Neincercand sa ma abat de la regula imi iau sacoul pe mine si in minte am o singura fixatie: capatul strazii ma cheama molcom.Felinarul iar m-a tradat; saracul s-a aprins mai tarziu, noroc cu mine, ii mai tin companie seara de seara ,trec pe langa el dar sa va zic sincer nu mi-am permis niciodata sa-l salut, ar prefera sa par genul de om nesimtit decat sa sper ca imi va raspunde vreodata.Imi continui drumul, pasii imi sunt grei, picaturile de ceara nici acum nu le-am curatat, au ramas de acum 3 luni de la inmormantarea vecinului meu de scara.Nici acum nu pot sa-mi dau seama cum a putut sa moara, avea 84 de ani, nu concep o viata de om fara bautura, dar uite ca abstinenta in cazul lui i-a prelungit viata intr-un mod obscur.Calc si pe ultima treapta a scarilor ce imi indreapta pasii spre capatul strazii, alunec usor dar ma sprijin de felinar.Nu e acelasi felinar, si totusi ma intreb, oare am fost asa de norocos pentru ca un alt felinar imi este oarecum prieten?O alta intrebare fara raspuns, un alt motiv pentru care nu fac altceva decat sa-mi vad de drum.Ma simt transparent, ma simt gol, ce se intampla cu mine!Doamne Dumnezeule, ce caut eu intins pe jos acolo?Sa inteleg ca nu am ajuns la capatul strazii?Doamne, iti cer un singur lucru, lasa-ma sa bantui aceasta lume, lasa-ma sa traiesc vesnic, lasa-ma fara nici o grija, pentru ca simt ca acolo jos nu mai fac fata, oare e asa greu sa ai un tel in viata?