îți mângâiam a șaptea-ngenunchere ca o mamă născută din tine toamnă cu sâni asimetrici precum vârstele tale nesupte mortifiant destin al culorii apogiatură a nopții în care explozia de stele va umple cupe de șampanie să nu plângeți toamna , nimeni să nu plângă mai mult decât ploaia în care tocmai a intrat o femeie de argint murind în timp ce-și săruta viața pe gură


(intr-o zi îți desenez o mare pianina cum spui că-ți place să atingi clape degete neîntoarse din drum dacă mai întâlnești o pasăre sub ape închide-i ochii și las-o să zboare în vis)



***

iti mangaiam a saptea-ngenunchere
ca o mama nascuta din tine toamna
cu sani asimetrici precum varstele tale nesupte
mortifiant destin al culorii
apogiatura a noptii in care
explozia de stele va umple cupe de sampanie
sa nu plangeti toamna nimeni sa nu planga
mai mult decat ploaia in care tocmai a intrat
o femeie de argint murind in timp ce-si saruta
viata pe gura


(intr-o zi o sa-ti desenez o mare pianina
cum spui ca iti place sa atingi clape
degete neintoarse din drum
daca mai intalnesti o pasare pe sub ape
inchide-i ochii si las-o sa zboare
in vis)