|
Biografie Gheorghe Duță-Micloșanu
La 10aprilie 1930, într-o căsuță simplă din comuna Micloșani, județul Muscel (azi, comuna Malu cu flori, județul Dâmbovița) se năștea, ca al treilea copil, Gheorghe, fiul lui Constantin Duță- Ștefan și al Mariei Duță.
Copilăria și primii ani de școală s-au petrecut la Micloșani, într-un decor de basm. Fire sensibilă și talentată, Gheorghe Duță a manifestat de timpuriu o pronunțată înclinație către artă și literatură și sub ochiul atent al învățătorului Victorian Stănescu, a ”editat” la șapirograf, împreună cu alți colegi, o revistă școlară (”Aripioare”), care a fost trimisă prin țară și în capitală. Astfel, la numai 11 ani, micul artist din Micloșani era răsplătit, în urma unui concurs de reviste școlare, cu mențiune pe țară pentru poezie și desen din partea Casei Școalelor.
Drumul era astfel, stabilit. Gheorghe Duță a plecat, ca elev de liceu, la Câmpulung-Muscel. A participat la multe concursuri de cultură și literatură și meritele i-au fost recunoscute prin diplome și premii. S-a înscris la Cenaclul elevilor din Câmpulung, condus de Augustin Z.N.Pop și a fost acolo coleg cu Gh. Șovu, Horia Zilieru și Vitalie Tulnic.
În ultimul an de liceu deja publicase prima poezie oficială și pentru că incepuse deja să fie cunoscut, a fost delegat, împreunâ cu Vitalie Tulnic, la Consfătuirea pe țară a tinerilor scriitori. Se înființase Scoala de literatură și critică literară ”Mihai Eminescu” și tânărul poet a primit propunerea să rămână la prima serie de cursuri. Instinctul însă, l-a determinat să refuze, întorcându-se să își finalizeze studiile liceale și astfel, in toamna anului 1951, după examenul de admitere, este student al Universității din București, secția slavistică.
Pe parcursul celor patru ani de facultate participă la cenaclul universității dar își lărgește cercul de cunoștințe în mediul literar, colaborând la diverse publicații ale timpului, dar și cu Radio-Televiziunea.
În 1954 se căsătorește cu tânăra Rozioara Șerb, care copilărise în satul Runceasa, din aceeași comună cu el. O ceremonie simplă a marcat începutul unei lungi legături de viață. Au avut împreună doi copii, un băiat, botezat Tudor Serghei ( Serghei Esenin fiind poetul de suflet al lui Gheorghe Duță )și o fetiță, Cornelia, care a indoliat tânăra familie la numai un an după naștere.
În 1955, după terminarea facultății, este angajat la Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii, transferat după puțin timp la Secția Culturală a Sfatului Popular al Raionului Tudor Vladimirescu ca șef adjunct de secție. De aici, după nu foarte multă vreme, a trecut la Secția de Învățământ și Cultură a Sfatului Popular al Regiunii București unde rămâne până în 1961, perioadă în care se adună multe amintiri legate de drumurile pe care le-a bătut în diversele inspecții și care, multe dintre ele, sunt imortalizate în povestirile sale.
În 1961 își începe cariera de dascăl, la Liceul 39 din București ca profesor de limba rusă, apoi la Școala73, unde a funcționat și ca director șiîn final la Școala 25, ca profesor de limba rusă și română. De aici s-a retras la pensie în 1991.
Paralel cu activitatea didactică, a fost în continuare conectat la fenomenul literar atât prin înclinații cât și preferințe. În 1970, alături de alți colegi profesori, participă la înființrea cenaclului ( mai apoi Societatea literară „Relief românesc”, unde au fost publicate o serie de volume de proză și poezie și unde îi apare și volumul de debut „Pe treptele timpului” (1979).
La Editura Albatros apare în 1984 volumul „Cumpăna anotimpurilor”. După schimbările majore din 1989, publică încă două volume de proză,și șase volume de poezii, între care un volum de poezii in ediție bilingvă româno-franceză. De remarcat este faptul că, al treilea volum de versuri, „Cer vegetal”, - Editura Arefeana 1999 a fost solicitat prin Secția Schimb internațional de carte, să fie prezent pe rafturile Bibliotecii Congresului American, iar volumul Poezii/Poemes se află pe rafturile Bibliotecii UNESCO la Paris.
De-a lungul vieții Gheorghe Duță-Micloșanu a îmbinat activitatea de profesor cu visarea poetului dar și pasiunea vânătorului, pasiune mai degrabă admirativ-contemplativă,către Mama Natură și a avut onoarea de a primi o serie de diplome și distincții, ca de exemplu Diploma de excelență în domeniul Educației – din partea Primăriei sectorului 2, Diploma de excelență pentru contribuția la propășirea culturii și literelor, acordată de Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Premiul pentru poezie acordat de aceeași societate, în anul 2005, pentru volumul „La porțile ninsorii”, Titlul de Protector al naturii și Artelor, conferit de „Fundația Națională Izvoare pentru protecția Naturii și Artelor în România”. În anul 2006 i se conferă titlul de „Cetățean de onoare al comunei Malu cu flori”
La puțin timp după lansarea volumului premonitoriu intitulat „Liturghii crepusculare”, poetul se stinge fulgerător în dimineața zilei de 20 august 2008, lăsând în urmă o mare parte a lucrarilor sale nepublicată. Postum s-a e editat volumul ”IN MEMORIAM”, familia încercând astfel să păstreze imaginea poetului în conștiința celor care l-au cunoscut și admirat.
|
Texte Recomandate
