Carol Iancu - «Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități»
Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2013
ISBN 9789737 03463
400 pagini
Coperta: Bogdan Bârzu « Crâmpei din vechiul Hârlău »

În acest an, a fost lansat în Romania, un volum științific de factură aparte «Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități» sub semnătura cunoscutului istoric francez de origine română Carol Iancu publicat de Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2013 cu sprijinul Universității Paul Valery Montpellier 3 din Franța.
Mai puțin obișnuit pentru un studiu socio-istoric aprofundat, coperta reproduce un «Crâmpei din vechiul Hârlău» ulei pe pânză realizat de pictorul Bogdan Bârzu, peisaj nostalgic din târgușorul de altădată.

Această lucrare inedită prin valoarea sa «istoriografică și memorială» este un exercițiu sublim de credință și afecțiune oferit memoriei părinților, profesorilor, prietenilor și locurilor copilăriei sale, pentru că «asemenea multor evrei din România, Carol Iancu a trăit, dupa plecarea sa din țară, drama dezrădăcinării. Acolo pe unde l-au purtat valurile vieții (în Israel și Franța), el a luat cu sine, asa cum fac toți emigranții, imaginea vie a locurilor natale, întrupată, acum, după mulți ani, in istoria pe care a scris-o» (Alexandru-Florin Platon). Cartea însăși reprezintă nu numai punctul plecării sale în lumea largă, ieșirea din copilărie și adolescență ci și expresia minunatei sa cariere științifice, dar mai ales, simbolica și eterna reîntoarcere acasă, la origini, unde a primit «bazele intelectuale, dragostea de carte și o morală» care îl definesc în esență.
În luna octombrie, la București, cartea distinsului profesor Carol Iancu «Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități» a obținut Premiul Alexandru Șafran 2013.


Decernarea Premiului Alexandru Șafran 2013 ˆ ˆ Marina Nicolaev

Originar din Hârlău, «Carol Iancu "Master of Arts" cu mențiunea "magna cum laude" al Universității Ebraice din Ierusalim, Doctor în istorie și Doctor în litere și științe umanistice al Universității din Aix-en-Provence, a primit numeroase distincții pentru opera sa științifică. "Doctor Honoris Causa" al Universității “Babes-Bolyai” din Cluj (2005), al Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (2010) și al Universității din Oradea (2011), el a fost ales membru al Academiei din Nîmes (2011), una din cele mai prestigioase din Franța (fondată în 1682). Profesorul Carol Iancu este autorul a numeroase studii consacrate istoriei evreilor și relațiilor internaționale apărute în franceză, ebraică, engleză, germană și română. Pentru prestigioasa sa activitate științifică și pentru servicii aduse Educației Naționale, a fost promovat " Ofițer în ordinul Les Palmes académiques" printr-un decret al primului-ministru al Franței». Ceremonia în cursul căreia Președinta Universității din Montpellier i-a conferit distincția (diploma și decorația) a avut loc vineri 21 decembrie 2012.
Printre volumele de specialitate publicate în limba română de către Carol Iancu amintim: ˮEvreii din România (1919-1938). De la emancipare la marginalizareˮ, Ed. Hasefer, 1996, 444p.; ˮShoah în Romania. Evreii în timpul regimului Antonescu (1940-1944) ˮ, Ed. Polirom, 2001, 206 p.; ˮLupta internațională pentru emanciparea evreilor din România. Documente și mărturiiˮ, Editura Hasefer, 2004, vol. I (1913-1919), 317 p., vol. II (1919-1939), 395 p.; - ˮMiturile fondatoare ale antisemitismului. Din antichitate până în zilele noastreˮ, Ed. Hasefer, 2005, 304 p.; ˮBleichroeder și Cremieux... ˮ, Ed. Hasefer, București, 2006, 382 p.; ˮMemoriile Șoahuluiˮ. Poeme (cu pseudonimul Tristan Janco și desene de Tudor Banus), Ed. Apostrof, Cluj, 2006, 82 p.; ˮEvreii din România (1866-1919). De la excludere la emancipareˮ, Hasefer, București, 2009, 502 p., ediția a III-a, revizuită și adaugită de autor, cu o "Bibliografie cronologică a chestiunii evreiești (1861-1919)", completată până în anul 2008”. Cuvânt înainte de Dr. Aurel Vainer, Prefață de Prof. Dr. Andrei Marga; ˮAlexandre Safran. O viață de luptă, o rază de lumină, Ed. Hasefer, București, 2008, 394 p. (plus 32 pagini de ilustrații). Alexandru Safran și Șoahul neterminat în Romania. Culegere de documente (1940-1944) ˮ, Editura Hasefer 2010, 576 p. A mai publicat în franceză și engleză: ˮLes Juifs en Roumanie (1866-1919) de l'exclusion l'émancipationˮ, prefață de Pierre Guiral, Éditions de l'Université de Provence, Aix-en-Provence, 1979, 382 p ; ˮJews in Romania (1866-1919). From exclusion to emancipationˮ, traducere de Carvel de Bussy, East European Monographs, Boulder, Columbia University Press, New York, 1996, 191 p; ˮBleichröder et Crémieux. Le combat pour l'émancipation des Juifs de Roumanie devant le Congrès de Berlin. Correspondance inédite (1878-1880) ˮ, Montpellier, Université Paul Valéry, 1987, 264 p. (Sem n°3); ˮL'Émancipation des Juifs de Roumanie (1913-1919). De l'inégalité civique aux droits de minorité: l'originalité d'un combat à partir des guerres balkaniques jusqu'à la Conférence de paix de Parisˮ, Montpellier, Université Paul Valéry, 1992, 350 p. (Sem n°5). Prefață de Charles-Olivier Carbonnel ; ˮLe combat international pour l'émancipation des Juifs de Roumanie. Documents et témoignages (1913-1919) ˮ, Université de Tel-Aviv, Institut de Recherche de la Diaspora, Tel-Aviv, 1994, 317 p.; ˮLes Juifs du Midi. Une histoire millénaireˮ, en collaboration avec Danièle Iancu, Éditions A. Barthélémy, Avignon, 1995, 351 p.; ˮLes Juifs en Roumanie (1919-1938). De l'émancipation à la marginalisationˮ, préface de Pierre Guiral, postface de Gérard Nahon, Éditions Peeters, Paris-Louvain, collection de la Revue des Études juives, 1996, 432 p.; ˮLa Shoah en Roumanie. Les Juifs sous le régime d'Antonescu (1940-1944). Documents diplomatiques français inéditsˮ, Sem n°7, Université Paul Valéry, Montpellier, 1998, 189 p. Deuxième édition, Sem n° 8, Montpellier, 2000, 205 p.; ˮLes Mythes fondateurs de l'antisémitisme. De l'Antiquité à nos joursˮ, Éditions Privat, Toulouse, 2003, 192 p. ; ˮL'histoire des Juifs de Roumanie et l'ego-histoire (Istoria evreilor din România si ego-istoria) ˮ, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2006, édition bilingue, 111 p. ; ˮLes Juifs de Roumanie et la solidarité internationale (1919-1939ˮ), Montpellier, Sem n°12, Université Paul Valéry, Montpellier, 2006, 351 p.; ˮAlexandre Safran. Une vie de combat, un faisceau de lumièreˮ, Sem n°13, Université Paul Valéry, Montpellier, 2007, 318 p. (et 32 p. d'illustrations hors texte). Este coordonatorul următoarelor lucrări: ˮTémoignages sur Jules Isaac, Dans l'amitié de Jules Isaacˮ, Cahier n°3, Aix-en-Provence, Association des Amis de Jules Isaac, 1981, 106 p, (21/29 cm). ; ˮJuifs et judaïsme en Afrique du Nord, dans l'Antiquité et le haut Moyen Ageˮ, Montpellier, Université Paul Valéry, 1985, 117 p. (21/29 cm) (Sem n°1); ˮArmand Lunel et les Juifs du Midiˮ (dir.) Sem n°2, Montpellier, Université Paul Valéry, 1986, 360 p.; ˮMontpellier et la mémoire juiveˮ, Bulletin historique de la ville de Montpellier, Montpellier, 1987, n°7.; Les Juifs à Montpellier et dans le Languedoc du Moyen Age à nos jours (dir.), Sem n° 4, Éditions de l'Université Paul Valéry, 1988, 446 p.; ˮRoute du patrimoine juif du Midi de la Franceˮ, Avignon, Comité Départemental du Tourisme de Vaucluse, 1992 ; ˮThe Road of Jewish heritage in the South of Franceˮ, Avignon, 1993; ˮPermanences et mutations dans la société israélienneˮ, Montpellier, Université Paul Valéry, 1996, 190 p. (Sem n°6); ˮDe l'Affaire Dreyfus à la fin de la Seconde Guerre mondiale. Les engagements de Jules Isaacˮ (dir.) Association des Amis de Jules Isaac, Aix-en-Provence, 1998, 115 p. (21/29 cm); ˮTracer le cheminˮ. Mélanges offerts aux professeurs René-Samuel Sirat et Claude Sultan, E Montpellier, Université Paul Valéry, 2002, 222 p. (Sem n°10); ˮPermanences et ruptures dans l'histoire des Juifs de Roumanie (XIXe-XXe siècles)ˮ, Montpellier, Université Paul Valéry, 2004, 350 p. (Sem n°11); ˮThe History of the Jews in Romania. The Nineteenth Centuryˮ (coeditor), ˮThe Goldsteinˮ - Goren Diaspora Research Center, Tel Aviv University, 2005, 361 p. Alături de Alexandru-Florin Platon a coordonat ˮProfesori și student evrei. Enseignants et étudiants juifsˮ, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2012.

Aflat la capăt de lume și istorie, Hârlău, este una din localitățile cu tradiție ale Moldovei, a cărei existență se pierde prin negura secolelor. Prima sa atestare documentară o descoperim la 1 mai 1384, menționată în hrisoavele domnitorului Petru I Mușat. O serie de monumente de patrimoniu ce se mai păstrează și astăzi configurează o istorie fascinantă din timpurile glorioase ale lui Ștefan cel Mare « care la 1486 reface din temelii curtea palatului domnesc, iar șase ani mai târziu, în 1492, îi adaugă o adevărată bijuterie arhitectonică - Biserica Sf. Gheorghe - primul monument istoric cu un fastuos decor pictat în exterior pe vremea lui Petru Rareș».

În articolul «Între nostalgie și luciditate», publicat de publicistul și traducătorul Țicu Goldstein creionează esența studiului propus de profesorul universitar Carol Iancu: « Comunitatea evreiască din Hârlău - localitatea de baștină a istoricului Carol Iancu, profesor la Universitatea din Montpellier - este studiată cu o acribie exemplară în noua sa carte […]. Lucrarea, prefațată de profesorul Alexandru-Florin Platon, este monografia unei colectivități, altădată cu numeroși evrei, într-o evocare plină de căldură, dar făcută și cu obiectivitatea unui cercetător atent la detaliile semnificative, cu un rar simț al echilibrului. Trecînd, de această dată, așa cum subliniază prefațatorul cărții, de la „marea istorie" a evreilor din România la o „micro-istorie", Carol Iancu ne aduce în primplan „evoluția uneia dintre cele mai importante comunități din Moldova", ca „o datorie a memoriei" față de coreligionarii săi, făcîndu-i mai întîi un scurt istoric, menționîndu-l pe doctorul Șmil din Hârlău, medicul lui Ștefan cel Mare.»
«Evreii din Hârlău. Istoria unei comunităti» este un « impresionant corpus de studii » istorice, culturale și politice, o reală «bază de date» destinat specialiștilor și în egală măsură, cititorilor, tuturor celor care risipiți în lumea largă își caută echilibrul identității originilor. Volumul cuprinde 13 capitole: « Începuturile comunității », « Evoluția comunității în secolul al XIX-lea », « Aspecte demografice și onomastice (1876-1908) », « Școala israelito-română », « Comunitatea la începutul secolului XX », « Primul război mondial », « Comunitatea între cele două războaie mondiale: aspecte religioase, politice și culturale », « Comunitatea între cele două războaie mondiale: activitățile economice », « Mișcarea sionistă », « Al doilea război mondial: antisemitism de stat și teroare legionară », « Al doilea război mondial : evitarea evacuării la Botoșani, deportări în Transnistria, munca forțată la Hârlău și in detașamente exterioare », « Noua stăpânire comunistă: declinul comunității », « Epilog - memoria comunității: întâlnirile de la Tel Aviv (1984) și Petah Ticva (2012), simpozionul de la Hârlău (2011) » însoțite de documentele în facsimil aferente și ilustrații.
«Sînt însă puține date cunoscute înainte de secolul al XVIII-lea – precizează Ticu Goldberg, - Evreii fuseseră chemați de domnitori, în Moldova, pentru a încuraja comerțul, înființînd chiar și noi localități. Emigranții se stabilesc la Hârlău, mai ales în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, edificînd, mai întîi, o casă de rugăciune, o baie rituală și, firește, cimitirul. Evoluția demografică este mereu în creștere, de la 300 de suflete în 1803 la 2.718 în 1899. Sinagoga Mare - ridicată între 1812 și 1814, restaurată în 1880, cu frumoase picturi murale și numeroase suluri sfinte - are deasupra altarului emblema regală a României, care a fost însă ciuruită de gloanțele trase de soldații sovietici care au trecut prin oraș în 1944. Demografic se marchează o descreștere drastică, pînă în 1910, 25% dintre evrei părăsind localitatea din cauza unei profunde crize economice și a unei legislații discriminatorii. Este semnalat, cu acest prilej, fenomenul tragic al „fussgeier"-ilor, al emigranților pedeștri, care, nevoiași fiind, mergeau pe jos pînă la cel mai apropiat port, pentru a pleca în America. În carte sînt evidențiate și alte evenimente care i-au marcat și pe evreii hârlăuani, precum cele două războaie mondiale. În interbelic, evreii din Hârlău posedau șase sinagogi, o școală, o fabrică de azime, o baie rituală, un azil de bătrîni, instituții religioase (iesivot), un abator de păsări, un stand special pentru tăiat vite la abatorul comunal și două cimitire. Metodologic, lucrarea se bazează pe o documentație bogată, autorul creînd o „bancă de date" privitoare la aspectele demografice și onomastice, folosindu-se totodată de experiența trăită (pînă la 17 ani) și de rezultatele istoriei orale, cu supraviețuitori locali, stabiliți în Israel sau în lumea largă Autorul merge neabătut pe principiul sine ira et studio. Dintr-un simț al echilibrului, Carol Iancu creează o veritabilă balanță, punînd în paralel actele de neobarbarie ale regimului antonesciano-legionar cu puținele acte de omenie, în momentele cele mai dificile, ale unor factori de răspundere locali, gesturi care demonstrează că, în cele mai vitrege vremuri, poți salva concetățeni în suferință. Pentru această comparație, luăm două momente dintre cele mai dificile.»

În concluzie, « […] meritul profesorului Carol Iancu este acela că a adunat într-un volum științific documente, mărturii și amintiri despre comunitatea evreiască de la Hârlău. A scris despre viața religioasă și culturală a comunității, despre școala israelită locală, despre mișcarea sionistă și tragedia Șoahului, despre exodul membrilor comunității în timpul secolului al xx-lea. Totul este fundamentat pe o vastă documentație, adunată nu din arhive locale, căci acestea s-au distrus în ultimul an al războiului, ci din alte arhive din România și din străinătate: Israel, Franța, Statele Unite. Și pe numeroase mărturii ale evreilor originari din Hârlău și răspândiți peste tot în lume. În volumul Evreii din Hârlău, Carol Iancu a creat un adevărat memorial al comunității evreiești locale, publicând cele aproximativ 4000 de nume care ar fi fost uitate pe vecie dacă nu apărea cartea. Din păcate, nu se nasc personalități de talia și preocuparea Domniei Sale în fiecare comunitate, și astfel cele mai multe mărturii ale trecutului rămân necunoscute și uitate. Carol Iancu ne aduce în minte bătrânul medic din romanul lui Adolf Meschendorfer: și el a adunat mărturii despre cei dispăruți. A scris istoria unei comunități. Cum a fost odată... » subliniază Lukács József în articolul său “A fost odată o comunitate...”».

Evreii Hârlăului au alcătuit întotdeauna o comunitate bogată în istorie și spiritualitate ce își binecuvântează eroii și urmașii. Alături de moldoveni și alte neamuri, acești evrei nu au pregetat niciodată să își preserveze și să-și venereze patrimoniul secular socio-cultural oriunde au emigrat in lume. Hârlăul reprezintă un catalizator peren excepțional, memoria ancestrală a tuturor celor care l-au trăit ei înșiși sau prin ascendenții lor. Este simbolul toleranței și al bunei comuniuni inter-umane între evrei și creștini și reflectă în primul rând pasiunea istoricului preocupat de elaborarea "micro-istoriei" și istoriei comunităților umane.

Așa cum remarca și Paul Schveiger este de subliniat că «problematica acestei cărți (dar și a altora cu obiective similare) începe tot mai mult să nu mai fie o problemă pur evreiască, a supraviețuitorilor evrei a Tragediei, ci și – poate mai ales – a supraviețuitorilor, promotorilor și perpetuatorilor crimelor antisemite, a colaboratorilor lor voluntari, dar și a celor care credeau că își pot păstra virginitatea morală, privind de pe marginea străzii, cum semeni ai lor, cunoscuți ai lor, poate chiar prieteni ai lor, sunt trimiși spre o moarte în condițiile cele mai tragice. Astăzi, cred eu, nu este vorba de a cere scuze, ci de a încerca să oblitereze din conștiințele și mentalitățile lor fie și cele mai mărunte urme ale xenofobiei, ale urii, dar și ale fricii față de ALTERITATE!»

Observator științific de elită, suflet din sufletul epocii sale, Carol Iancu este permanent influențat în demersul său de « necesitatea de a valoriza o istorie neglijată (in cazul acesta încă niciodată abordată) care este și o istorie a celui diferit, a Celuilalt » (Alexandru Zub). Și dacă această profesiune de credință astfel relevată, este trecută prin filtrul sufletului, succesul este absolut garantat.

«Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități» reprezintă o invitație la reflecție filozofică și trăire umană în marele spectacol deschis secolului XXI.

«Il y a encore des chants à chanter au-delà des hommes.» (Paul Celan).

TVR Cluj - Interviu cu prof. Carol Iancu:
https://www.youtube.com/watch?v=LZM5VUiy8wI#t=0


Cartea se poate comanda la Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași
Str. Pinului nr. 1A, cod 700109, Iași, România
Tel.: (0232) 314 947 Site web: www.editura.uaic.ro » Fax: (0232) 314 947 Email: [email protected]



Articolul poate fi citit în "Revista Nouă" nr.6(79)din 2013.