DEodata te-am vazut (hmm...)
Sau tu m-ai vazut primul (hmmm...)
Sau ne-am lovit cap in cap,
inima de inima (asta era!)
Si ca sa fie mai palpitant
intre noi s-au gonflat cateva distante:
-Si amintirile imi calcau creierul in picioare
-Si ma zbateam
-Si ma lungeam
-Dar n-ajungeam
Si-aunci tipam
-incet de tot-
S-auda doar Universul
din mine, binenteles, si un sfert
din ex-sufletul tau.

Si mi se zbarcea zbarcitura
Si ma gandeam ca trebuie sa fie
un lucru important (zbarcitura)
Dar nu reuseam s-o localizez exact
cu creierul meu plin de zambetele lui.
Si plansetele mele cu zambetele lui
SE intalneau la jumatatea drumului
Si ricosau fals,
Si bumerangand
faceau schimb de expeditor
Dezorientate ca si noi
si de 2 ori (X) mai inutile.

Imi pierdeam capul --in amintirea
tuturor pierderilor anterioare.
Asta imi aducea aminte de batranete.
De batraneatea care a urmat
scartaitului grabit de roti.
Dar numai capul mi-l pierdeam (ha!)
pentru ca inima mi-am trimis-o la azilul
de inimi batrane sau batranite sau batranoase
[in absenta capului nu gasesc exact cuvantul ]

Si pana la urma nu reuseam sa ajung la tine
pentru ca sincera sa fiu imi placea
cum imi flutura parul
[asa cum fugeam eu in reluare]
si iubeam gustul de perpetua nejungere
-sub registru dramatic-
Si in definitiv:
Ce-am mai fi avut noi sa ne spunem?