Lică Năsturel , dirijorul oficial al orchestrei legumelor era un om modest și sincer. Nu se enerva decit la beție, cînd depașea cantitatea de vin. Atunci avea chef să spargă pahare, să manînce dintr-o farfurie zburatoare un ou moale fiert doar 2 minute si 47 de secunde și sa facă dragoste în aer liber, chiar și iarna, într-un tufiș comod, cu ramuri bogate. In rest, era un om ca oricare altul. Talentul său muzical îl moștenise de la bunicul său, care pe vremuri fusese dirijorul unei capele nemțesti pe undeva prin Sibiu(Herrmannstadt). Era un domn bine la cei 60 de ani abia împliniți,după care chiar doamne sub treizeci de ani,întorceau încă gîtul, uneori chiar și capul. Orchestra legumelor pregătea concertul tradițional de "Silvester" , iar Lică avea deosebita onoare de a-l dirija, la andrele de croșetat în măsura de două pătrimi.
De obicei, aveau acele nemernice repertorii muzicale multe semne rele. Chiar măsurile se scimbau mai repede decît legile, insă, el rămînea mereu credincios, măsurii de două pătrimi. De ce? Pentru că nu cerea prea mult efort fizic, era curată și elegantă, avea un simț textil abstract prin jonglrea la minunatele andrele, care scoteau muzica, parcă dintr-o pălărie magică. Păi dirijatul profesional să fie la ei acolo, adică la înaintași, că nici Ricardo Mutti nu dirijează altfel. Baghetele alea vechi sînt mai grele. Semnele muzicale și ritmica, se pot discuta,ce naiba.
Dacă scrie cinci optimi, faci din ea o mișcare în sus și în jos cu andreaua, că publicul fin oricum nu se prinde la tricuri profesioniste artistice, el asculta doar muzica și plătește biletul la filarmonică. De cînd a murit Celibidache ăla, nimenea nu se mai incumetă să respecte masurile și să folosească baghete muzicale autentice. Mulțumit și treaz, Lică Năsturel se urcă in taxiul care trebuia să-l ducă
la filarmonica vieneza, ca sa dirijeze concertul de anul nou.
Era o vreme cam apatică, dar care nu-i dezrădăcină optimismul. In mașină, se puse să-și termine și ciorapul, că dacă scotea andreaua, nu mai știa cîte semne pe față și cîte semne pe dos să facă, iar dacă nu scotea andrelele, nu putea dirija, că nu avea instrumentele necesare grelei mînuiri artistice, iar el cu andrelele altora nu dirija din principiu. La multi ani! Poate ca concertul de anul nou va fi ttransmis stereo cu aceleași piese înregistrate acum 10 ani, atunci ar putea să reducă chiar masura de doua pătrimi,dirijînd doar odată în sus cu o mînă și odată în jos cucealaltă, de aceea, Angelică, strănută cu patos! Da, asta era cheia! In cîteva minute, ciorapul fu gata , andrelele pregătite cu grijă. Era frumos să fii star, chiar dacă nu cunoșteai decît două masuri: una muzicala și una de bar general (el singur prepara vinurile pe care le bea după concerte).