Amurgul
sub care mă odihnesc
rostește cuvinte

Cineva cântă
atât de frumos, dar visul
ca o cortină se lasă peste ochii mei
O rază se furișează
pe sub pleoapă
și asist la ultimul spasm
al luminii

...și iată-mă alunecând adânc
în liniștea lucrurilor.