Cand eram mic priveam stelele, apoi inchideam ochii si-mi inchipuiam ca pasesc alaturi de prietenii "Fetitei de pe Terra", ca ma joc cu un fular impletit de "paingul tesator troglodit" si privesc cum niste mormoloci enormi de patru-cinci metri se metamorfozeaza in tot atatea broscute mititele. Si cum visam sa zbor printre stele... si cum o sa vizitez fiecare particica din univers si o sa-i dau cate un nume: "sosonul de abur", "caciulita de margean"... Apoi am mai crescut... si stelutele miscatoare au capatat denumirea de sateliti, stelele cazatoare in loc sa indeplineasca dorinte au devenit meteoriti, pamantul a devenit o planeta... si am mai vazut ca Mos Craciun e tatal meu cu un cojoc intors pe dos si cu o barba de lana. Acum stiu multe despre biti si cuvinte, stiu multe despre abstractiuni si definitii si vad cum lumea mea e tot mai mica, mai pierduta, si vad cum visele se indeparteaza, cum viata curge, cum dragostea se pierde in sex, cum tot ceea ce era fermecat si altfel dispare...
Ma privesc in oglinda.
Copiii mei vor privi stelele cazatoare dorindu-si cu infrigurare sa li se indeplineasca dorinta si se vor emotiona in fata Mosului... si vor sti sa roseasca atunci cand nu o vor vrea. Si o sa am grija sa afle devreme ca e asa si tarziu ca nu e asa. Si vor sti cum sa planteze un pom si cum sa scoata un melc din cochilie cantandu-i. Si vor sti sa rada. Si poate ca vor afla ce e atomul dar sigur vor privi uimiti cum zboara o libelula si vor tusi cu lacrimi, inecati cu puf de papadie.
Nu am ajuns inca asa departe si trebuie sa-mi inchid ochii... si mi se increteste un zambet pe fata...

Morisca de ceata, simt ca ma ridic,
plutesc, lasandu-ma jos departe, pe mine insumi;
vad casa, vad lumina becului de afara,
parca-as iesi dintr-un beci intunecat;
in jurul meu se aude muzica, e lumina,
o ceata usoara invaluie pamantul, ce frumos e de aici:
o minge vrajita suspendata,
ba doua, uite una mai mica langa ea...
Oare incotro ma indrept,
stelele, puncte colorate pe fond negru
se apropie, Doamne, ce se intampla cu mine?
in jurul meu picura galaxii si faruri din stele neutronice;
oare visez sau e aievea...
... Dar astea... Cine sunteti?... Cum?!...
... dar eu nu stiu sa fac lucrul asta!...
a... da... inteleg! Da... da, nici nu-i chiar asa de greu!
... De fapt asta era menirea mea!
Ce m-am mai putut risipi!