ACTUL RATIONAL
A afirma ca filosofia este ceva ce are de-a face cu actul raional nu inseamna nici o pacatuire printr-o excesiva originalitate, nici a ilustra o deosebita rigoare a ideilor.
Afirmatia nu aspira la a fi o elucidare a naturii filosofiei, ci numai un inceput al incercarii de a schita ca o atare elucidare.Aceasta incercare trebuie sa debuteze prin cateva observatii asupra actului rational, observatii care nu sunt catusi de putin expresia unei veleitati de intemeiere a unei veritabile teorii a rationalitatii.
A lucra pamantul, a scrie o carte, a vota, aface greva, chiar si a juca sah sau a asculta muzica sunt acte rationale
In majoritatea cazurilor faptele omenesti de la cele mai banale, cum ar fi “ a intra in vorba cu cineva” si pana la cele mai neobisnuite, cum ar fi “ a-si punecapat zilelor” pot fi caracterizate drept rationale.Starile – siferinta morala sau dragostea – sunt rationale daca in ele sunt implicate angajamente axiologice sau intelectuale.
A atribui rationalitate existentei umane nu inseamna a proclama ca ea ar fi guvernata de ratiune si si-ar avea originea in demersuri rationale.Un act poate fi rational chiar daca la originea sa se afla un impuls biologic, cu conditia ca desfasurarea lui sa nu fie guvernata exclusiv biologic, ci si de altceva. Aceast altceva este miezul problemei. Se accepta ca el este legat de exactitate; se afirma adesea ca o condiuta este rationala daca ea este eficace in raport cu un anumit scop.Desi, fara indoiala, o persoana care in mod sistematic manifesta conduite contrare propriilor scopuri este suspecta sub raportul realitatii, caracterizarea nu este convingatoare, in masura in care o conduita gandita, planificata si intemeiata pe considerente rationale poate sa se deosebeasca total ineficace. Criteriul pragmatic, succesul, eficacitatea, nu par a fi elementul decisiv. Prezentarea demersului rational ca demers premeditar, constient, fondat pe cantarirea motivelor are motivele sale, dar este insuficienta si ea, in masura in care ignora faptul ca adesea conduita inteligenta trebuie calificata mai curand “rationalizata”, decat pur si simplu “rationala”.Comportametul este de regula spontan; el continua anumite angajamente, nu le asuma neaparat premeditat.El este domuinat de traditii de cercetare (in stiinta), traditii sociale (in viata comunitara), traditii politice si morale.Dar si in aceste cazuri conduitele bazate pe traditie sunt rationalizabile (rationalitatea este potentiala, virtuala, irational fiind ceea ce nu este susceptibil de justificare, in masura in care nu exista angajamente intelectuale caresa-l sustina). Rationalizarea nu rationalitatea pare intr-adevar, a fi calitatea minimala a conduitelor omenesti; un act care, chiar izvorat din porniri instictive, nu se rationalizeaza pe parcurs, pierde ocazia de a mai fi admis printre conduitele inteligente.