agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-19 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Eram copil, începusem să înțeleg.
În odaie. în fața mesei, pe perete o poză cu tata militar, cu pușca la picior. Am tăiat porcii, de crăciun, ne-am așezat la masă. Mama îmi spune să-i dau și la tata să mănânce că poate i-o fi foame. Era în Rusia pe front. Am luat o bucată de cârnaț, m-am dus la poza de pe perete și i-am spus tatei: -Na, mâncă și tu!În fiecare zi îi dădeam la tata, apoi mâncam eu. Asta până a venit tata acasă. Da, a venit, a ținut Dumnezeu cu el dar și cu noi. Ne-am așezat să mâncăm, tata în capul mesei, acoperea cu spatele poza. Mama îmi spune să-i dau înainte tatei să mănânce. M-am întors spre ea și i-am spus că nu-i dau: -Nu-i dau că ăsta mâncă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité