Cu toții avem visele noastre,
Vise ce nu pot fi redate în cuvinte,
Vise în care ne îndepărtăm de teamă,
Și, pentru prima oară parcă,
Atingem cu adevărat bucuria.
La fiecare răsărit de soare
Lumea ia o nouă înfățișare,
E calmă, cu un zâmbet fals pe buze,
Sau tristă, cu o mare de lacrimi
Și suspine aduse de vânt.
Și vezi adesea pe cer, păsările mii,
Plutind libere în aer,
Și pe loc ai vrea
Să-ți creasca aripi de înger,
Să te ridici ușor,
O pană doar să lași în urma ta
Și să spui lor fericit:
AM FOST ȘI EU ACOLO!