agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2932 .



Epifania
prose [ ]
テ始 amintirea pトビintelui Ilarion de la Cernica

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [YLAN ]

2008-03-22  | [This text should be read in romana]    | 



Curmトフura era un sat テョndesat テョntre douト culmi de munte, ca o prトパastie nevトホutト, テョntinzテ「ndu-se la picioarele lor テョmpトヅurite, ce strトニuiau timpul peste destinele oamenilor, care se nトピcuserト ネ冓 plecaserト テョn nefiinネ崙 sub uitarea neテ「ndurトフoare. Oamenii satului erau munteni simpli, tトツuネ嬖, ca ネ冓 pトヅurea, sトビaci cu avuネ嬖a ce se trece, dar atテ「t de bogaネ嬖 sufleteネ冲e, prin modul de viaネ崙 patriarhal, moネ冲enit parcト de cテ「nd lumea. Aici se va petrece ceea ce oamenii cu credinネ崙 numesc o epifanie, revelarea unei lumi magice trecトフorului ネ冓 humei, care este natura umanト.
Se spune cト テョntotdeauna Dumnezeu se descoperト spiritului simplu, inocent, netulburat de patimi...
Oamenii sunt aネ兮 cum i-a lトピat Creatorul テョn ziua テョn care a stabilit ordinea ecumenicト, oferindu-le liberul arbitru, de aceea fiecare, luat テョn parte, este o micト lume cu patimile, secretele, speranネ嫺le, neテ「mplinirile, tragediile ネ冓 bucuriile lui. テ始 fond, fiecare trトナm aici pe pトノテ「nt, cu fiecare clipト scursト a vieネ孛irii noastre, Judecata de Apoi. Aネ兮 cum s-a テョntテ「mplat ネ冓 cu Mitru din Curmトフura...
Mitru trudea din greu pentru a-ネ冓 putea テョntreネ嬖ne familia, numeroasト ca a oricトビui ネ崙ビan. Nevastト-sa, Constandina, era o femeie robace, care de dimineaネ崙 pテ「nト テョn viul nopネ嬖i se テョngrijea de gospodトビia trainicト, deネ冓 acoperitト de multe lipsuri. Singurul sprijin al lui Mitru, ネtefan, bトナatul cel mare, fusese lovit de soartト ネ冓 la amintirea acelei clipe capul familiei se judeca aspru, ca un om care purta toatト povara acelei テョntテ「mplトビi...
テ四 luase pe bトナat cu el la pトヅure, ceilalネ嬖 doi copii, Anuネ嫗 ネ冓 Petruネ, fiind prea mici ca sト-i poatト da o mテ「nト de ajutor. Fuseserト la tトナat de lemne pentru iarna care se apropia, ネ冓, dupト ce trudiserト テョntreaga zi, テョncトビcaserト cトビuネ嫗 cu vテ「rf. Mitru trトトea dintr-o mahorcト cu nトヅuf, ar fi luat un gテ「t de ceva tトビie, dar potecile pトヅurii erau テョnネ册lトフoare, mai ales dupト ploaia din ajun, iar la rトピtimpuri carul tras din greu de un cal costeliv se pleca ameninネ崙フor, fiind nevoie de toatト ネ冲iinネ嫗 omului ce ネ嬖nea hamurile sト o redreseze pe ネ冤eaurile adテ「nci, pline ochi pe alocuri cu o pastト cトビトノizie, amestec de nori, ploaie ネ冓 frunze palide ale toamnei arトノii. ネtefan, care nu avea pe atunci mai mult de zece ani, moネ崙ナa pe grトノada de buネ冲eni, テョn vテ「rful carului. テ司 plトツea bトナatului sト atingト cu obrazul lemnul aspru, de munte, stejarul de esenネ崙 tare, care, deネ冓 doborテ「t din rosturile lui fireネ冲i, smuls din pトノテ「ntul care-i dトヅuse puterea sト priveascト prin pleoapele de crengi pテ「nト spre テョnトネネ嬖mea cerului, purta テョncト mirosul crud al pトヅurii trainice, acea mireasmト vie, pトフrunzトフoare, care te テョnネ嫺apト テョn nトビi, aroma lui fiind absorbitト prin toネ嬖 porii de copilul ameネ嬖t parcト de puterea ce i-o transfera scoarネ嫗 fumurie. Aproape cト se contopea cu lemnul, visa la テョntテ「mplトビi copilトビeネ冲i, specifice vテ「rstei, ネtefan fiind un copil sensibil ネ冓 iute la gテ「ndire, de ai fi zis cト nici nu se trトトea din stirpea lui Mitru.
- Taicト, strigト copilul din vテ「rful grトノezii de miresme proaspete, ネ冲ii ce aネ fi vrut sト fiu eu, dacト nu aネ fi fost om?
- Ce, mト, Fanule, ce ai fi vrut, mト, sト fii...? テョntrebト Mitru, supトビat cト bトナatul lui テョncepe ca de fiecare datト sト batト cテ「mpii cu cine ネ冲ie ce nトピcociri trトホnite.
- Copac, taicト, copac. Sト cresc aネ兮 din pトノテ「nt, sト simt clisa asta cum テョmi cuprinde tトネpile, cトネcテ「iele, cum urcト prin trupul meu lemnul トピta, cum テョmi pトフrunde テョn suflet...
- Unde, mト...? Unde テョネ嬖 pトフrunde? テョntrebト bトビbatul, uimit de vorbele cu tテ「lc ale copilului, parcト nefireネ冲i pentru vテ「rsta sa.
- テ始 suflet, taicト, aici! ネ亙 bトナatul テョネ冓 puse mテ「na dreaptト pavトホト テョn dreptul inimii, ca ネ冓 cum ar fi vrut sト acopere o comoarト ネ冲iutト numai de el. Sト simt cト mト テョnalネ printre cetinile ce cresc din spinarea muntelui, sト-mi ridic ochii prin crengi sト vトヅ pテ「nト departe...pテ「nト departe...Chiar, tu ce crezi, taicト...ce se aflト dincolo de munネ嬖i トκ冲ia? Tare aネ vrea sト am aripi, sト pot zbura oleacト sト privesc dincolo de ei...
- Bト, fir-ar sト fie, Fanule, ba vrei sト fii copac, ba pasトビe...! Ia テョncearcト sト fii tu ネtefan a lu窶 Mitru ネ冓 sト nu mai baネ嬖 cテ「mpii...Cト nu-mi arde mie de vorbele tale meネ冲eネ冰gite. A zis bine Lisandru cト semeni cu bunicト-ta. Numai aia vorbea aネ兮 meネ冲eネ冰git, de nu o テョnネ嫺legea nimeni, テョn afarト de sorト-mea , Catrina, care acu-i la oraネ...deh, mare doamnト, cu carte...
- Taicト, dar ce vezi tu rトブ テョn a avea carte?
- Lasト copile, cト noi トκ冲ia din neamul nostru am trトナt ネ冓 fトビト carte. Am muncit, atテ「t am ネ冲iut, munca, ネ冓 n-a murit nimeni din asta, cu braネ嫺le astea douト v-am crescut, eu ネ冓 mトフa!
- Hai, taicト, nu te supトビa pe mine, visam ネ冓 eu...
- Copile, rostul nostru pe lume, al oamenilor este sト creネ冲em pui, ca tine, ネ冓 ca トナlalネ嬖 doi de acasト, nu sト visトノ! Copacii nu au ネ冓 nu vor avea niciodatト pui, aネ兮 sト ネ冲ii de la mine, care n-am carte multト...Copac...auzi, ce-i trece lui prin cap!
Dar ネtefan ネ冲ia cト acei copaci, atテ「t de dragi lui, aveau pui, toate ramurile alea viguroase, テョnfoiate precum creasta curcanului din bトフトフura lor, crengile alea care cテ「ntau sub diapazonul vテ「ntului ce venea seara dinspre munte ca o potecト, fie de vaier stins, fie de vuiet aprins, ele erau puii pe care copacii テョi ridicau pテ「nト la barierea cerului ca sト vadト ネ冓 ei slava lui Dumnezeu, albastrul nesfテ「rネ冓t de mirare ネ冓 tainト ce se テョntindea dincolo de umerii muntelui.
ネ亙 copilul テョnネ嫺lese cト pentru truda lui taicト-sトブ de peste zi erau prea mult visurile sale, cト trebuia sト coboare cu picioarele pe pトノテ「nt ネ冓 tトツu, alipindu-se mai bine de rトκ冓na copacilor, care テョncepuse acum sト i se parト caldト, ca o apト care i se prelingea pe trupu-i firav, amestecテ「ndu-se cu テョnfiorarea stテ「rnitト de adierea domoalト a テョnserトビii. ネ亙 tトツu.
Mitru mulネ孛mi テョn gテ「nd cト bトナatul テョncetase cu balivernele sale ネ冓 se テョndemna la drum, gテ「ndindu-se la ciorba caldト a Constandinei ネ冓 la rトツhia care-i va descleia oasele amorネ嬖te de loviturile de secure date trunchiurilor groase, devenite acum inerte contururi prin bura de negurト ce se ridica dinspre valea Dumbravei.
Privi テョn urmト ネ冓 i se pトビu cト ネtefan a adormit pe テョnveliネ冰l aspru de pトヅure. テ縞冓 mai aprinse o mahoarcト, cトツi rトブ テョl supトビase bトナatul cu vorbele lui meネ冲eネ冰gite, cテ「nd iapa cテ「rmi la dreapta pe la Cotul Haiducului, loc rトブ, ocolit de fiecare drumeネ prin pトヅure, dar unde el ajunsese fトビト sト observe, atras de vorba cu copilul. Roata se afundト テョn clisa テョnネ册lトフoare. Mitru vru sト テョndrepte cトビuネ嫗, lovi calul cu putere cu ネ冉ichiul biciului テョmpletit テョn patru, dar iapa parcト se sperie de ネ冰voiul aspru, dar ascuネ嬖t al loviturii ネ冓 trase ネ冓 mai mult spre dreapta, ca ネ冓 cum ar fi vrut sト scape de urmトフoarele lovituri pe care instinctul lui de animal le intuia. Atunci テョncトビcトフura se balansト ネ冓 Mitru nu mai vトホu decテ「t saltul prin aer al trupului plトパテ「nd al bトナatului, auzi o bufniturト surdト, apoi braネ嫺le rトノurite ale copacului din vテ「rful cトビuネ嫺i foネ冢ind ネ冓 plesnind ameninネ崙フor aerul, prトプトネindu-se ca o cascadト de munte, grea, nemiloasト, peste copilul trezit din somn sau visare de lovitura dureroasト cu solul. Auzi urletul nefiresc al lui ネtefan, simネ嬖 parcト テョn carnea lui de tatト, carne istovitト de ani ネ冓 muncト, scrテ「ネ冢etul nemilos al lemnului pe spinarea crudト a copilului, auzi un zgomot surd ネ冓 テョnネ嫺lese cト s-a テョntテ「mplat o tragedie. Aruncト ネ嬖gara, privi テョnspトナmテ「ntat テョnspre malul テョnalt de lemn, care ca un val de mare la flux acoperise bトナatul. テ始cepu テョntr-o furie oarbト sト tragト de bulumacul, care i se pトビea acum o coloanト de granit imensト, ca ネ冓 gテ「ndul rトブ care-i lovea tテ「mplele nトヅuネ冓te, picurテ「nd pe obrazul neras sudoarea neputinネ嫺i ネ冓 deznトヅejdii. Dupト ce テョl テョndepトビtト, vトホu copilul parcト rトピtignit テョn clisa galbenト, punctatト ici ネ冓 colo de firicele de sテ「nge purpuriu ネ冓 テョl テョntoarse cu faネ嫗 テョn sus, テョn timp ce acesta abia de mai respira. ネtefan privea neputincios cerul care se desena printre ramurile arcuite ale copacilor din jur. Nu aネ兮 visase el sト ajungト la cerul rotund ca o pasトビe ネ冓 din ochi i se prelinse o lacrimト mare, rotundト ca neputinネ嫗.
- Taicト...picioarele...picioarele mele...unde-mi sunt picioarele, taicト?
- Fanule, Fanu窶 lu窶冲ata...stai liniネ冲it...respirト copile...aネ兮...nu le mai simネ嬖 acum, e din cauza loviturii...cト nu putuネ冓 ネ冓 tu sト stai treaz, trebui sト adormi cu gテ「ndurile tale nトピtruネ冢ice...!
- Taicト, am visat frumos, cト eram pトヅurar, aveam o cトピuネ崙, numai a mea, aici テョn pトヅure...aネ兮 cum am dorit mereu...
- Lasト acum, stai sト vトヅ ce ai la picioare...テ始cearcト sト te ネ嬖i de mine ネ冓 hai, hai sus...テョncet...
Dar ネtefan era o pasトビe cu aripile frテ「nte, prea devreme ネ冓 nedrept. Lemnul tare テョi fracturase coloana ネ冓 bトナatul nu reuネ冓 decテ「t sト mimeze un gest cト ar vrea sト se scoale la テョndemnul tatトネui.
- Nu pot, taicト...nu-ネ吮 ce am, da窶 nu pot... parcト mi-au fugit de la brテ「u picioarele astea!
- Stai mト liniネ冲it, cト nu ネ嬖-au fugit...eネ冲i doar ameネ嬖t de loviturト...!
Dar copilul ネ冲ia cト visurile sale s-au spulberat テョntr-o clipト. ネtia cト nu va mai ajunge niciodatト pトヅurar, copac nici atテ「t, ネ冓 nici pasトビe care taie cu zborul ei pテ「lcurile de brazi, sfテ「ネ冓ind cu cテ「ntecul nemトビginirea albastrト pentru a strトッate culmile muntelui, ca sト vadト ce se テョntinde dincolo de ele.
Mitru テョl urcase pe ネtefan テョn cトビuネ崙, テョn timp ce copilul テョncepuse sト aiureze fトビト noimト, iar drumul pテ「nト テョn sat i se pトビuse o veネ冢icie. Sトビトツia nu-i permisese lui Mitru sト-ネ冓 ducト bトナatul pテ「nト la cel mai apropiat oraネ, dincolo de munネ嬖, pentru un control de specialitate, ci doar la micul dispensar din sat. Mitru se aネ册zase pe holul pustiu, aネ冲eptテ「nd verdictul doctorului, un doctor venit acum 20 de ani pe meleagurile lor, dar despre care lumea zicea tot mai des cト fusese atras de aceste locuri ネ冓 preferase sト rトノテ「nト aici テョn creierul munネ嬖lor datoritト rトツhiei, care テョi era prietenul cel mai apropiat. Nu fusese niciodatト un om credincios Mitru a lu窶 Sテ「ngheorghe de aceea considera cト nici acum nu are de ce sト fie, ca sト se roage. Pentru el destinul bトナatului se テョntindea ca o carte deschisト テョn care poネ嬖 citi ネ冓 bトハui deznodトノテ「ntul テョncト de la acea paginト. テ縞冓 aminti acolo pe holul テョntunecat ネ冓 rece cum aネ冲eptase sト se nascト copiii lui. Parcト Constandina lui fトツuse テョnadins, テョn aネ兮 fel テョncテ「t toネ嬖 cei trei copii テョi nトピcuse la cテ「mp, テョn varト, la recoltト. Fトビト nimeni テョmprejur, decテ「t el singur, bトビbat bolund de fericire pentru plodul ce urma sト vinト pe lume, dar neajutorat, neネ冲iutor テョn ale naネ冲erii femeieネ冲i. Era numai el ネ冓 secerile lor alea mari ネ冓 negre ca douト jumトフトκ嬖 de lunト ネ冲irbト. テ始tinsese de fiecare datト pruncul abia nトピcut pe pトノテ「ntul fierbinte, scosese briネ冂a cu care tトナa pita ネ冓 slトハina, o テョnmuiase テョn rトツhie, apoi tトナase cordonul copilului pentru a-l テョncredinネ嫗 vieネ嬖i grele ネ冓 amare din Curmトフura. Privise de fiecare datト lama strトネucitoare テョn soarele de varト, impregnatト cu petele de viaネ崙 roネ冓i-albicioase, pulsテ「nd ca niネ冲e lumi ce atunci prind viaネ崙 din テョngemトハarea cトビnii crude a copilului cu cea care-l scosese テョn luminト, sfテ「nta legトフurト dintre mamト ネ冓 prunc. ネ亙 de fiecare datト, ca テョntr-un ritual strトプechi, vテ「rテ「se briネ冂a adテ「nc テョn pトノテ「ntul cotropit de paie uscate ネ冓 de boabele de grテ「u. Se rugase aネ兮 cum ネ冲ia el la pトノテ「ntul acela, care-l hrトハise mereu, ca pruncul venit pe lume sト テョmprumute ceva din tトビia ネ冓 nemurirea lui. ネ亙 acum iatト cト pトノテ「ntul se rトホbunase pe el... Nu pe el... ci pe firavul copil, care nici mトツar nu apucase sト cunoascト ce este viaネ嫗.
Doctorul din sat テョl examinase pe ネtefan ネ冓 observase cト din cauza loviturii din coloana vertebralト se ridicase o proeminenネ崙, ca un sトツuleネ de carne crescut テョntre vertebre ネ冓 diagnosticul fu crud : copilul nu mai avea de la brテ「u テョn jos nici urmト de reflex, condamnat sト rトノテ「nト paralizat toatト viaネ嫗, imobilizat テョntr-un scaun cu rotile, inert ca ネ冓 speranネ嫗 tatトネui テョn ajutorul pe care bトナatul ar fi trebuit sト i-l dea テョn zilele bトフrテ「neネ嬖i care urma. Dacト ar fi avut posibilitトκ嬖 financiare ネ冓 dacト n-ar fi existat ignoranネ嫗, specificト satului, poate cト テョntr-o clinicト de specialitate ネtefan ar fi avut mai multe ネ兮nse sト nu rトノテ「nト pentru totdeauna infirm. Dar aネ兮...
Ori de cテ「te ori Mitru pleca la lucru, cトツi lucra cu ziua la o brigadト de drumuri ネ冓 poduri, テョl vedea pe bトナat pe prispa casei, stテ「nd テョn scaunul sトブ, privind cu acea tristeネ嫺 specificト infirmilor la fトビテ「ma de viaネ崙 la care el nu mai putea ajunge: jocul celorlalネ嬖 copii, zborul pトピトビilor, foネ冢etul brazilor, dansul ireal al frunzelor, zburトフトツirea animalelor din ogradト. ネ亙 ori de cテ「te ori trecea cu echipa sa de drumari pe lテ「ngト mテ「nトピtirea dinspre partea de nord a satului, se uita la turlele テョnalte, semeネ嫺 printre adierea pトヅurii de brad ネ冓 se gテ「ndea cト viaネ嫗 uneori e nedreaptト, aネ兮 cum le vorbise lor odatト stareネ孛l de acolo, arhimandritul Macarie, care le sfinネ嬖se sediul brigトホii de drumuri, atunci cテ「nd aceasta se テョnfiinネ嫗se.
Se jurase cト va face totul pentru ca ネtefan sト poatト fi テョn rテ「nd cu cei din leatul sトブ ネ冓 sト テョnveネ嫺, sト nu rトノテ「nト fトビト ceea ce copilul dorise dintotdeauna, sト cunoascト lucruri noi, chiar dacト niciodatト nu-i vor mai folosi la nimic. テ始vトκ崙フorul satului, Ifrim, テョl テョncurajase, spunテ「ndu-i cト ネtefan are acel dram de sclipire テョn judecatト, care-l deosebeネ冲e de ceilalネ嬖 tovarトκ冓 de vテ「rsta lui ネ冓 cト ar fi pトツat sト nu-l mai lase la ネ冂oalト. Dimineaネ崙 de dimineaネ崙 Mitru テョmpingea cトビuciorul cu rotile pe drumul pietruit al satului, pe arネ冓ネ崙 sau テョl urca テョn cトビuネ崙 pe viscol geruit, numai pentru ca bトナatul sト primeascト lucrul de care el, ca pトビinte nesトッuit, テョl vitregise: sト cunoascト viaネ嫗. La prテ「nz era rテ「ndul Constandinei sト テョmpingト cトビuciorul spre casト sub arネ冓ネ嫗 zilei sau sト mテ「ne calul costeliv, テョnecat pテ「nト la glezne テョn troienele locului, sporovトナnd cテ「te テョn lunト ネ冓-n stele cu copilul ai cトビui ochi strトネuceau plini de o luminト caldト, vie, cテ「nd テョi povestea de cテ「te a テョnvトκ嫗t la ネ冂oalト テョn acea zi.
O ruga pe maicト-sa mereu sト テョl lase sト o ajute la unele treburi simple din gospodトビie, voia sト se simtト util, mai ales cト era cel mai mare テョn familie. Dar la ce-l putea folosi biata Constandina? Uneori, toamna, cテ「nd bトフeau fasolea pentru iarnト, テョntindea o cuverturト roasト de vreme テョn mijlocul curネ嬖i, femeia o umplea cu pトピtトナle テョncovoiate, ca niネ冲e litere de alfabet scorojite de vreme ネ冓 le bトフea cu un ciomag greu. Apoi テョl lua din cトビucior pe ネtefan, care se putea ajuta de o pereche de cテ「rje geluite din lemn de fag de Mitru, ネ冓 テョmpreunト cu Anuネ嫗 ネ冓 Petruネ テョncepeau sト culeagト din pトピtトナle zdrobite boabele strトネucitoare de fasole, nトヅejdea ネ冓 sporul hranei lor peste iarnト. Atunci ネtefan, cu glasul lui blテ「nd テョntorcea capul spre ea ネ冓 テョi zicea, parcト cu un reproネ ascuns: 窶朷ezi, maicト, vezi boabele astea strトネucitoare, mari, puternice, astea parcト-s Anuネ嫗 ネ冓 Petru, pline de viaネ崙...Nu ca boabele astea, pricトニite, uscate, fトビト vlagト テョn ele, pline de gトビgトビiネ嫺, nefolositoare, care le aruncトノ, aネ兮 ca mine...窶
Fraネ嬖i mai mici テョl テョmbrトκ嬖ネ兮u atunci, fトツeau glume ネ冓 tumbe prin praful ce se ridica din trupurile istovite de viaネ崙 ale pトピtトナlor テョnvolburate de chiotul lor ネ冓 ネtefan mai uita de tragedia lui, ネ冲iindu-se iubit ネ冓 protejat mトツar de cei dragi.
De cテ「nd se テョntテ「mplase accidentul din pトヅure, ネtefan devenise credincios. Cテ「t trトナse bunicト-sa, Smaranda, se ネ嬖nuse aproape de bisericト mai mult datoritト ei ネ冓 a poveネ冲ilor despre sfinネ嬖i pトノテ「ntului, pe care i le spunea sub spuza cartofilor din cuptor. Acum nu era searト fトビト sト mulネ孛meascト テョn gテ「nd Domnului cト avea grijト de el, de ai lui, de ネ冂oalト ネ冓 de テョnvトκ崙フorul Ifrim, de care se simネ嫺a atテ「t de legat. Deseori mai venea pe la ei, preotul din sat, pトビintele Vermeネ兮n, om cu inimト bunト, care, cum auzise de tragedia copilului, fトツuse ce fトツuse ネ冓, cu ajutorul unei colecte publice ネ嬖nutト la cテ「teva slujbe de duminicト strテ「nsese banii necesari cumpトビトビii cトビuciorului テョn care copilul テョネ冓 trトナa bucuriile ネ冓 tristeネ嬖le. Pトビintele テョi spusese bトナatului cト avusese har de la Dumnezeu cト scトパase cu viaネ崙, テョl テョmbトビbトフa, spunテ「ndu-i cト a auzit cテ「t de bine テョnvaネ崙 ネ冓 cト トピta era tot un semn divin, uneori Dumnezeu compensテ「nd o pierdere printr-un dar. De atunci テョncepuse ネtefan sト creadト ネ冓 sト citeascト o carte pe care i-o adusese pトビintele, 窶弃roloagele窶, cu vieネ嬖le sfinネ嬖lor de peste an, iar テョn copil creネ冲ea o luminト nefiresc de puternicト, uneori tainicト, care テョi strトネucea テョn priviri, atunci cテ「nd vorbea despre cele sfinte.
Cテ「nd テョn sat sosi vestea cト niネ冲e investitori vor sト redeschidト vechea minト de cトビbune, Mitru fu printre primii care se テョnscrisese pe lista fトツutト de un reprezentant al firmei sosit din oraネ. Nu peste mult timp テョncepurト ネ冓 lucrトビile de reamenajare ale minei, care sトビbトフori intrarea テョn primul ネ冰t imediat dupト Paネ冲i. Munca テョn minト era mult mai grea decテ「t ネ冓-au imaginat Mitru ネ冓 ceilalネ嬖 ortaci, atunci cテ「nd optaserト pentru coborテ「rea テョn subteran, pトビトピind drumurile ネ冓 podurile din judeネ, care, oricum ネ冓 oricテ「t le reparau ei, odatト cu trecerea iernii, datoritト calitトκ嬖i precare a materialelor, trebuiau din nou cテ「rpite, peticite テョn primトプarト, テョn speranネ嫗 unei noi degradトビi, aネ冲eptatト ネ冓 de autoritトκ嬖le din sat ネ冓 de muncitorii brigトホii, care nトヅトニduiau テョn primirea de noi fonduri de la prefectura de judeネ.
Cテ「nd cobora テョn mトビuntaiele pトノテ「ntului Mitru se gテ「ndea テョntotdeauna cum ar fi fost sト-l aibト ca lトノpaネ lテ「ngト el pe ネtefan al lui, cum ar fi fost viaネ嫗 lor cu patru braネ嫺 de muncト, cテ「nd acesta ar fi ajuns flトツトブ テョn toatト firea, cu posibilitトκ嬖 mai mari de a da copiilor sトナ tot ceea ce meritau ネ冓 lucrurile la care, prin natura copilトビiei lor, rテ「vneau. ネ亙 se テョnvテ「rtoネ兮 ネ冓 mai tare テョmpotriva pトノテ「ntului negru, negru ca inima sa, テョmpotriva celui care-i luase bトナatului sトブ putinネ嫗 zborului テョn viaネ崙.

* * *


Un infirm. Un tablou ce テョntotdeauna inspirト compasiune, dar ネ冓 teamト テョn faネ嫗 destinului, a vieネ嬖i pline de curse, mトビeaネ崙 テョn urcuネ冰l ei, テョnfiorトフor de dureroasト テョn decトヅerea ei, mai ales cテ「nd ea are loc la o vテ「rstト ca aceea a lui ネtefan. Un cトビucior cu roネ嬖le mari, alunecテ「nd prin praful curネ嬖i, precum gテ「ndurile celui ce-i strunea cu o mテ「nト de acum puternicト rostogolirea spre niciunde. Palmele lui, altトヅatト plトパテ「nde, se テョmbrトツaserト acum cu perniネ嫺 de carne aproape pietrificatト de contactul dur, repetat cu cauciucul ce テョmbrトツa roネ嬖le, roネ嬖 ce-i dトヅeau senzaネ嬖a cト se miネ冂ト, trトナeネ冲e, existト, scurtテ「ndu-i agonia sub imperiul cトビeia se culca ネ冓 se scula zi de zi, singurul refugiu de fericire fiind orele petrecute la ネ冂oalト. Deseori, Constandina テョl gトピea printr-un ungher al curネ嬖i, furiネ兮t ca o umbrト, plテ「ngテ「nd テョncet, sfテ「ネ冓etor, テョl observa, nevトホutト de el, cum rostogolea roネ嬖le neputinネ嫺i fトツテ「nd eforturi, ca ネ冓 cum ar fi vrut sト atingト perdeaua de pulbere a curネ嬖i, rトピcolitト pe alocuri de vテ「ntul ネ冲urlubatic ca un copil, aネ兮 cum fusese ネ冓 el pテ「nト acum cテ「tva timp. Ai fi zis cト vrea sト se ridice, sト plece acolo unde-i zbura gテ「ndul lui de pasトビe rトハitト, sト intre テョn pトヅurea de stejar, sト se caネ嫺re pe trunchiul unui bトフrテ「n テョnrトノurat, sト chiuie テョnspre cerul vineネ嬖u de toamnト, sト-ネ冓 strige libertatea, sト-ネ冓 desfacト aripile, pe care le visa noapte de noapte, sト se ridice peste umトビul de stテ「ncト, sト plonjeze dincolo de muntele, de unde テョncepeau pentru el marile テョntrebトビi.
テ始tr-o noapte テョnsト ネtefan fu cutreierat de un vis. Se fトツea cト era la poalele muntelui, acolo unde se deschisese noua minト, テョmpreunト cu tovarトκ冓i lui de joacト. De-a v-aネ嬖 ascunselea fusese jocul lui preferat de pe vremea cテ「nd テョncト picioarele テョi erau puternice ネ冓 sprinネ嫗re. Se ascunsese テョn scobitura muntelui, テョn peネ冲era micト pe care localnicii o numeau peネ冲era Ciobanului, fiindcト acolo la vreme de furtunト ciobanii locului obiネ冢uiau sト-ネ冓 adトパosteascト mioarele. Stトフea pitit, aネ冲eptテ「nd sト vadト reacネ嬖a celui care trebuia sト le descopere rテ「nd pe rテ「nd ascunzトフoarea. Deodatト prin urzeala aerului テョn amurgul rトハit simネ嬖 o strトデulgerare caldト, care se テョncolトツi pe pereネ嬖i jilavi, asemenea unui ネ兮rpe de sticlト, apropiindu-se de el, ネ冓, cu cテ「t se apropia, prindea o strトネucire aparte, albastruie, ca un fuior de lテ「nト tors pe un glas nefiresc de duios ネ冓 cald: 窶曚opile...copile...nu te speria...aネ冲eaptト... vreau sト te ating!窶 ネtefan テョncremenise テョn colネ孛l de piatrト, テョn care se strテ「nsese speriat. Un abur alb, un miros pe care simネ孛rile lui olfactive nu-l primiserト nicicテ「nd, テョi inundト fiinネ嫗, apoi aerul moale テョl テョnconjurト ca o mテ「ngテ「iere plトパテ「ndト, care-l fトツu sト se cutremure, ca ネ冓 cum o mテ「nト nevトホutト i-ar fi atins pトビul bトネai ネ冓 ネtefan vトホu un chip tテ「nトビ, pe care テョl va revedea de atunci searト de searト, テョn visurile sale. "ネtefane, spune-i lui tatト-tトブ cト trebuie sト ies de aici...numai tu mト poネ嬖 ajuta, copil blテ「nd...! Zac aici de mult timp, oameni rトナ din aceste locuri m-au jefuit ネ冓 m-au lトピat mai mult mort decテ「t viu la intrarea テョn vechea minト. M-am tテ「rテ「t cum am putut sub munte. ネtiam cト pentru mine nu mai exista scトパare. Sト ネ冲ii cト am fost tot un om simplu ca tatトネ tトブ ネ冓 ca tine, dar foarte credincios. De aceea poate Dumnezeu a vrut ca acum sト-ネ嬖 apar テョn vis. Am nevoie de ajutorul tatトネui tトブ ca sト ies din テョntuneric. Trebuie sト mト ajuネ嬖, ネtefane, mai ales acum dupト ce ai fost テョncercat ネ冓 ai devenit atテ「t de credincios!".
ネtefan fusese atテ「t de impresionat de acel prim vis, テョncテ「t vru sト-l destトナnuie テョnvトκ崙フorului sトブ, dar テョネ冓 spuse cト poate este numai o nトネucire a somnului ネ冓 uitト chiar de a doua zi テョntテ「mplarea. テ始tテ「mplare care se repetト peste cテ「teva nopネ嬖 ネ冓 de data aceasta nトネucirea visatト i se adresト iar, spunテ「ndu-i. "ネtefane, ネ冲iu cト ai vrea sト zbori ca pトピトビile cerului, nu-i aネ兮? Eu nu pot sト te ajut sト zbori, dar te pot ajuta sト mergi copile!". Atテ「t テョl bucurase pe bトナat zicerea fトパturii de vis cト se agトκ嫗se de pelerina lui strトネucitoare, mai-mai sト se rトピtoarne din cトビuciorul テョn care pテ「nト ネ冓 テョn vis simネ嫺a cト era ネ嬖ntuit. Dar tテ「nトビul dispトビuse テョntr-o urmト de fum, ca ネ冓 ecoul cuvintelor lui. De obicei, dimineaネ嫗, cテ「nd se trezea, ネtefan era tot aネ册zat pe spate, aネ兮 cum テョl punea Mitru テョnainte de culcare. テ始 dimineaネ嫗 acelui vis, corpul copilului era ca o apト ネ册rpuitoare. Capul テョnspre tトッlia de fier a patului, iar picioarele ネ嫺pene, undeva spre marginea acestuia, semn cト テョn vis copilul se luptase din greu cu gテ「ndurile sale.
De atunci, la rトピtimpuri, ネtefan visa acea テョnlトハネ孛ire moale de aer cald care-l implora sト o elibereze din adテ「ncurile muntelui, dar copilul nu テョndrトホnise vreodatト sト-i mトビturiseascト tatトネui visul. Ar fi rテ「s de el, ca atunci テョn pトヅure, cテ「nd テョi destトナnuise cト ar fi vrut sト fie copac. Dar searト de searト, plトピmuirea fantasticト テョl implora sト se destトナnuiascト, iar テョntr-o bunト zi, ネtefan テョi spuse mamei テョn drumul de la ネ冂oalト spre casト.
- Maicト, tu ce crezi despre mine? Sunt un copil ca toネ嬖 copii sau un visトフor, cum zice tata, unul din トナa care bat cテ「mpii? Tu ai テョncredere テョn mine? Cト vreau sト-ネ嬖 テョncredinネ嫺z un secret, un secret numai al meu...
- Fanu窶, mamei, ネ冲ii bine cト テョntotdeauna am avut テョncredere テョn tine, doar eネ冲i primul meu nトピcut...
- Maicト, nu ネ冲iu de ce, o fi de la 窶弃roloagele窶 pトビintelui Vermeネ兮n, pe care le ネ冲iu acum din scoarネ崙 テョn scoarネ崙, o fi de la boala mea, dar searト de searト, visez un vis ciudat, care mト face sト mト trezesc lac de apト, テョnfricoネ兮t, dar ネ冓 ciudat, ca ネ冓 cum cineva テョmi spune cト, dacト voi face exact cum mi se cere テョn vis, poate odatト viaネ嫗 mea se va schimba. テ縞嬖 vine sト crezi, maicト?
- Ce visezi, Fanule, spune, te ascult ネ冓 jur cト nu o sト rテ「d de tine aネ兮 cum face taicト-tトブ, cテ「nd aude de tine ネ冓 de nトネucirile tale...
ネtefan テョi desluネ冓 femeii テョntregul vis, pe nerトピuflate, oprindu-se la rトピtimpuri trトトテ「nd cu ochiul la reacネ嬖a mamei, ca sト se convingト dacト aceasta テョl credea cu adevトビat sau voia ca orice mamト sト-i facト doar pe plac. Constandina era o femeie credincioasト, ca fiecare munteancト, ネ冲iind cト de acolo, dintre aprinsele stele, cineva avea zi de zi grije de bトビbatul ei coborテ「t テョn テョntunericul nefiinネ嫺i muntelui, precum ネ冓 de ea ネ冓 de cei trei copii, lumina ei テョn clipele de deznトヅejde, motivul pentru care robotea de dimineaネ崙 pテ「nト seara, fトビト sト simtト foamea sau oboseala. Femeia privi テョn ochi copilul ネ冓 i se pトビu cト テョn ei scトパトビau douト luminiネ嫺 ca douト poteci テョnverzite ce se prelungeau, la capトフul cトビora stトフea ascunsト speranネ嫗 lui テョn aネ冲eptarea unui rトピpuns.
- ネtefane, o sト trebuiascト sト-i spui lui taicト-tトブ acest vis, chiar dacト o sト rテ「dト de tine, dar trebuie sト-l spui, ca sト fii tu liniネ冲it, mulネ孛mit de tine テョnsuネ嬖!
ネ亙 ネtefan テョi mトビturisise lui Mitru visul ciudat, de care, bineテョnネ嫺les, acesta rテ「se cu poftト, ca ネ冓 cum nu i-ar fi ajuns visele de zi cu zi ale bトナatului sトブ care, ba se vedea copac, ba se vedea pasトビe. Mai mult, テョn pauzele scurte de masト, de acolo, din creierul muntelui, Mitru povestise ネ冓 ortacilor sトナ visul bトナatului ネ冓 galeriile テョntunecate furト sfテ「ネ冓ate de rテ「sul sトハトフos al truditorilor din subteran, mulネ嬖 zicテ「ndu-i lui Mitru cト au auzit ネ冓 ei de la copii lor, colegi cu ネtefan la ネ冂oalト, cト acesta visa cu ochii deschiネ冓 ネ冓 le povestea テョn recreaネ嬖i fel ネ冓 fel de lucruri visate sau imaginate de el. Singurul care ascultase cu atenネ嬖e totul, fトビト sト se alトフure rテ「sului celorlalネ嬖, fusese Mトビieネ, un flトツトブ care crescuse lテ「ngト bunicト-sa, femeie foarte religioasト ネ冓 care テョl lua de multe ori cu ea la slujbele de duminicト.
- Nea Mitrule, poate ar trebui sト-i povesteネ冲i ネ冓 pトビintelui Vermeネ兮n visul copilului...cine ネ冲ie...dacト e un sテ「mbure de adevトビ テョn el...nu mai rテ「de! Mi-a spus mie bunica cト adeseori cei テョncercaネ嬖 de soartト ca ネtefan al matale sunt binecuvテ「ntaネ嬖 de Dumnezeu cu lucruri care nouト celor pトツトフoネ冓 ne scapト sau pe care nu le meritトノ...
Dar Mitru nu bトトa de seamト vorbele flトツトブlui, considerテ「ndu-l ネ冓 pe el un fel de ネtefan la altト vテ「rstト ネ冓 care nu trebuia luat テョn serios. Singurul lucru serios ネ冓 care conta テョn viaネ嫗 lui era cトビbunele トネa negru, care se lトピa cu zgテ「rcenie desprins din trunchiul plトノトヅit de secole al muntelui, sub care dimineaネ崙 de dimineaネ崙 テョネ冓 coborau destinele el ネ冓 tovarトκ冓i lui. Atテ「t.
Dar Dumnezeu, care ne テョncearcト uneori cu bunトフate ネ冓 rトッdare, fトツuse ca テョntr-o bunト zi Mitru sト se gテ「ndeascト la visul copilului, de care atテ「ta rテ「sese cu colegii lui. ネ脇ful de abataj le pusese テョn vedere ca pテ「nト la sfテ「rネ冓tul lunii sト atingト o anumitト cantitate de cトビbune extras, aネ兮 cト minerii se puserト cu テョndテ「rjire sト ajungト la norma planificatト de cel care le dトヅea pテ「inea zilnicト pentru pruncii de acasト. Mitru テョntotdeauna era テョn fruntea lor, asta nu fiindcト era ネ冓 cel mai テョn vテ「rstト, ci pentru cト aネ兮 fusese de cテ「nd se ネ冲ia, nevoind sト-i ia altul テョnainte, nici mトツar cテ「nd era vorba de o trudnicト テョndeletnicire ca aceasta. Pentru el peretele de cトビbune nu era decテ「t un perete de pテ「ine ネ冓 sare, pe care le va pune pe masa pruncilor sトナ ネ冓 asta テョl fトツea sト se テョnverネ冰neze ネ冓 mai tare テョn lupta cu muntele. Nu simネ嬖se cum se acumulase dintr-o datト o perdea subネ嬖re de gaze de jur テョmprejur ネ冓 cテ「nd bトビbatul lovi cu tテ「rnトツopul peretele de stテ「ncト o scテ「nteie pテ「lpテ「i preネ de cテ「teva secunde, ネ冓 o explozie sfテ「ネ冓e tトツerea. テ始tトビitura de bテ「rne groase ce susネ嬖nea abatajul cedト sub forネ嫗 imensト a gazului dezlトハネ孛it ネ冓 Mitru simネ嬖 cum テョi explodeazト timpanele de forネ嫗 aerului care-l prトッuネ冓 la pトノテ「nt. テ始 gurト i se strテ「nse o pungト de zeamト acrト, ca de sテ「nge ofilit, iar din nトビi un firicel de spumト albトピtrie i se prelinse pe bトビbia slabト. Bトビbatul fu tテ「rテ「t cテ「ネ嬖va metri de un torent de aer cald, aproape fierbinte, simネ嬖 pe creネ冲et cum creネ冲ea malul de pトノテ「nt negru, peste inima lui neagrト de atテ「ta spaimト, urechile テョi pトツトハeau ca niネ冲e picamere care scトパaserト ameninネ崙フor din mテ「inile ortacilor, テョn suflet テョi coborテ「 テョntテ「i mirosul tare, apoi gustul, nemaiテ「ntテ「lnit pテ「nト atunci, al pトノテ「ntului pe care テョl primi ca pe o izbトプire. Niciodatト nu テョncercase gustul pトノテ「ntului, nici mトツar atunci la cテ「mp, cテ「nd cu naネ冲erea pruncilor, deネ冓 voise de fiecare datト sト guste din amestecul de paie, boabe aurii, pトノテ「nt uscat de arネ冓ネ嫗 verii ネ冓 din urma aceea de viaネ崙 roネ冓aticト lトピatト テョn ネ嫗rinト de briネ冂a lucitoare. Dar se gテ「ndise cト ar fi spurcat cu buzele sale, dedate la multe pトツate, puritatea pトノテ「ntului ネ冓 a noului nトピcut, テョntinテ「nd botezul acela primordial, pe care el テョl sトプテ「rネ册a inconネ冲ient, dar miraculos, ori de cテ「te ori Constandina dトビuia cerului puiul captiv dintre vintrele sale puternice, sトハトフoase, ca huma pe care se テョntindea cテ「nd simネ嫺a durerile facerii. Vru sト deschidト ochii, dar pleoapele テョi erau grele, parcト テョi erau cususe cu spuzト de aer moale, gelatinos ネ冓 de cテ「te ori テョncerca sト le deschidト o durere i se urca din piept pテ「nト ce テョi strトパungea craniul golit de gテ「nduri, unul singur doar, ca un bondar uriaネ, rostogolindu-se prin mintea lui aflatト la limanul deznトヅejdii: 窶霸runcii...pruncii mei... ce se va alege de ei...cine-i va mai hrトハi...?窶 Spatele テョi era テョncovoiat ca gura neagrト a secerii cu care varト de varト robotea pe ネ嫗rinト, o presiune fantasticト テョi cotropea oasele, muネ冂hii i se zbトフeau nefiresc, o senzaネ嬖e stranie テョi テョnネ嫺peni orice tentativト de a se miネ冂a ネ冓 atunci テョnネ嫺lesese pentru prima datト Mitru suferinネ嫺le de zi cu zi ale bトナatului sトブ, pe care nepトピarea lui テョl condamnase la aceiaネ冓 nemiネ冂are, dar veネ冢icト. Nici acum, aflat テョn pragul limitト al vieネ嬖i sale, Mitru nu se gテ「ndise la faptul cト niciodatト テョn viaネ嫗 lui nu テョネ冓 テョndreptase gテ「ndul ネ冓 ruga spre Dumnezeu. Prin aerul din ce テョn ce mai rarefiat al neputinネ嫺i sale se iscト o palト de vテ「nt cald, bトビbatul trase cu lトツomie din briza izbトプitoare ネ冓 reuネ冓 pentru o clipト sト-ネ冓 revinト テョn fire. テ始tinse mテ「inile ネ冓 dトヅu de un mal テョnalt de pトノテ「nt, clipi de cテ「teva ori scuturテ「ndu-ネ冓 ca un fluture carbonizat de pe ochi firimiturile de pトノテ「nt ネ冓 deschise ochii. O alcトフuire albト, cu irizトビi de un albastru nefiresc, parcト nepトノテ「ntean, テョi strトデulgerト privirea fトツテ「ndu-l pentru o clipト sト テョnchidト iarトκ冓 ochii, pentru ca imediat sト テョi テョntredeschidト pentru a vedea dacト visa sau nu. Inima テョi fugise parcト undeva mai departe de trup ネ冓 el se zbトフea din rトピputeri sト o ajungト din urmト, sト-i audト ネ冓 sト-i simtト bトフaia, pentru a fi sigur cト テョncト mai trトナeネ冲e ネ冓 acea luminト nefireascト de pe malul de steril nu este cea de dincolo de moarte, de care auzise ネ冓 el din bトフrテ「ni, fトビト ca vreodatト sト se gテ「ndeascト la clipa テョn care o va テョntテ「lni. Lumina cobora pe malul テョnalt oferindu-i o imagine a locului care-l ネ嬖nea prizonier, poate pentru totdeauna. Auzi un glas blテ「nd, care-i spuse pe nume: 窶朞itrule...asta-i lumina care noapte de noapte coboarト peste visul copilului tトブ...de care atテ「t ai rテ「s...!窶. Mitru ar fi vrut sト spunト ceva, nici el nu ネ冲ia dacト ceea ce vroia sト zicト era un gテ「nd al sトブ sau ecoul spuselor glasului de sub munte.
窶霸entru pruncii tトナ de acasト ネ冓, mai ales, pentru ネtefan, s-au テョntテ「mplat toate acestea. ネtiu, nu eネ冲i credincios de fel, dar uite cト ネ冓 celor ca tine li se pot dezvトネui minuni ca aceasta. Speri cト poate tovarトκ冓i tトナ vor テョncerca sト te scoatト din capcana pトノテ「ntului. Fiecare trトナm cu o speranネ崙 テョn suflet テョntreaga viaネ崙. Aネ兮 cum tu speri sト vezi iar lumina, aネ兮 ネ冓 eu am aネ冲eptat atテ「ta amar de vreme clipa asta. Dumnezeu a rテ「nduit de mult ca toate acestea sト se テョntテ「mple テョntocmai ネ冓 numai eu, numai eu te mai pot scoate la luminト...Mitrule, Mitrule...!窶 spuse glasul ca un reproネ aruncat peste marginile tトビテ「mului morネ嬖i, テョn care se zbトフea acum bトビbatul. 窶曠ar pentru asta trebuie sト facem un legトノテ「nt. Tu テョi vei vedea iar pe cei dragi, dar trebuie sト テョi povesteネ冲i arhimandritului Macarie de la mテ「nトピtire, numai lui, mト auzi, numai lui, ceea ce s-a テョntテ「mplat aici, azi. Sト-i spui aネ兮: 窶杁aicト pトビinte, pelerinul de sub munte vrea sト iasト la luminト pentru a se milostivi de oamenii cei pトツトフoネ冓. Aネ兮 sト faci ネ冓 nu altfel, auzi, Mitrule?窶
Bトビbatul dトヅu din cap a テョncuviinネ嫗re, dar tremura, ネ冓 nu ネ冲ia dacト din cauza frigului nefiresc care テョncepuse sト-i cuprindト trupul sau din cauza apariネ嬖ei acelei alcトフuiri venitト parcト dintr-o altト lume, tot atテ「t de nefireascト ca ネ冓 necredinネ嫗 lui de o viaネ崙 テョntreagト.
窶槓亙 ca sト ネ冲i cト aネ兮 voi face, adicト te voi scoate la luminト, Mitrule, azi te vei naネ冲e din nou, ca acum patruzeci ネ冓 ネ兮pte de ani cテ「nd mumト-ta, Leonora a lu窶 Drトトhia, te-a adus la viaネ崙窶.
La auzul numelui mamei sale, plecatト de mult テョnspre cei drepネ嬖, pentru prima datト テョn viaネ嫗 sa, Mitru se cutremurト la gテ「ndul cト, テョntr-adevトビ, existト acolo sus cineva care ne cerceteazト テョncト de la naネ冲ere inima ネ冓 rトビunchii.
窶曚a sト te naネ冲i din nou, Mitrule, trebuie sト テョnveネ嬖 sト vorbeネ冲i, fiindcト acum, oricテ「t ネ嬖-ai dori tu, eネ冲i ca un prunc テョn pテ「ntecele mamei, numai cト acum pテ「ntecul cald al Leonorei e pテ「ntecele aspru ネ冓 rece, dar primitor al pトノテ「ntului. Uite, nu mai ai pe buze nici mトツar un singur cuvテ「nt. Hai, テョncearcト sト-mi spui ceva, nu-i aネ兮 cト nu mai gトピeネ冲i テョn sertarele minネ嬖i tale nici mトツar un singur sunet ?窶 ネ亙 Mitru テョncercト sト spunト cト nu e adevトビat, e bトビbat テョn toatト firea, unde sト fi fugit cuvintele lui, de ce ネ冓 cum sト-l fi pトビトピit. Dar, oricテ「t テョncerca, nu reuネ册a sト scoatト nici cel mai mic sunet.
窶朷ezi, vezi, Mitrule, nu te mint...窶 Apoi prin aerul din ce テョn ce mai stトフut, irespirabil, vトホu douト mテ「ini care ネ嬖neau テョn palme toate literele pe care el le buchisise cu greutate, atunci cテ「nd テョncepuse sト テョnveネ嫺 pentru prima datト la ネ冂oalト tainele lumii acesteia. 窶曰ai, ia, Mitrule, ia ネ冓 mトハテ「ncト, trebuie sト テョnveネ嬖 sト vorbeネ冲i din nou! ネ亙 poate ceva se va schimba テョn fiinネ嫗 ta, dupト ce ai trecut prin toate acestea!窶. ネ亙 Mitru primi supus ネ冓 テョncepu sト mestece fトビト sト cテ「rteascト primele litere pe care mテ「inile acelea de un dalb nefiresc i le テョntinse ネ冓 buzele lui puturト pentru prima datト sト exclame: 窶曠oamne...Doamne...!窶 Era un cuvテ「nt pe care nu-l cunoscuse o viaネ崙 テョntreagト, la care nu se gテ「ndise niciodatト, poate doar テョn glumele fトツute pe seama femeii lui, cテ「nd o vedea venind duminica de la bisericト fericitト ネ冓 sporovトナnd cu celelalte femei din Curmトフura.
窶暸ネ兮...aネ兮, Mitrule...vezi cト vorbeネ冲i din nou...ia, ia acum toate literele astea窶, ネ冓 mテ「inile テョi テョnghesuirト semnele テョncovoiate テョn sテ「n, pe sub cトノaネ兮 ruptト, aネ兮 cum テョネ冓 テョnghesuia el テョn pripト merele furate din grトヅina lui Profir, vecinul bunicului, atunci cテ「nd era テョncト de o ネ冂hioapト ...窶扼u uita テョnsト, te-ai legat, aネ兮 sト faci, cum am vorbit, Mitrule!窶.
ネ亙 lumina ce devenise binefトツトフoare, mテ「inile ネ冓 glasul domol dispトビurト. Mitru se simネ嬖 tras de o forネ崙 nemaivトホutト, ca un curent care-l absoarbe テョncetul cu テョncetul, care-l fトツu sト capete speranネ崙, sト テョnceapト sト sape cu unghiile ネ冓 braネ嫺le lui vテ「njoase テョn malul de pトノテ「nt, pe care-l simネ嫺a acum mai uネ冩r, mai primitor, pテ「nト ce simネ嬖 o boare de aer umplテ「ndu-i plトノテ「nii goliネ嬖 de viaネ崙. Auzi glasurile tovarトκ冓lor sトナ care se テョndemnau sト sape mai cu spor, テョncepu sト strige ネ冓 el, cuvinte de mult ネ冲iute, printre ele un tragic 窶杪jutor窶, cuvテ「nt nicicテ「nd folosit pテ「nト atunci de bトビbatul aspru ネ冓 netemトフor al muntelui. Cuvintele izvorテ「rト din gura lui ca un ネ冰voi eliberator, le gトピise pe toate cele pe care la un moment crezuse cト le uitase, cト テョl pトビトピiserト, fiindcト, dacト n-ar fi fost glasul acela blテ「nd, tテ「nトビul acela dintr-o altト lume ネ冓 simネ嬖re, el, Mitru a lu窶 Sテ「ngheorghe din Curmトフura, nu ar mai fi avut nevoie de cuvinte, acolo unde テョl condamnase la veネ冢icie cトビbunele テョn clipa テョn care scテ「nteia nefericitト aprinsese gazul din adテ「ncuri.

***

Ortacii テョl テョntinseserト pe Mitru pe o prelatト pe care o foloseau la vreme rea ca adトパost. Sosise ネ冓 doctorul din sat, care-i examina cu atenネ嬖e pulsul. Fusese doar ネ冩cul suflului exploziei, care-l proiectase pe malul reavトハ, afテ「nat, ceea ce micネ冩rase forネ嫗 impactului ネ冓 テョn afarト de cテ「teva echimoze ネ冓 sperietura zdravトハト, Mitru era テョntreg. Ochii bトビbatului テョntins pe spate priveau fix spre cer, acolo unde テョntotdeauna dorise pruncul sトブ infirm sト ajungト prin ramurile gテ「ndului sau cu aripile imaginaネ嬖ei. Acum Mitru ネ冲ia cト acolo existト o forネ崙 care ne protejeazト fiinネ嫗 la ceasuri de cumpトハト, o cunoscuse テョn adテ「ncuri, unde se nトピcuse pentru a doua oarト ネ冓 mai ネ冲ia cト va trebui sト meargト sト-l vadト pe Stareネ孛l Macarie, acolo, sus la mテ「nトピtire, chiar dacト niciodatト nu ネ冓-ar fi putut imagina cト el, Mitru a lu窶 Sテ「ngheorghe, va pトκ冓 vreodatト pragul ei. Pentru liniネ冲ea sa ネ冓 a copiilor sトナ, trebuia sト facト acest lucru, chiar dacト acum, テョnconjurat de prieteni ネ冓 sub spuza de soare blテ「nd ce se iネ嫺a pe dupト brazi, simネ嫺a cト poate ceea ce trトナse テョn adテョncuri nu fusese decテ「t un vis al sトブ 窶 テョn fond, era doar tatトネ lui ネtefan cel visトフor. Dar acest gテ「nd se pierdu pe dupト coama brazilor, preluat de ネ冩potul firicelului de rテ「u ce strトットフea locul ネ冓 Mitru ajunse acasト, acolo unde テョl privi cu alネ嬖 ochi pe copilul sトブ ネ嬖ntuit テョntre roネ嬖le mari de neputinネ崙. A doua zi el テョi spuse femeii sale cト are treabト テョn oraネ. Nu voia ca ea sト ネ冲ie ceea ce avea el de テョndeplinit ネ冓 urcト anevoie poteca ce ducea spre mテ「nトピtire, ascultテ「nd ネ冩aptele pトヅurii, amestecate cu gテョndurile lui. Mitru fusese de la 12 ani dat de taicト-sトブ ca ajutor al pトヅurarului din sat. Lテ「ngト acesta テョnvトκ嫗se el toate rosturile pトヅurii ネ冓 cel mai mult テョi plトツea sト iasト la venirea serii din coliba pトヅurarului, sト se rezeme de un trunchi gros ネ冓 sト asculte glasurile nopネ嬖i, care テョncerca sト farmece astfel pトヅurea pentru a o subjuga odatト cu venirea テョntunericului deplin. Apoi un vテ「nt firav strトットフea テョntテ「i テョnveliネ冰l de frunze moarte, テョnvトネuind テョncet tufiネ冰rile ce pトビeau pitici la pテ「ndト. Toate acestea ネ冓 le amintea cu melancolie Mitru, suind poteca spre mテ「nトピtire. Era o dimineaネ崙 de toamnト simplト ネ冓 tトツutト. Soarele nu izbutise sト strトパungト cu foarfecele strトネucirii lui croiala coronamentului pastelat al copacilor seculari. Nori singuratici, ca niネ冲e pete orfane albトピtrii, alunecau printre maiestuasele aripi ale crengilor bogate テョncト. Vietトκ嬖le pトヅurii mai dormitau printre cotloanele frunzoase, de un roネ冰 cトビトノiziu, dintre tufiネ冰ri ridicテ「ndu-se timid valuri moi de ceaネ崙, respiraネ嬖a grea a pトノテ「ntului. Auzi printre crengile speriate de un vテ「nt domol glas de mierlト. Ciocul galben ネ冓 penele-i negre contrastau cu sテ「ngeriul frunzelor ce abia mai pテ「lpテ「iau printre ramuri. Fテ「lfテ「it de aripi, ネ册rpuit printre frunze, zgomot de tufe ネ冓 crengi uscate rトピcolite, totul era inundat de mirosul ameネ嬖tor al dimineネ嬖i. Ajunse lテ「ngト buza pテ「rテ「ului ネ冓 sorbi lacom din apa rece, care-i strepezi dantura stricatト ca un cuネ嬖t de foc. 窶慂亙 el, pテ「rテ「ul窶, gテョndea Mitru, 窶徭e naネ冲e ネ冓 reintrト テョn pトノテ「ntul acela din care el a scトパat nevトフトノat. Oare pテ「rテ「ul テョnvaネ崙 mereu sト vorbeascト ori de cテ「te ori firicelele lui prind viaネ崙 ネ冓 strトパung pトフura pトノテ「ntului, sau cuvintele lui, ネ冩aptele, pe care din tinereネ嫺 el le ascultase cutreierテ「nd pトヅurea, pテ「rテ「ul le テョnvaネ崙 pe cale?窶. Mテ「nトピtirea se profila printre brazii semeネ嬖, cu turlele ei argintii, dominテ「nd satul ネ冓 テョmprejurimile. Avea temelia din stejar, aネ册zatト ca pe o tトネpicト uriaネ卞, cu turnul-clopotniネ崙 agトκ嫗t parcト de pronaos. Ornamentele trトヅau construcネ嬖a de munte, cu sculpturi bogate, printre crestトフuri meネ冲eネ冰gite. Erau pe stテ「lpii aceia テョncrustate motive populare de veche tradiネ嬖e: flori, stele テョncercuite de ramuri, motivul solar ネ冓 chiar o rozト a vテ「nturilor, destinul uman aflat テョn bトフaia sorネ嬖i. Cテ「teva rozete uriaネ册 din lemn cu imaginea miticト a ネ兮rpelui, strecurat aici parcト dintr-un Eden de mult pトビトピit de oameni, apoi simbolistica frテ「nghiei rトピucite, ca ネ冓 soarta omului, prins de nトネucirile trecerii pトノテ「nteネ冲i, totul trona pe zidurile prinse lacom de vreme テョn chingile mistuirii fatale, dar テョn acelaネ冓 timp totul dトヅea impresia de trトナnicie ネ冓 sfinネ嫺nie, totodatト. Stareネ孛l era prins cu pregトフirea Sfintei Liturghii, aネ兮 cト Mitru fu nevoit sト aネ冲epte テョn curtea mare, adumbritト de brazi pテ「nト ce se terminase ascultarea cトネugトビilor. Nu avusese curaj sト intre テョn mテ「nトピtire, nu pentru cト nu ar fi simネ嬖t nimic pentru locaネ冰l sfテ「nt, テョn fond intrase de patru ori テョn biserica lor din sat, la cununia sa cu Constandina ネ冓 la botezul celor trei copii, dar aici, la mテ「nトピtire se simネ嫺a stingher, nu ネ冲ia cum sト se comporte テョntr-un loc, unde nu mai intrase niciodatト. Mai mult, singura faネ崙 bisericeascト cu care vorbise vreodatト fusese pトビintele Vermeネ兮n de la mica bisericト din sat. La auzul toacトナ, ce テョnfiora テョntinderile de pトヅure ネ冓 al dangトフului de clopot, urmat de cテ「ntトビile ce rトホbトフeau prin ferestrele mari cu vitralii strトネucitoare, Mitru simネ嬖se pentru prima datト un fior stingher テョn inimト, pe care nu ネ冓-l putea explica. Fu primit de arhimandritul Macarie, care テョntotdeauna era rトッdトフor cu aceネ冲i oameni ai muntelui, ネ冲iind cト fiecare ascunde o dramト pe care el trebuie sト o asculte cu mare atenネ嬖e, pentru ca omul simplu din faネ嫗 sa sト plece de la el テョmbunトフトκ嬖t ネ冓 poate cu rトピpunsul aネ冲eptat la durerile lui. Mitru povestise cu ochii テョn pトノテ「nt toatト テョntテ「mplarea de sub munte. Rar, privea テョntr-o parte, neputテ「nd parcト suporta privirea scrutトフoare a arhimandritului, puritatea pletelor ネ冓 a bトビbii sale de nea stinsト peste ani. Macarie テョl ascultト cu atenネ嬖e, gテ「ndindu-se cト omul din faネ嫗 sa, テョntr-adevトビ se nトピcuse pentru a doua oarト din moment ce trecuse peste acel prag existenネ嬖al, din care atテ「t de puネ嬖ni gトピesc scトパare. テ司 promisese cト se va sfトフui ネ冓 cu episcopul Pahomie, superiorul lui, singura persoanト clericalト cu putere de decizie, care ar fi putut permite cトブtarea テョn mトビuntaiele muntelui a acelui pelerin, dacト el cu adevトビat ar exista ネ冓 nu ar fi o plトピmuire a celui rトブ, gata oricテ「nd sト surpe chiar ネ冓 credinネ嫗 clerului printr-o amトトire diavoleascト meネ冲eネ冰gitト, care ar fi nトビuit prestanネ嫗 bisericii テョn faネ嫗 oamenilor locului, テョn cazul テョn care acolo, jos, nu s-ar afla nimic demn de interesul bisericii. Mitru plecト uネ冰rat. テ枴nuse legトノテ「ntul cu plトピmuirea de sub munte, acum putea sト-ネ冓 vadト liniネ冲it de truda lui ネ冓 de テョntreネ嬖nerea familiei. テ始 noaptea aceea arhimandritul Macarie avu un gテ「nd folositor sufletului sトブ, plecat pe cトビトビile ascunse ale somnului. Se fトツea cト trebuia sト se spovedeascト テョnainte de cuminecトフura de Paネ冲i ネ冓, cum era rテ「nduit, trebuia sト meargト la pustnicul ce sトネトκ冤uia pe aripa de sud a muntelui, テョntr-o peネ冲erト, テョn care テョネ冓 gトピise liniネ冲ea acum mai bine de 50 de ani. Urcase pe spinarea muntelui greu, nu mai era nici el tテ「nトビ, se sprijinea テョn cテ「rja de arhimandrit, care tocトハea la fiecare pas ca ネ冓 cum ar fi vrut sト cerceteze inima muntelui, care parcト テョi rトピpundea din strトデunduri cu un ecou slab. Intrase テョn peネ冲era pustnicului Nicodim, sfios, aネ兮 cum fトツuse prima datト, dupト ce fusese ales stareネ孛l mテ「nトピtirii, considerテ「nd cト singurul cトビuia i s-ar putea confesa ca duhovnic, ネ嬖nテ「nd cont de rangul arhieresc pe care el テョl avea acum, nu ar fi putut fi decテ「t sihastrul. Vトホu prin iluminarea slabト a tavanului scorojit de ploi ネ冓 ani umbra bトフrテ「nului, care-ネ冓 ridicase epitrahilul, pe care i-l aネ册zase pe cap, テョndemnテ「ndu-l cu un glas scトホut sト spunト cu ce l-a mai supトビat pe Bunul Dumnezeu. Macarie vorbea apトピat, din suflet, cトナndu-se amarnic pentru niネ冲e pトツate, pe care el le socotea nedemne de rangul sトブ. Plecase ochii テョn pトノテ「nt ネ冓 atunci vトホuse cト pustnicul era テョn picioarele goale, niネ冲e picioare テョnegrite ca de negru de fum, dar viguroase, parcト crescテ「nd din podina sトビacト de lemn a テョncトパerii. Simネ嬖i mテ「na grea, deosebit de grea a acestuia pe capul sトブ, ca pentru a-l absolvi de toate pトツatele ネ冲iute ネ冓 neネ冲iute, se mira de vigoarea nemaiテ「ntテ「lnitト pテ「nト atunci a duhovnicului sトブ, cテ「nd deodatト, acesta ridicト epitrahilul, i-l dトヅu sト-l sトビute ネ冓 abia atunci Macarie zトビi cト テョn faネ嫗 lui se afla un tテ「nトビ テョnvトネuit de o pelerinト neagrト ca pトノテ「ntul, care-i spuse doar atテ「t: 窶杁aicト pトビinte, iertate テョネ嬖 sunt pトツatele trecute ネ冓 prezente, dar nu ネ冓 cele viitoare, dacト nu mト vei elibera din adテ「ncuri...!窶 Macarie テョl privise cu spaimト, implorテ「ndu-l parcト din ochi sト-i spunト cine este, de unde vine ネ冓 de cine este trimis テョn locurile astea uitate de lume ale lor, dar tテ「nトビul continua sト-i ネ冩pteascト doar atテ「t: 窶暸i sト mト gトピeネ冲i pトビinte, ai sト mト gトピeネ冲i, numai sト-l テョntrebi pe Mitru, el ネ冲ie locul unde ne-am テョntテ「lnit, e doar locul unde s-a nトピcut a doua oarト ネ冓 ネ冲ii la fel de bine ca mine cト locul unde te-ai nトピcut nu-l vei uita niciodatト. Bunトバarト, cum prea-sfinネ嬖a ta nu o sト poネ嬖 uita nicicテ「nd obcina Buzトブlui, unde ai vトホut lumina prima datト. Ai sト mト gトピeネ冲i ネ冓 トピta va fi semnul ca sト ネ冲i cト eu sunt pelerinul de sub munte". ネ亙 tテ「nトビul テョネ冓 luト mテ「na pe care o ネ嬖nea grea pe capul arhimandritului ネ冓 care avea pe ea テョncrustatト parcト de un fier テョnroネ冓t sfテ「nta cruce. 窶朶ト cauネ嬖 crucea, pトビinte, crucea...!窶 Stareネ孛l se trezi nトヅuネ冓t, テョn ciuda burei de rトツoare pe care noaptea de toamnト o strecurase prin cerceveaua ofilitト de vreme a ferestruicii chiliei sale. Hotトビテ「 テョn acel ceas sト nu mai pregete ネ冓 sト se destトナnuiascト episcopului Pahomie. Episcopul テョl ascultase cu luare aminte, cテ「ntトビindu-i fiecare vorbト, fiindcト nu テョn fiecare zi Dumnezeu vorbea cu oamenii ca テョn acea dupト-amiazト テョn cariera de cトビbune. テ士preunト cu stareネ孛l obネ嬖nu aprobarea Patriarhiei ネ冓 テョntr-o zi de vineri, porniserト cu sobor de preoネ嬖 ネ冓 cu autoritトκ嬖le locului spre minト. Mitru fu cel care le indicase locul unde pトノテ「ntul テョncercase sト-l テョnghitト, pentru ca mai apoi sト-l scuipe afarト din pテ「ntecele lui. Episcopul se adresase pentru テョnceput celor prezenネ嬖, al cトビor numトビ crescuse impresionant prin venirea oamenilor din Curmトフura, dar ネ冓 a celor din テョmprejurimi, cトツi se dusese vorba despre ceea ce avea sト se テョntテ「mple aici pテ「nト departe, chiar dincolo de graniネ嫺le judeネ孛lui. Prea-Sfinネ嬖tul Pahomie le explicase cト nemurirea sufletului este supravieネ孛irea lui dupト despトビネ嬖rea de trup. Aceastト supravieネ孛ire constト テョn continuarea vieネ嬖i sale proprii, spirituale, テョn pトピtrarea facultトκ嬖lor superioare, precum ネ冓 a sentimentului de rトピpundere. Giulgiurile Mテ「ntuitorului sau moaネ冲ele sfinネ嬖lor, care rトノテ「n intacte prin moarte, ne demostreazト, テョn mod analogic cト sufletul nu se descompune, テョn urma desfacerii de trup, dar nici nu se nimiceネ冲e. O forネ崙 simplト ネ冓 spiritualト cum e sufletul nostru, nu poate fi nici divizatト ネ冓 nici descompusト, decテョt printr-o acネ嬖une divinト nimicitoare. Dumnezeu, テョnsト, ne aratト incoruptibilitatea sfintelor moaネ冲e, nu vrea ca sufletul sト fie nimicit, ci テョl menネ嬖ne テョn existenネ嫗 テョn care a fost creat. Sufletul e duhul pe care Dumnezeu l-a テョntipトビit テョn materia trupului, cu ocazia zidirii omului, avテ「nd astfel テョn sine, prin テョmpトビtaネ冓re, trトピトフurile exacte ale bunトフトκ嬖i divine. Numai o putere infinitト, egalト cu aceea de la creaネ嬖e, ar putea trece fトパtura de la existenネ崙 la inexistenネ崙. Dumnezeu テョnsト ne descoperト condescenネ嫗 Sa, テョncredinネ崚「ndu-ne cト nu vrea nimicirea sufletului omenesc. Menネ嬖nerea osemintelor sfinネ嬖lor テョn stare de nestricトツiune este o fトトトヅuinネ崙 ネ冓 o garanネ嬖e privitoare la mトビirea de care se vor bucura trupurile credincioネ冓lor dupト テョnviere. Manifestarea acestei puteri a テョnvierii e cunoscutト credincioネ冓lor mai ales dupa pogorテ「rea Sfテ「ntului Duh, cultul sfintelor moaネ冲e avテ「nd origine テョn Biserica primarト. Prin moartea ネ冓 テョnvierea Sa, テョnsト, Mテ「ntuitorul inaugureazト o erト nouト, テョn care apar sfintele moaネ冲e ca prefiguraネ嬖i ale テ始vierii. Pahomie dトヅu oamenilor multe exemple de sfinte moaネ冲e descoperite de bisericト, cel mai recent fiind cel al Sfテ「ntului romテ「n Ioan Iacob din Pustia Hozevei, care la peste 20 de ani de la moartea sa fusese descoperit テョntreg, fトビト nici o urmト de degradare biologicト a trupului sトブ. Episcopul, care pe atunci se afla テョn pelerinaj テョn テ杪ra Sfテ「ntト, vトホuse cu ochii lui minunea ネ冓 le spuse cト テョnaltele feネ嫺 bisericeネ冲i ale locului se aネ冲eptau sト gトピeascト numai sfintele oseminte ネ冓 o bunト mireasmト dupト trecerea a 20 de ani. Cテ「nd au luat scテ「ndura sicriului au vトホut cト pトビintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricトツiune, aネ兮 cum fusese pus. Parcト l-ar fi pus テョn mormテ「nt de cテ「teva ceasuri, fトビト nici o schimbare a テョnfトκ嬖ネ卞ビii lui: mテ「inile, barba, pトビul, rasa, テョncトネネ崙ノintea erau neatinse.
Slujba de venerare a pelerinului de sub munte fu una deosebit de miネ冂トフoare, mulネ嬖 dintre cei prezenネ嬖 participテ「nd pentru prima datト la o astfel de oficiere. Mitru ネ冓 stareネ孛l Macarie erau cei mai emoネ嬖onaネ嬖 numai la gテ「ndul cト acolo, jos, poate nu se gトピea decテ「t o テョnchipuire pe care minerul sトビman aflat la clipト de cumpトハト cu viaネ嫗 sa, o zトビise, dar episcopul Pahomie ネ冲ia deja cト pelerinul de sub munte exista. Ca un テョntテ「i stトフトフor al bisericilor din eparhia sa acesta, imediat dupト vizita stareネ孛lui, cercetase documentele vremii, discutase cu cei mai venerabili preoネ嬖 ネ冓 monahi din zonト ネ冓 descoperise la una din mテ「nトピtirile de peste muntele Curmトフurii pe un monah, care abia ce テョmplinise 98 de ani, ネ冓 care テョi povestise o テョntテ「mplare petrecutト pe vremea cテ「nd el abia se tunsese monah ネ冓 nu avea mai mult de 18 ani. Monahul Mavrentie テョi spusese cト la acea vreme umblau prin lume fel ネ冓 fel de predicatori, falネ冓 sau autentici, care propovトヅuiau credinネ嫗 bトフrテ「neascト sau aduceau cu ei religii strトナne de acest pトノテ「nt ネ冓 neam. La mテ「nトピtirea lor bトフuse la poartト テョntr-o searト un astfel de drumeネ, care se recomandase simplu, pelerinul. Trei zile cテ「t a durat ネ册derea acestuia la lavra lor, pelerinul s-a odihnit noapte de noapte pe o laviネ崙 テョn chilia sa. Mavrentie nu ネ冲ia dacト aネ兮 hotトビテ「se stareネ孛l lor sau dacト fusese alegerea oaspetelui, care voia sト aibト un partener de dispute duhovniceネ冲i mai fトビト experienネ崙. Ceea ce ネ冲ie Mavrentie este cト pelerinul a fost un om de o curトκ嫺nie moralト ネ冓 spiritualト, cum el nu a mai テョntテ「lnit テョn trトナrea lui monahiceascト de atunci ネ冓 pテ「nト acum. Mare nevoitor, cu rugトツiunea inimii tot timpul pe buze, acesta テョi povestise despre vieネ嬖le sfinネ嬖lor, dテ「ndu-i pilde ziditoare pentru un suflet tテ「nトビ de monah. Mavrentie テョネ冓 aminteネ冲e un episod, care l-a urmトビit apoi toatト viaネ嫗 lui. Se sculase テョn prima dimineaネ崙 a ospeネ嬖ei pelerinului mai devreme. テ司 plトツea sト nu aibト pe nimeni prin preajmト, atunci cテ「nd テョネ冓 spunea rugトツiunile de dimineaネ崙 ネ冓 acum cu oaspetele din chilia sa se vedea strテ「mtorat テョn a face pravila sa. Auzi テョnsト prin fereastra deschisト, prin care soarele de primトプarト rトホbトフea generos, glasul molcom al pelerinului, care vorbea cu cineva テョn tinda chiliei. Mavrentie nu-l auzea pe interlocutor, dar frテ「nturi din vorbele pelerinului ajungeau pテ「nト la el. Vorbeau despre mersul norilor テョn sus ネ冓 テョn josul boltei cereネ冲i, despre crugul stelelor, despre ネ嫗rinト ネ冓 semトハトフuri, despre oameni ネ冓 pトツatele lor. Mavrentie era curios sト vadト cu ce frate din mテ「nトピtire discutト oaspetele la o orト atテ「t de matinalト, dar テョn tindト nu vトホu pe nimeni, decテ「t pe oaspetele sトブ. Pe streaネ冓na chiliei テョnsト Mavrentie zトビise un stol de pトピトビi, care, aネ兮 cel puネ嬖n i se pトビuse atunci monahului tテ「nトビ, テョi rトピpundeau parcト la rトピtimpuri pelerinului. Mavrentie nu putea nici pテ「nト azi sト spunト dacト oaspetele sトブ vorbise cu pトピトビile cerului, ceea ce nu ar fi fost de mirare ネ嬖nテ「nd cont de modul lui de a trトナ sau cu altcineva, nevトホut, dar ネ冲ia din clipa aceea cト oaspetele chiliei sale era omul lui Dumnezeu. Pelerinul plecase dupト douト zile ネ冓 テョi promisese cト la テョntoarcere spre obテ「rネ冓a lui va mai trece sト-l vadト. Nu avea la el decテ「t o desagト peticitト, テョn care avea comoara sa de mare preネ, o Biblie テョmbrトツatト cu cotoare de argint ネ冓 o cruce, despre care spunea cト テョi fusese dトビuitト de un pustnic de pe valea Iordanului. De atunci, nu mai auzise nimic despre pelerin, care poate uitase promisiunea fトツutト, fie viaネ嫗 テョl テョndreptase spre alte meleaguri mai binecuvテ「ntate. Circulau テョnsト prin oameni vorbe ciudate, spuse テョn ネ冩aptト, despre o crimト fトツutト de niネ冲e tテ「lhari ai locului, care aネ冲eptau drumeネ嬖i sub buza muntelui ce se テョntindea dincolo de mテ「nトピtire, o crimト nedesluネ冓tト nici pテ「nト azi, scufundatト テョn uitare peste coama brazilor neclintiネ嬖 de vreme. Episcopul ネ冲ia cト pelerinul, care テョネ冓 cerea acum dreptul la luminト, ajunase preネ de trei zile la Mavrentie テョn chilie, fiind apoi din pricini necunoscute ucis テョn pトヅure. Pe peretele abrupt al abatajului, unde nu intraserト decテ「t Mitru, episcopul ネ冓 un reprezentant al autoritトκ嬖lor, se vedeau ネ冓 acum urmele suflului exploziei, care muネ冂ase lacom din carnea neagrト a minei. Mitru simネ嬖 din nou acelaネ冓 aer cald, domol, mテ「ngテ「indu-i faネ嫗 nerasト ネ冓 trasト de nesomn, se apropie de peretele jilav ネ冓 ネ冩pti ca pentru sine: 窶朖egトノテ「ntul... l-am ネ嬖nut...窶. Un miros plトツut de tトノテ「ie aromatト, cunoscut atテ「t de bine episcopului din canonizトビile la care mai participase, inundト abatajul ネ冓 テョncet-テョncet peretele de steril se destrトノト lトピテ「nd la ivealト テョntテ「i o cruce de luminト difuzト, care se topi テョn aerul テョnchis. Ajutat de テョncト doi mineri Mitru テョncepu sト sape cu atenネ嬖e テョn locul pe care i-l indicase episcopul. De sub pトノテ「ntul reavトハ se profilト テョntテ「i alcトフuirea unui trup, テョntins pe spate, テョncトネネ嫗t cu o pereche de ciubote scorojite, テョmbrトツat テョntr-o dimie, peste care trona o pelerinト neagrト de postav. Corpul stトフuse acolo preネ de cine ネ冲ie cテ「ネ嬖 ani ca テョntr-un crater ce-i conservase formele, ferit atテ「t de temperaturile ridicate, cテ「t ネ冓 de umezealト. Mitru テョncremenise, un nod de emoネ嬖e テョi paralizase gテ「tlejul, privea cテ「nd la episcop, cテ「nd la reprezentantul autoritトκ嬖lor, care ネ冓 el era cuprins de neliniネ冲e la vederea ce i se oferea ochilor. Episcopul stropi cu agheasmト sfinネ嬖tト テョntregul locaネ de umbre ネ冓 trupul primi botezul fトビト a se テョmpotrivi, semn cト venea de la ネ冓 din voia lui Dumnezeu. Chipul pelerinului, cトツi numai despre el putea fi vorba, avea テョntipトビit pe obrajii palizi o pace deplinト. Pトビul テョi cトホuse テョn valuri pe reverele pelerinei de postav, iar テョn barbト ai fi zis cト i-au crescut melci minusculi, pleoapele テョi erau テョnchise, dar ai fi zis cト テョn orice clipト ar fi putut sト le deschidト pentru a se mira ネ冓 el de minunea sトプテ「rネ冓tト cu el de Dumnezeu. Trupul nestricat ネ冓 frumos mirositor fu depus テョntr-o raclト simplト, umilト aproape, fiindcト de abia de acum urma sト-ネ冓 demonstreze sfinネ嫺nia, acolo, sus, printre pトツatele ネ冓 durerile oamenilor, テョn mテ「nトピtirea de sub munte a stareネ孛lui Macarie. Pentru ca toネ嬖 sト fie pe deplin テョncredinネ嫗ネ嬖 cト a fost voia lui Dumnezeu ca trupul lui sト nu fie dat stricトツiunii, Patriarhia a rテ「nduit sト se sトプテ「rネ册ascト 40 de Sfinte Liturghii, cu rugトツiuni de dezlegare ネ冓 pomenire, sicriul cu trupul sトブ fiind aネ册zat in faネ嫗 Sfintei Mese. Dupト sトプテ「rネ冓rea acestor slujbe, trupul a rトノas ca ネ冓 mai テョnainte, adicト nestricトツios. A fost pus テョntr-o raclト specialト, din lemn de stejar, lemnul locurilor unde fusese descoperit, cu sticlト テョn partea de deasupra. Rトノテ「nea ca acest sfテ「nt anonim, mort テョn condiネ嬖i misterioase, care de fapt acum nici nu mai contau, ネ嬖nテ「nd cont de sfinネ嫺nia sa doveditト, sト fie zugrトプit pe icoanト ネ冓 sト poarte un nume. Au hotトビテ「t cト el va fi 窶彜fテ「ntul de sub munte窶 ネ冓 aネ兮 a rトノas テョn tradiネ嬖a locului. Oameni amトビテ「ネ嬖, mトツinaネ嬖 de boli ネ冓 de necazuri peste puterile lor sau ale medicinii moderne trecuserト pe lテ「ngト racla sfテ「ntului ネ冓 cu timpul テョncepuserト sト se arate dovezi ale minunilor sale pe care le sトプテ「rネ册a cu cei care cu adevトビat se apropiau de trupul sトブ cu smerenie, iubire ネ冓 multト credinネ崙. Cテ「nd Mitru l-a adus pentru prima oarト pe ネtefan テョn cトビuネ嫗 sa la sfテ「nta mテ「nトピtire ネ冓 copilul s-a apropiat テョn cテ「rje de raclト, bトナatul a scos un strigトフ scurt, agトκ崚「ndu-se cu disperare de mテ「na tatトネui care-l sprijinea. 窶弋aicト窶ヲtトナcuネ崙...窶! bトネmトニa el fトビト rost, privind spre moaネ冲ele din raclト. 窶弖isul... visul meu...acesta e tテ「nトビul de care ネ嬖-am povestit ネ冓 ai rテ「s atunci!窶 Mitru l-a mテ「ngテ「iat pe pトビul bトネai ネ冓 i-a spus doar atテ「t: 窶廬artト-mト, Fanule, iartト-mト!窶. De atunci, ori de cテ「te ori putea taicト-sトブ, ネtefan venea la mテ「nトピtire ネ冓 stトフea ore テョntregi lテ「ngト racla sfテ「ntului. Uitase vorbele pe care acestea i le spusese, cum cト テョl va ajuta sト meargト, simplul fapt cト visul sトブ devenise realitate, cト pelerinul visurilor sale テョncepuse sト vindece oamenii nevoiaネ冓 テョi dトヅea o ネ冓 mai mare sete de viaネ崙. Cテ「nd atingea sfテ「nta raclト ネ冓 mai ales cテ「nd fraネ嬖i cトネugトビi cテ「ntau acatistul sfテ「ntului ネ冓 ziceau:窶 Sub munte, ネ嬖-ai petrecut sfinネ嫺nia, Sfinte/ Aネ冲eptテ「nd harul dumnezeiesc/Care a venit ca sト te scoatト la luminト/Pentru mテ「ntuirea neamului omenesc窶, ネtefan simネ嫺a cum din el creネ冲e o miネ冂are neperceputト fizic, doar psihic, care parcト テョl テョndeamnト sト se scoale din cトビuciorul lui ネ冓 sト pトκ册ascト prin mテ「nトピtirea plinト ochi de lume. Necunoscute sunt pentru noi oamenii lucrトビile lui Dumnezeu, dar ネ冲im, oricテ「t de necredincioネ冓 am fi unii dintre noi, cト テョntr-o bunト zi, va trebui sト recunoaネ冲em cト el existト. Patriarhia, care recunoscuse sfinネ嫺nia pelerinului, voia sト dea acum o mテ「nト de ajutor celui datoritト cトビuia pelerinul de sub munte fusese canonizat ca o altト minune a neamului acestuia ネ冓 a bisericii テョn general. テ始 Duminica Ortodoxiei, atunci cテ「nd テョn toate bisericile din ネ嫗rト se fac colecte publice pentru a ajuta bisericile mai sトビace sau pe cei nevoiaネ冓, Patriarhia a alocat niネ冲e fonduri pentru ca ネtefan sト fie consultat テョntr-o clinicト de specialitate. De ce acum se ajunsese la aceastト hotトビテ「re, cum ar mai fi putut ea sト-l ajute pe copil, asta numai Dumnezeu ネ冲ia ネ冓 Sfテ「ntul de sub munte. Analizele prelevaserト un fapt extraordinar. Se テョntテ「mplト uneori ca mama sト aibト テョn timpul sarcinii un puseu de febrト ridicatト care poate mトビi riscul de a naネ冲e un copil cu 窶徭pina bifida窶. Este o anomalie a coloanei vertebrale, care, dacト este ceea ce medicii numesc 窶徭pina bifida oculta窶, este cea mai uネ冩arト formト. Copiii cu acest tip de defect nu au vreodatト probleme de sトハトフate, cum nu avusese nici ネtefan, pテ「nト la accident. Constandina テョネ冓 amintise, テョntrebatト de doctori, cト テョn anul sarcinii cu ネtefan avusese o pneumonie incipientト, cauzatト de munca la cテ「mp sub ploile repezi ネ冓 reci de primトプarト. Tot timpul, mai ales テョn timpul nopネ嬖i, starea ei febrilト テョl speriase pe omul ei, care o テョnfトκ冰ra テョntr-un cearceaf テョnmuiat テョn. Frisoanele ネ冓 febra テョncetau pe loc. Ajunsese Mitru sト glumeascト cu prietenii lui de pahar cト nici nu mai este nevoie sト mai bea ceva, ajungテ「ndu-i damful pe care テョl rトピpテ「ndeau priネ冢iネ嫺le, cu care o テョmpacheta pe Constandina searト de searト. Medicii テョi explicaserト ネ崙ビanului simplu de la munte cト 窶徭pina bifida窶 este un defect congenital, care implicト dezvoltarea incompletト a tubului neural sau a oaselor care テョl acoperト. Denumirea 窶徭pina bifida窶 provine din limba latinト ネ冓 テョnseamnト テョn traducere literalト coloanト 窶柮uptト窶 sau 窶枦eschisト窶. Boala apare la sfテ「rネ冓tul primei luni de sarcinト, cテ「nd cele douト pトビネ嬖 ale coloanei vertebrale ale embrionului nu reuネ册sc sト se uneascト, lトピテ「nd o zonト deschisト, numitト fistulト. テ始 anumite cazuri, la lovituri puternice la coloanト, o ridicトフurト ca un sトツuleネ de carne iese prin golul dintre vertebre, ceea ce se ネ冓 テョntテ「mplase テョn cazul lui ネtefan, テョn momentul cテ「nd troianul de lemne テョl ネ嬖ntuise la pトノテ「nt ネ冓 テョi produsese ruptura aceea dintre vertebre. Boala poate fi detectatト de obicei テョnainte de naネ冲erea copilului ネ冓 poate fi tratatト imediat, dar テョn cazul Constandinei nu putea fi vorba de aネ兮 ceva. Cine mai pomenise prin locurile lor sト テョネ嬖 faci analize prenatale sau sト iei vreun tratament? Aネ兮 cト, ネtefan se nトピcuse cu acest sindrom, nesemnificativ pentru el pテ「nト テョn momentul petrecut テョn pトヅure. Operaネ嬖a era posibilト, ネ嬖nテ「nd cont cト ネtefan nu テョmplinise テョncト 12 ani, iar banii existau din fondurile Patriarhiei. ネtefan テョネ冓 va aminti toatト viaネ嫗 cu emoネ嬖e de ziua stabilitト pentru marea テョncercare. Nu mai fusese niciodatト テョntr-un spital atテ「t de impunトフor, iar sala de operaネ嬖e cu oglinzile acelea care iradiau o luminト nefiresc de puternicト テョl fascinase cu totul, fトツテ「ndu-l sト fie ネ冓 mai emoネ嬖onat. テ始ainte de a adormi sub efectul anesteziei lui ネtefan i se pトビu cト テョntr-un colネ al camerei stトフea Sfテ「ntul de sub munte, care-l privea cu ochii lui blテ「nzi, ca ネ冓 cum ar fi vrut sト-i spunト cト va fi lテ「ngト el ネ冓-l va ajuta sト treacト cu bine peste aceastト テョncercare. Sub anestezie copilul avusese un vis, care parcト prevestea bucuria de dupト operaネ嬖e. Era テョn grトヅina lor ネ冓 taicト-sトブ fトツuse o groapト adテ「ncト, ca pentru a sトヅi un pom. Dar Mitru nu avea pe lテ「ngト el nici un puiet, ci bトビbatul テョi spuse copilului doar atテ「t: 窶曦anule, intrト copile cu picioarele aici テョn groapa asta, pe care o sトパai cu atテ「ta trudト!窶. Bトナatul, care nu-i ieネ冓se nicicテ「nd din cuvテ「nt tatトネui, テョl privi pe Mitru テョntrebトフor: 窶抉トナ, cum sト intru taicト, ai uitat cト sunt olog?窶 dar vトホテ「nd scトパトビarea din ochii bトビbatului se tテ「rテ「se uネ冩r din cトビuciorul cu rotile ネ冓 intrase テョn groapa afテ「natト. Mitru luト o cofト cu apト ネ冓 o turnト テョn groapト. Apa rece de munte cuprinse picioarele inerte ale copilului, apoi テョncet, fトビト grabト, Mitru テョncepu sト umple groapa cu pトノテ「ntul stors din rトビunchii adテ「ncului. 窶曚opile, acu窶 eネ冲i ceea ce ネ嬖-ai dorit toatト viaネ嫗, un copac!窶. ネ亙 ネtefan rテ「dea, cu inocenネ嫗 copilului prins テョntr-un joc nou, nemaijucat vreodatト ネ冓 simネ嫺a cト apa sfテ「ntト テョi pトフrunde prin pielea tトネpilor, dテ「ndu-i senzaネ嬖a unui muネ冰roi de furnici care i s-au urcat pe picioare, sトトetテ「ndu-l delicat, dar din ce テョn ce mai vテ「rtos, pテ「nト ce copilul テョネ冓 miネ冂ト pentru prima datト picioarele condamnate la nemiネ冂are de accidentul din pトヅure. Simネ嫺a cum din gambe ネ冓 apoi din coapse テョi cresc ramuri, care テョnfrunzesc miraculos, ca テョn basmele bunicii, creネ冲ea semeネ, copac de munte falnic, prin rトノuriネ冰l cトビuia se iscase un cor de pトピトビi multicolore, care fiecare voia sト-i spunト copilului-copac pe unde zburase, ce テョntテ「lnise テョn cale ネ冓 mai ales ceea ce ネtefan dorise sト ネ冲ie de cテ「nd era テョncト sトハトフos: ce taine se ascund dincolo de munte. Cu acest vis se trezise din anestezie ネtefan, iar zilele care urmarト la spital, primele semne de mobilitate ale picioarelor, lungile ネ册dinネ嫺 de fizioterapie, テョm care practic テョnvトκ嫗se sト meargト din nou, totul culminト cu ziua cテ「nd sprijinit de un baston, ネtefan fu externat ネ冓 adus acasト lテ「ngト cei dragi. De atunci, cトビuciorul neputinネ嫺i sale fu adus lテ「ngト racla sfテ「ntului, pentru a dovedi ネ冓 altor suflete aflate la ceas de cumpトハト cト prin credinネ崙 omul se poate mテ「ntui ネ冓 de cele mai cutremurトフoare drame personale. Cトツi fトビト visul bトナatului, fトビト experienネ嫗 din adテ「ncuri a lui Mitru, n-ar fi existat nici Sfテ「ntul de sub munte, nici puterea moaネ冲elor, care convinseserト biserica テョn a acorda un ajutor vital acestui copil sトビac dintr-o lume sトビacト. ネtefan ネ冲ia cト era datoria lui sト mulネ孛meascト Sfテ「ntului, ネ冓 prin el puterii lui Dumnezeu pentru viaネ嫗 nouト cテ「ネ冲igatト ネ冓 sfトフuit ネ冓 de stareネ孛l Macarie copilul plecト sト urmeze cテ「nd テョmplini vテ「rsta seminarul teologic. Le scria celor dragi de acasト, le mulネ孛mea cト sunt alトフuri de el cu gテ「ndul ネ冓 le promitea cト se va ruga neテ「ncetat pentru ei. Dupト absolvirea seminarului ネtefan veni acasト pentru a-ネ冓 lua la revedere de la casa pトビinteascト. Hotトビテ「se sト plece テョmpreunト cu un alt coleg de seminar la Muntele Athos ネ冓, dupト cum simネ嫺a テョn inima lui, nu va mai reveni テョn satul de sub munte niciodatト. De acolo, din lavra romテ「neascト de cトネugトビi, le trimisese alor lui scrisori de テョmbトビbトフare テョn faネ嫗 vieネ嬖i.

***

Timpul se aネ冲ernuse peste Curmトフura ca o hainト, ca pelerina sfテ「ntului de sub munte, pトピtrテ「nd trecerea vremii nemiloase prin croiala ei. Mitru ネ冓 apoi Constandina, plecarト spre o lume tainicト ネ冓 poate mai bunト, odihnindu-se テョn ネ嬖ntirimul mテ「nトピtirii. Anuネ嫗 se mトビitase cu un flトツトブ din sat, cu care plecase spre alte rosturi la oraネ, iar Petruネ devenise conductor de tren, ceea ce visase テョncト din serile cテ「nd alトフuri de ネtefan pe prispa casei bトフrテ「neネ冲i ascultau ネ冰ierul trenurilor care nu opreau テョn satul lor niciodatト. Un singur regret テョl mai avea stareネ孛l Macarie. Trecuse atテ「ta amar de vreme ネ冓 racla sfテ「ntului se plecase sub numトビul anilor ネ冓 parcト ar fi fost nevoie de o altト casト pentru moaネ冲ele pe lテ「ngト a cトビor raclト se perindaserト atテ「tea suflete necトニite. Patriarhia テョi rトピpunsese oficial cト nu erau テョncト fonduri pentru o raclト nouト ネ冓 tocmai cテ「nd stareネ孛l テョネ冓 pierduse ネ冓 ultima speranネ崙 primi o テョnネ冲iinネ嫗re conform cトビeia noul episcop al Sucevei ネ冓 Rトヅトブネ嬖lor, Sofian, dorea sト doneze o nouト raclト pentru moaネ冲ele Sfテ「ntului de sub munte. Atテ「t se pregトフiserト fraネ嬖i din mテ「nトピtire ネ冓 localnicii din Curmトフura pentru evenimentul aネ冲eptat cu atテ「ta emoネ嬖e cト stareネ孛l fu la un pas de un preinfarct, care ar fi putut sト-i fie fatal, dar dorinネ嫗 lui de a pregトフi cum se cuvine テョntテ「mpinarea oaspetelui fusese mai puternicト decテ「t boala. Episcopul Sofian dorise ca moaネ冲ele sト fie aネ册zate テョn noua raclト chiar de ziua hramului Sfテ「ntului. Cテ「nd coloana oficialト de maネ冓ni pトフrunsese テョn curtea mテ「nトピtirii, plinト de lume, stareネ孛l Macarie テョl テョntテ「mpinト テョn fruntea fraネ嬖lor cトネugトビi pe distinsul oaspete. Episcopul era un bトビbat cu prestanネ嫗 pe care ネ嬖-o oferト veネ冦テ「ntul ネ冓 funcネ嬖a atテ「t de importantト din sテ「nul bisericii. Strトットフu cu pas domol curtea mテ「nトピtirii, cu un mers uネ冩r aplecat spre dreapta, stareネ孛l punテ「nd totul pe seama oboselii cauzatト de drumul lung de peste munネ嬖. Intrト テョn mテ「nトピtire, sトビutト icoana iconostasului, apoi icoanele テョmpトビトフeネ冲i, se テョntoarse la sfテ「nta raclト, テョngenunche ネ冓 テョネ冓 deschise braネ嫺le cuprinzテ「nd-o sub faldurile mantiei arhiereネ冲i. Apoi preネ de cテ「teva minute se rugト cu capul plecat pe racla Sfテ「ntului. Se ridicase greoi, ajutat de unul dintre diaconii cu care sosise, mテ「ngテ「iase テョndelung cトビuciorul cu rotile, apoi privind la fraネ嬖i din bisericト exlamト doar atテ「t, purtテ「nd parcト sub coada ochiului o pトビere de lacrimト nenトピcutト deplin: 窶朞are este puterea lui Dumnezeu, fraネ嬖lor!窶. Se fトツuse slujba de priveghere de noapte, rテ「nduitト pentru astfel de ocazii, urmテ「nd ca dimineaネ崙 moaネ冲ele sト fie trecute テョn noua raclト. Donaネ嬖a episcopului era o raclト din argint, avテ「nd テョncrustate pe ea scene din viaネ嫗 sfテ「ntului. Muntele sub care テョネ冓 dormise somnul de veci, oamenii coborテ「ネ嬖 sト scurme テョn mトビuntaiele pトノテ「ntului, chiar ネ冓 copilul ネ嬖ntuit テョn cトビucior, toate aceste scene apトビeau pe micile basoreliefuri, totul pentru pomenirea faptelor petrecute. Stareネ孛l Macarie, acum テョmpovトビat de ani ネ冓 boalト se trezea mereu dis de dimineaネ崙. Mai ales acum テョnaintea acestui eveniment unic pentru mテ「nトピtirea sa, trebuia sト se asigure cト totul era pus la punct ネ冓 ieネ冓se cu noaptea-n cap テョn curtea mテ「nトピtirii privind cerul. Erau semne cト va fi o zi seninト, cu acel albastru nemaiテ「ntテ「lnit decテ「t acolo テョntre munネ嬖. Aerul tare テョmprトκ冲ia ultimele glasuri ale nopネ嬖i, cテ「nd stareネ孛l zトビi テョn cimitirul din spatele mテ「nトピtirii o mogテ「ldeaネ崙. Se apropie テョncet, abia tテ「rテ「ndu-ネ冓 picioarele bolnave ネ冓 テョl vトホu pe Sofian episcopul aplecat lテ「ngト o cruce piticト, chinuindu-se sト dea viaネ崙 unei lumテョnトビi de cearト. Ce cトブta episcopul Sucevei テョn cimitirul din Curmトフura ネ冓 mai ales, cui aprindea un semn peste timp...? Pe crucea de piatrト ca o mogテ「ldeaネ崙 speriatト Macarie vトホu cト era scris.: 窶暸ici odihnesc robii lui Dumnezeu, Mitru ネ冓 Constandina窶.
Abia atunci stareネ孛l テョnネ嫺lepネ嬖t de ani ネ冓 har テョネ冓 explicト de ce un personaj atテ「t de テョnalt din Moldova, tocmai de peste munネ嬖, oferise ca donaネ嬖e o raclト atテ「t de scumpト, de ce episcopul Sofian avea テョn ochi o bunトフate pe care el o mai zトビise cテ「ndva, テョn lustrul vremii, de ce prea-sfinネ嬖tul mergea cu oarecare greutate, ce nu putea fi pusト pe seama vテ「rstei テョncト la zenit, ネ冓 mai ales ce cトブta el la mormテ「ntul lui Mitru a lu窶 Sテ「ngheorghe. Episcopul simネ嬖 foirea paネ冓lor din spatele sトブ, se ridicト cu greutate, テョl privi テョn ochi pe stareネ, テョl テョmbrトκ嬖ネ卞, ネ冩ptindu-i la ureche: 窶霸rea-cucernice, sト nu facem tulburare テョntre fraネ嬖i din mテ「nトピtire ネ冓 nici テョn poporul ce va veni azi la hramul Sfテ「ntului!窶.
Stareネ孛l テョl apucト de umeri ネ冓-l privi テョndelung テョn ochi, aネ兮 cum scormonim テョntr-o oglindト, cテ「nd zi de zi fiecare dintre noi cトブtトノ テョn alcトフuirea de ape ceva care ne-a aparネ嬖nut, dar s-a destrトノat de mult.
- ネtefane....Fanu窶 a lu窶 Mitru... tu...!?
- Eu, pトビinte...eu, pトツトフosul...!
- Dar cum ai ajuns...ネ冓 stareネ孛l テョネ冓 puse strajト buzelor pentru a continua テョntrebarea, care nu i se pトビea acum a fi cea mai potrivitト, deネ冓 curiozitatea bトフrテ「neascト nu-i poate ocoli nici pe cei mai cucernici pトビinネ嬖.
- Sunt multe de povestit, dar ne aネ冲eaptト Sfテ「ntul...
- Poate ar fi bine ca lumea din bisericト, atunci cテ「nd vei zice predica, sト afle din gura ta povestea sfテ「ntului, continuト ネ冩ptit stareネ孛l. Ce dovadト mai vie ar trebui sト aibト ca sト creadト テョn minunile sfテ「ntului nostru...?
- Pトビinte, lumea nu are nevoie de nici o dovadト, cu atテ「t mai puネ嬖n de una vie. Cトビuciorul gol al copilului care am fost altトヅatト, lテ「ngト racla sfテ「ntului, asta este singura dovadト pentru credinネ嫗 lor. Sigur cト pentru slava lui Dumnezeu ネ冓 pentru cinstirea sfテ「ntului vorbele mele ネ冓 persoana mea ar テョnsemna foarte mult. Dar sト ne amintim ce i-a spus Mテ「ntuitorul necredinciosului sトブ apostol, Toma: "Pentru cト m-ai vトホut ai crezut, Tomo! Fericiネ嬖 cei ce n-au vトホut ネ冓 au crezut!窶 Aネ兮 sト fie ネ冓 pentru noi, pトビinte. Crezi cト dacト mト vor vedea pe mine, ネtefan cel olog odinioarト, ajuns acum episcop, vor crede mai mult テョn minunile sfテ「ntului. Nu! Fiecare poartト テョn suflet o comoarト, pe care Domnul ne-a dトビuit-o テョncト de la naネ冲ere, harul lui cel bun. Depinde de fiecare din noi cum ネ冓 cテ「t テョl descoperim!
Slujba de pomenire fトツutト lテ「ngト racla cea nouト, predica pilduitoare a episcopului, apoi hrトハirea sトビacilor sosiネ嬖 din toate colネ孛rile ネ崙ビii テョn trapeza mテ「nトピtirii, totul s-a fトツut cu mare cinste pentru amintirea Sfテ「ntului de sub munte.
Spre searト episcopul Sofian テョmpreunト cu suita sa au pトビトピit Curmトフura. La cererea episcopului, ネ冩ferul sトブ personal a oprit pe ネ冩seaua care traversa muntele ネ冓 Sofian a privit cu emoネ嬖e ネ冓 tristeネ嫺 テョn urmト. Se aネ冲ernuse clipa de searト, tainicト, ネ冓 jos satul pトビea ca un ochi deschis al nopネ嬖i テョn care pテ「lpテ「iau licuricii caselor rトホleネ嫺. Dinspre mテ「nトピtire se auzea corul de cトネugトビi, semn cト aceネ冲ia sトプテ「rネ册au slujba de vecernie pregトフindu-se pentru cea mai frumosト rugトツiune a Ortodoxiei, 窶廰uminト linト窶. Privea episcopul peste aネ册zarea naネ冲erii sale ネ冓 se gテ「ndea cu tristeネ嫺. Nu putuse sト devinト nici pトヅurar, nici copac falnic de munte, nici pasトビe sト zboare peste piscuri pentru a descoperi cealaltト faネ崙 a lumii. Dar cunoscuse slava lui Dumnezeu, devenise un slujitor care ascultト ネ冓 vindecト oamenii din nevoile ネ冓 necazurile lor ネ冓 pentru el asta era de ajuns.
テ始chise ochii ネ冓 rosti ネ冩ptit, ca pentru munネ嬖i copilトビiei lui, cuvintele psalmistului:
窶槓亙 iatト, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate ネ冓 pe cele din urmト ネ冓 pe cele de demult,
Tu m-ai zidit ネ冓 ai pus peste mine mテ「na Ta ,
Minunatト este ネ冲iinネ嫗 Ta, mai presus de mine, este テョnaltト ネ冓 n-o pot ajunge,
Unde mト voi duce de la Duhul Tトブ ネ冓 de la faネ嫗 Ta unde voi fugi?
De mト voi sui テョn cer, Tu acolo eネ冲i,
De mト voi pogorテ「 テョn iad, de faネ崙 eネ冲i,
De voi lua aripile mele de dimineaネ崙 ネ冓 de mト voi aネ册za la marginea mトビii,
ネ亙 acolo mテ「na Ta mト va povトκ孛i ネ冓 mト va ネ嬖ne dreapta Ta!窶.
























































































.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!