Cenaclu de Ajun

Vă așteptăm la orele 14:00 pentru ultima sesiune din acest an.


Va recita mirabilul nostru prieten Florian Silișteanu
Pentru a ne despărți în pace de acest an și a intra în altul mai bun, vom avea doi invitați de excepție.

Redutabila voce,
Maria Gheorghiu, va susține un recital de colinde iar poeta și actrița Ioana Crăciunescu va recita, încheind magistral șirul manifestărilor artistice ale Cenaclului Agonia.ro - Deko 2006.

Vă așteptăm, balcanicilor, căci nu ne vom mai întâlni vreodată în această formulă!




Florian Stoian-Silișteanu

Reporter Special la cotidianul Curierul Zilei

Volume publicate

-Cearta cu umbra - poezie- Editura Calende - 1998
- Meseria de martor - de la mineriadă pe frontul din Iugoslavia - reportaj -Editura Paralela 45 - 2000
- Nunta de semne - poezie- cu o prefață de Adam Puslojic -Editura SemnE - 2004

- Fratele meu, Dumnezeu - poeme de dragoste- Editura SemnE- iulie 2006

Cuprins în
- Antologia Orient-Occident 2000
- Virtualia 2004, 2005, 2006, Iași
- Antologia poezie.ro, Ultima generație, primul val, apărută la Editura Muzeul Literaturii Române, 2005, București


Noaptea devenise un simbol național
2006-12-08


era ceață iubito uitasem acasă departele
cuțitul tăiat felii
noaptea devenise un simbol național
cred că Domnul atunci când iubește trimite oameni prin lume
de parcă nunta asta a ta ar fi fost
anotimpul
uitat
între vânătorii lui Tu
capcane

ești frumoasă
strigând

ți-am spus doar că învăț pe de rost o moarte a altcuiva

Ești frumoasă Femeie
dacă într-o zi adorm soldat în inima ta nu porni încă un război


ce fel de pasere este distanța?

m-ai putea ucide în somn
cu ochii deschiși
în formă de aripi
aflând


Înfrigurând lumina
2006-12-02


pe tavan într-un colț atârnând un înger
el se uită cu ochii
eu nu pot vedea deodată cu el

bine ar fi să ne mutăm cu chirie i-am zis atârnând
bine ar fi ia-mă cu tine să pot vedea deodată cu tine

dimineață ne-am strâns lucrurile
am ieșit pe fereastră ne era la-ndemână și am plecat

Þi-e frig? m-a întrebat
dar el tremura
i-am spus
ÃŽmi este

Am mers așa multă vreme
Ca să nu rămân dator l-am întrebat
Þi-e frig?
și el tremurând a spus DA

Tot mergând am ajuns la răspântie
Fiindcă nu puteam vedea deodată cu el
l-am rugat
Mergi înainte

Iar el suspinând a strigat
Nu pot
ÃŽnainte merge doar mama mea
înfrigurând lumina


cheie
2006-10-13


de aceea chiar vă rog să înțelegeți
ca să vedeți cum stau lucrurile
Sfântul Petru se uită în ochii mei și zise
Auzi ia vino și stai în genunchi și cazi în genunchi
și te roagă
și eu am stat am căzut și m-am rugat

ieri i-am spus
Sfinte hai și stai puțin în genunchi și cazi puțin în genunchi și te roagă
și el a stat puțin și a căzut

apoi a privit în ochii mei
eu în lacrima lui

și amândoi deodată ne-am zis
iartă-mă


despărțitor vinerea
2006-10-26


umblu doar ziua și scriu poezii pe care le vând cârciumarilor Anul s-a făcut vin mult Sărbătorile cele mari nu există numai neputința de a măsura scoate la drum haine vechi și metale

Dacă te-aș iubi aș purta costum și cravată
la rever prind păsări Costumul meu nu este alb ci doar croit să nu poată fi purtat decât în sâmbăta morților.

Dar eu nu te iubesc nu din teamă de moarte ci din dorința de a mă naște altfel
poate mai mic de statură și gras cumva șubred și flămând cum era poate Dumnezeu până să facă lumea.

Dacă nu te-aș iubi aș umbla desculț aș scoate apă din fântână și aș bea până când soarele s-ar stinge în ochii unui bărbat ce pleacă acasă

Vezi tu Femeie de ce numai noaptea luna se vede în galben?!


în somnul călcâielor
2006-10-15


ea se mutase cu pământ cu tot în altă casă numai aerul știrb îl ținea ascuns în cuibarul păsării rotitoare

- La ce număr e casa ta Femeie
am întrebat tocmai eram pe drum și aș fi vrut o cană plină să dea pe dinafară o cană cu apă rece- fântânile se mutaseră și ele în casa păsărilor rotitoare

arșița scoate la drum alți călători când unul obosește (ei mor de șapte ori)pornește în călătoria sinelui celălalt în ordine alfabetică strigarea- azi de exemplu a fost rândul meu

mi-e sete somn nu mi-e foame dor da

ea se mutase la drum deschidea dimineața toate ferestrele umbla în vârful picioarelor bărbatul ei nu se trezise copilul încă dormea umbla în somnul călcâielor de teamă să nu cumva să calce în picioare amintirile strigătului meu de la drum

era duminică și ea făcea curățenie în liniștea sa odihnind după culoare și croială toate fustele ei de pe timpul în care era fată mare



Uneori mor din greșeală
2006-09-02


uneori mor din greșeală
ziarele pe care le citesc dimineața aduc doar vești rele
spre prânz fiecare literă arde și focul întețit ia și el pauză de masă

stăm amândoi și mâncăm
în tăcere

din când în când focul soarbe din castronul meu cu supă
n-are măsele doar carne în formă de dinți
e rândul sinelui
privesc în farfuria focului mult mai mare decât ochiul proprietate privată
mă uit și tac

așa mâncăm noi la masă cam un ceas și ceva
el zice - aș bea o cană cu apă rece dar rece
eu răspund- să-ți aduc atunci o cană cu apă

dar el focul se stinge

vezi tu iubito
ce sete nebună
pe ziua aia în care mi-ai spus
te iubesc

după masă ascundem bine locul pe care am stat
aruncăm firimiturile
păsări nu sunt
doar un jar care arde mocnit

mâine voi sta singur la masă
cineva a dat din greșeală peste cana cu apă


Te iubesc cu frigul meu
2006-02-07


Te iubesc cu frigul meu și cu umbra roții toată
ce o-nvârt la drum la patru când te-aștept nemăritată
ca pe ultima-ntâmplare dintr-o nuntă unde mai mereu un mire-i altul

Nu ai mai venit și pe-aici prin lume porțile se-nchid
intră -n vremea frigului femeie
Iată hramul altui zid

Voi aduceți vinuri scumpe apă de nepregătită toamnă
și o rochie de seară de nemărginire și cusută chiar cu ața stelelor
Te-aș iubi nemăritată dar din zidul ăla doamnă
dau să iasă mama și o cea din urmă nuntă-a semnelor

E un cântec dinspre dimineața nunții tale de femeie cu înfrigurare
despre dinde oameni mai ales e o nuntă ultima neașteptată
Te iubesc cu frigul meu și cu umbra roții toată
ce o-nvârt la drum la patru când te-aștept nemăritată


Satul cu paseri


Nu am sărutat niciodată o lebădă Ieri am luat diplomă de la centru cultural pentru bună purtare pentru că am lăsat umbra să locuiască o vreme în cutia unde mama ține încă buricul nașterii mele
O întreb pe femeie cum se scrie niciodată și ea spune că uite așa așa și așa MEREU se scrie...pe urmă pleacă
Niște copii îmi bat dimineața în fereastra pe sub care odinioară camioane lungi treceau cu fier vechi spre fabrica de la Galați
Nu am sărutat niciodată o lebădă de teamă ca nu cumva să mă trezesc lebădoi fudul și țanțoș umblănd cu rang prin cine știe ce ogradă plină cu boabe de orz gâște rațe și cocori bolnavi de gripa aceea de la țară
De aceea dacă într-o zi Domnul nu mă mai sare la număr când face prezența îmi zic să ridic un sat al păsărilor
Și din lemn de fiară-amară la intrarea în satul meu cu păsări am să fac o cruce. Pe ea să se așeze Domnul când vine seara obosit de la numărătoarea oamenilor și a norilor ca eu să-l întreb mai apoi ..- Doamne! Fericit m-aș duce ca o piatră-n vârf pe cruce...Voie am? Iar Dânsul strecurând pe sub streașina ochiului o lacrimă să-mi răspundă...- Mergi fiule ... în satul acesta văd că și păsările se poartă ca oamenii



cea făcută vinerea
2005-07-26


De aici de dinspre tine eu bărbatul tău postum
Gâștele sălbatice or primi foaie de drum
ca să
masă

precum iată dumneavoastră și-un răspuns
eu îmi iată iar deschid la drum un alt magazin de plâns

Sigur el a fi deschis tot timpul unde-n rafturi așezat
poate dintr-o ieri greșeală încă Domnul neaflat
a spăla cămașa mea cea făcută vinerea
masă ca să

A veni poate-ntr-o seară pe la magazinul meu o femeie nu știu care poate chiar înfrigurată
- Domnul care vine a murit?
- NU! Apă încă mai avem
Și femeia pleacă mai departe trăgând după ea
hoitul-timp încremenit

Știu că umblă prin lume soarta cu ceas potrivit și că magazinul acesta a fi închis într-o zi cu unul sau poate de doi sau trei i
Că plânsul uitat prin sertare pus mai apoi într-un raft la vânzare a purta într-o zi
în pântec domnul acela care muri


Noaptea iepurelui
2006-03-17


Îmi place să mănânc la drum Pe marginea șanțului
da să fie iarba mare și deasă iarba să fie mare să nu
se vadă cum înfulec flămând din ospeția distanței

Azi și ieri nu ți-am scris
Mâncam

doar nopțile Eu mănânc nopțile la drum
atent
să nu vină păsările de pradă să nu-mi ciugulească firimiturile pe care o să le strâng
atent să le pun în ziar că vine noaptea cealaltă lungă și rece noaptea cealaltă în care femeile sunt păsări

stau și înfulec flămând și temător cu ochii în paișpe
să nu sosească iepurele nopții să-mi fure firimiturile pe care le-am pitit
le-am îndesat le-am întins și călcat la dospit ca să crească până dimineață pâinea cea nouă pe care o
voi mânca poate tot singur la drum în noapte în noaptea iepurelui

să nu căutați dimineață locul
nu-l veți găsi
singurătatea mea nu lasă loc nu lasă urme în desișul ierburilor
singurătatea mea gonește și acum cu urma ierburilor după urma alergătoare și ea după ea
Pentru tine
2006-11-24


un bărbat face orice

când
te țineam de mână pe stradă
mergeam pe pietre
cubice pe lângă mine treceau două sentimente

cel din față era iubirea cea care sosea
cel din spate era plecarea în chip de iubire


când paserea se desface la aripă aerul doare
dar paserea deși știe asta
se ridică.

atunci când paserea închide aripa aerul doare
și paserea știe aceasta


de aceea
femeie
te rog să mă primești
pe de-a-ntregul