|
Biografie Constantin T. Ciubotaru
CONSTANTIN T. CIUBOTARU
“T” vine de la tata, pe care-l chema Toader, născut în Reusenii lui Ștefan cel Mare.
Sunt un Fecioară, începând cu 7 / 09, 1938, din Udeștii Sucevei.
DIPLOMAT UNIVERSITAR în specialitatea LIMBA ȘI LIT. ROMÂNÃ, Univ.AL.I .CUZA, Iași, 1965.(« LIT. » scrie pe diplomă - și cu majuscule - așa am scris și eu)
45 de ani i-am învățat pe copiii altora., i-am făcut deștepți ( O mai fac și acum pe jumătate. De normă !)
Cărți semnate de mine:
„Mica barbariadă. Atentat la pudoare - umor”, 1998. Ed. Euro Vida M. Videle.
„Apel În Kosmos, teatru din sertar” (Teatru scurt), Ed. Euro Vida-M. Videle, 2000.
„Doza de tupeu” – Pre-texte de teatru radiofonic”, Editura Eminescu, București, 2000.
„Dreptul de autor”Proză,,Editura PACO, București, 2001
„La plezneală! Perle preuniversitare,” Editura MIRABILIS, București, 2003
« Pitici pe creier », roman,EDITURA AUGUSTA (ARTPRESS) Timișoara, 2005
Cărți în care semnez și eu printre alții :
„Festin cu reverii nobiliare” Antologie de proză scurtă.EURO VIDA-M.Colecția „DRUM”, Videle 1999.(Zece schițe, pag 54-76)
„Nepoții lui Moromete.13 scriitori din Teleorman”, EDITURA MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE, Bucureșt, (Patru povestiri ), pag.135-153), 2003
Cărți aflate pe țeavă de tun:
“BALAURUL DE PIATRÔBucurești, 2006
« Biserica SFÂNTUL IOAN BOTEZÃTORUL» din Roșiorii de Vede, Buc, 2006
Consemnat în:
Enciclopidia Bucovinei, Emil Satco, Suceava.2005, pag.236)
și Dicționarul scriitorilor și publiciștilor teleormăneni, Stan V. Cristea, Alexandria, 2005. pag.110
AUTOPREZENTARE lingvistică
Din punct de vedere fonetic sunt român, în sensul că numele meu se poate scrie cu vocalele și consoanele naționale.
Ca o curiozitate, dacă adunăm semnele grafice ale prenumelui aflăm ziua nașterii mele: șapte (Costică). Dacă le adunăm pe cele ale numelui aflăm și luna:a noua (Ciubotaru). Zodia Fecioarei, anul Licoarei.
Morfologic sunt substantiv propriu. Dar și comun, de mai multe ori, genul masculin, numărul singular, nearticulat, dar regulat de viață, cu toate funcțiile sintactice aferente unui om, la și în cazurile cunoscute.
Etimologic, se știe: Constantin a fost împărat bizantin și primul creștin…
Numele meu, ca la majoritatea conaționalilor s-a format prin derivarea cu sufixul „ar”, omonim sintactic cu verbul „a ara”, ceea ce poate fi un argument privind originea latină și descendența agrară. (Menționez că pe Creangă ar fi trebuit să-l cheme tot Ciubotaru, după numele tatălui, că etimonul persan al numelui lui Eminescu, „emin” înseamnă tot reparator de încălțăminte?!)
Când nu dorm sunt foarte deștept, adjectiv pe care-l accept cu anumite rezerve la superlativul lui absolut.
Am și valoare verbală, în sensul că mai conjug verbul „a exista”, lângă care poate sta complemente de loc și timp. Cu cel de mod, iar am probleme.
Sintactic, la mine a predominat coordonarea copulativă: am „și” băieți „și” fete, și-s câte o pereche.
Politic, comunist cu dosar la băieții cu stele, foarte dragi inimii mele. După Revoluție, intuind că voi ajunge pensionar, am candidat din partea acestui fost partid la funcția de PRIMAR.
Mi-am declarat averea mobilă, (de cea imobilă încă nu dispun): posed un „Mergedes” pe două roate, marca Pegas, de trei sferturi (De atâta valută dispuneam la data respectivă), și un „Mergerar”, adică un mini-CARUȚ, tot pe două roate cauciucate, recondiționate, cu care mă aprovizionez lunar cu butelie și anual cu varza de la Aprozar sau producător particular.
Apropo, am și cont bancar cu sold simbolic:un dolar, asta pentru a putea avea și semnătură în bancă, vorba ceea, nu sunt un trancă-fleancă!
În rest, terorist ocazional de metafore, consumator de cuvinte concretizate în cărți pe care m-am resemnat, pentru că mă visam celebru. Sanchi!
|
Texte Recomandate
: Note de lectura