crosetez ganduri aiurea
si imi vin o mie de idei pe loc
dar la fereastra, nu aievea
si freamatatul ma ia cu foc

frustrarea e o veche stea
ce nu ascunde jalea
ma-runca intr-un vis
ce-n bloc, nu-s gaseste starea

cum as putea sa scriu in vers
ce mintea-mi imi refuza
sa ma arunc pe strazi din mers
in camera difuza

as face versuri fara stres
daca prin lampi as duce
o lume fara de-nteles
in praguri, la rascruce

o mie de ganduri cu tine
mi-ar framanta disperarea
si faguri dulci de-albine
mi-ar birui incantarea

cand lumea refuza sa calce pe strazi
cu mortii si vii si tontii
sa ne prefacem ca suntem parazi
la cesul din urma a mortii

crosetez ganduri
cum am mai spus
si nimic nu iese din mine
ma lasa cu mintea plina de o mie de ganduri
si doar unul la tine