamănă, - a spus Kolka - numai că-s mai mici.
-Mai degrabă aș zice că-s mai mari! - a spus Petka.
-Nu, sunt mai mici! - a spus Kolka.
-Nu, sunt mai mari! - a spus Petka.
-Nu, sunt mai mici! - a spus Kolka.
-Mai mari!
-Mai mici!
-Mai mari!
-Mai mici!
Deodată, undeva în spatele lui Kolka și Petka, au început să se audă niște mârâituri și trosnete puternice.

10.
Kolka și Petka s-au întors într-acolo.
Un fel de dihanie se rostogolea drept spre ei.
-Asta ce-o mai fi? - s-a speriat Kolka.
-Automobil - a spus Petka.
-Asta nu se poate! - a spus Kolka. - Cum să ajungă un automobil în Brazilia?
-Nu știu, - a spus Petka - da ăsta-i automobil.
-Asta nu se poate! - a spus Kolka.
-Îți spun că-i un automobil! - i-a răspuns Petka.
-Nu se poate! - a spus Kolka.
-Ba se poate!
-Nicidecum nu se poate!
-Bine, acum deja se vede; nu-i automobil? - a întrebat Petka.
-Văd, însă asta-i ceva foarte ciudat - a spus Kolka.
Între timp, automobilul a ajuns lângă ei.
-Hei, copii! - a strigat cineva dinăuntru. - Încotro este drumul spre Leningrad, la dreapta sau la stânga?
-Spre care Leningrad? - a întrebat Kolka.
-Cum care? Spre oraș! Încotro s-o luăm? - a întrebat șoferul.
-Nu știm - a spus Petka și deodată a început să se smiorcăie. - Nene! - scâncea el. - Du-ne și pe noi înapoi în oraș!
-Da ce, voi de-acolo sunteți? - a întrebat șoferul.
-Da, - s-a smiorcăit Petka, - Locuim pe strada Lichenilor!
-Și aici cum ați nimerit? - s-a mirat șoferul.
-Kolka mi-a promis - a mormăit Petka - că mă duce în Brazilia. Și m-a adus aici.
-Brujilovo... Brujilovo... Da știu că asta-i cam depărtișor. Trebuie să fie pe undeva în ținutul Cernigov - a spus șoferul.
-Pe lângă Chile... Republica Chile... Chile... Ceva mai la sud, acolo-i Argentina. Chile are ieșire la Oceanul Pacific - a spus Kolka.
-Nenea... - se smiorcăia în continuare Petka. - Du-ne și pe noi acasă!
-Bine, bine - a spus șoferul. - Urcați numai, și-așa mașina mi-e goală. Însă Brujilovo, cum spun, nu este încoace, aia-i pe undeva prin Cernigov.
Kolka și Petka s-au urcat deci în automobil și au pornit spre casă.

11.
La început au tăcut. Apoi Kolka s-a uitat la Petka.
-Petka - a întrebat el - ai văzut condorul?
-Nu - a spus Petka. - Ce-i aia?
-O pasăre - a spus Kolka.
-Mare? - a întrebat Petka.
-Tare mare - a spus Kolka.
-Mai mare decât o cioară? - a întrebat Petka.
-Auzi la el! Asta-i cea mai mare pasăre de pe pământ - a spus Kolka.
N-am văzut-o - a spus Petka.
-Eu am văzut-o. Stătea sus într-un palmier - a spus Kolka.
-Ce palmier? - a întrebat Petka.
-Păi unul cum era și ăla pe care au stat colibrii - a spus Kolka.
-Ãla nu a fost palmier, ci brad.
-Ba palmier a fost! - a spus Kolka.
-Brad a fost! - a spus Petka. - Palmierii cresc numai în Brazilia, prin părțile astea nu.
-Păi chiar în Brazilia am și fost! - a spus Kolka.
-Nu, nu acolo! - a spus Petka.
-Ba acolo! - a strigat Kolka.
-Nu acolo! - a strigat Petka.
-Ba acolo, ba acolo, ba acolo! - a țipat Kolka.
-Uitați-vă acolo, se vede Leningradul deja - a spus șoferul, arătând către acoperișurile înalte și severe.