mai toate cu ața-ntre buci și țâțele goale.
slipul tău sutienul păreau anacronice accesorii.
părul castaniu nevopsit cu rare fire de alb
strâns într-un coc neglijent și poate alura
aceea de singură-n lume au fost la un loc un
magnet captându-mi atenția înspre tine.
podul tălpilor nedeformat lăsa pe nisipul ud
urme de prima femeie a lumii.
nici prea înaltă nici scundă proporțională
în forme ai intrat în mare fără s-o-ncerci.
pas cu pas val cu val te înghițea marea.
până la umeri... un gând idiot mi-a spus că asist
nesimțit la un act suicidar și-am sărit.
mai erau câțiva metrii ai ridicat brațele
și te-ai lăsat plută. ce bine! picioarele băteau
apa. veneai înspre mine. printr-o rostogolire în
acufund m-am întors rușinat că puteai să-mi citești
gândul. întins în șezlong gâfâind îți priveam
zbenguiala în mare. la fel de calmă ai venit pe
nisip te-ai întins pe cerșaf punându-ți cartea
deschisă pe ochi. "urme și șoapte"
...............................................

o noapte de șoapte și urme pe suflet
și sufletul meu nu-i nisip să-l măture valul.
de la recepție mi s-a spus c-ai plecat.
țin cartea în mână. nici nu te-am întrebat
de tu ești autoarea...
ce pustie e marea...